Eterniseed › Curriculum › Luca
Luca 18 — cu Benson
Deschidere
Preaiubitule, astăzi ne deschidem inimile către Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament, acel ghid wesleyan de încredere care deschide Scripturile cu claritate pastorală și căldură evanghelică. În capitolul 18 din Luca, Domnul Isus ne pune înainte necesitatea rugăciunii perseverente și a smereniei care singură găsește acceptare la Dumnezeu. Benson merge cu noi prin aceste lecții sacre, arătând cum pildele vorbesc direct vieții de credință în mijlocul încercării și autoînșelării. Fie ca același Duh care l-a inspirat pe evanghelist să ne grăbească acum citirea și să ne încline voințele către fiecare cuvânt al adevărului.
Citește
Citire
Să dăm acum atenție cu evlavie întregului capitol 18 din Luca. Să citim încet, lăsând fiecare verset să se așeze în inimă. Să observăm cum Domnul trece de la chemarea la rugăciune neîncetată, prin avertizarea împotriva încrederii în sine, la primirea tandră a copiilor mici și chemarea cercetătoare adresată dregătorului bogat. Să ne oprim unde ne atrage Duhul și să primim cuvântul ca hrană pentru suflet.
Studiu
Benson începe prin a lega prima pildă direct de discursul precedent despre rugăciune.
Versetul 1. Luca 18:1. Și le-a spus, etc. Ελεγε δε και παραβολην αυτοις. De asemenea le-a spus o pildă. Particula δε, folosită aici, arată limpede că această pildă are legătură cu discursul precedent, al cărui continuu este de fapt, dar care este întrerupt necorespunzător de împărțirea capitolelor. Există în ea, și în pilda următoare, o referire deosebită la necazul și necazul pe care aveau să-l întâmpine curând din partea prigonitorilor, ceea ce ar face ca îndatoririle rugăciunii, răbdării și stăruinței să fie deosebit de potrivite. Că oamenii trebuie să se roage totdeauna În orice vreme, în orice împrejurare, sau des (cum înseamnă cuvântul παντοτε, redat aici prin totdeauna, Ioan 18:20), și să nu leșine Sub încercările lor, să nu deznădăjduiască sau să cedeze în fața răului, cum înseamnă εκκακειν, folosit aici, astfel încât să fie obosiți de ele și să înceteze rugăciunea, socotind-o zadarnică pentru a obține alinare.Apoi desfășoară argumentul tras de la judecătorul nedrept la răspunsul sigur al lui Dumnezeu pentru aleșii Săi.
Versetele 6-8. Luca 18:6-8. Și Domnul a zis: Ascultați ce spune judecătorul nedrept 'Dacă strigătele repetate și stăruitoare ale celui necăjit lasă în cele din urmă o impresie pe inimile chiar și ale unor oameni atât de răi încât se laudă cu nelegiuirea, nedreptatea și barbaria lor, cu atât mai mult vor fi luate în seamă de Dumnezeu, preamilostiv, care este totdeauna gata să reverse binecuvântările Sale alese, când vede că făpturile Sale sunt gata să le primească. Asemenea argumente, luate din bunătatea simțitoare sau chiar din imperfecțiunile oamenilor, pentru a ilustra superioritatea și perfecțiunile infinite ale lui Dumnezeu, au fost adesea folosite de Isus și cu mare succes, în lucrarea convingerii dorite. Astfel de apeluri pătrund direct în inimile oamenilor, doboară orice împotrivire și lasă o impresie durabilă.' Și oare Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Săi, etc.Trecând la a doua pildă, Benson prezintă pe fariseu și pe vameș ca exemple vii a două duhuri potrivnice înaintea lui Dumnezeu.
Versetele 9-10. Luca 18:9-10. Și le-a spus această pildă După ce în pilda precedentă i-a ferit pe ucenicii Săi de leșinare și oboseală în rugăciune, aici îi ferește de extrema contrară a încrederii în sine: către anumiți Pentru mustrarea anumitor persoane din suita Sa; care se încredeau în ei înșiși că sunt drepți Care aveau o părere înaltă despre propria lor evlavie și din această pricină disprețuiau pe alții ca mult inferiori lor, atât în sfințenie cât și în favoarea lui Dumnezeu. Observă, cititorule, aceste persoane nu erau, propriu-zis, ipocriți: fariseul menționat aici nu era în mod evident un ipocrit, mai mult decât era un adulter adulter exterior; dar, înșelându-se asupra stării și caracterului său real, credea cu sinceritate că este drept și, în consecință, i-a spus lui Dumnezeu acest lucru în rugăciunea pe care numai Dumnezeu a auzit-o. Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage Se pare că nu era ceasul rugăciunii publice, dar s-au dus acolo ca să-și aducă închinările lor personale, cum era obiceiul oamenilor evlavioși în acea vreme, când templul nu era doar locul, ci și mijlocul închinării; Dumnezeu făgăduind, ca răspuns la cererea lui Solomon, că orice rugăciune adusă în chip cuvenit în sau către acea casă va fi, prin urmare, cu atât mai mult primită. Hristos este templul nostru și spre El trebuie să avem ochi în toate apropierile noastre de Dumnezeu. Unul fariseu Ca și cum ar fi zis: Unul din acea sectă atât de cinstită printre ei; și celălalt vameș Pe care obișnuiau să-l numere printre cei mai disprețuiți dintre oameni.
Considerați
Considerare
Benson încheie expunerea adunând lecțiile durabile care păzesc atât stăruința cât și smerenia în rugăciune.
În ansamblu, 'această pildă ne învață mai multe lecții importante: anume, că cei mai mulți oameni sunt mari străini față de ei înșiși și ignoranți de propriul lor caracter; că adesea mulțumesc lui Dumnezeu în cuvinte, în timp ce inimile lor nu sunt deloc pătrunse de un simț cuvenit al acestora; că un om poate fi foarte gata să-i mustre pe alții, fără să-și formeze vreodată gândul de a se îndrepta pe sine; și că, într-un anumit sens, putem fi curați de păcate deschise și scandaloase, în timp ce suntem plini de răutate lăuntrică spirituală, mândrie, invidie, răutate și ipocrizie. În încheiere: propunând această pildă imediat după cea a văduvei stăruitoare, Domnul nostru ne-a învățat că, deși rugăciunile noastre trebuie să fie foarte stăruitoare și dese, ele trebuie să fie întotdeauna însoțite de cea mai adâncă smerenie; pentru că nicio dispoziție a minții nu este mai potrivită pentru niște ființe atât de slabe și fragile ca oamenii să apară cu ea înaintea marelui Dumnezeu, decât o smerenie de sine desăvârșită.' Macknight.
Răspunde
Răspuns
1. Unde, în încercările mele de acum, sunt ispitit să leșin mai degrabă decât să stărui în rugăciune? 2. Cum expune atitudinea vameșului înaintea lui Dumnezeu orice încredere de sine care mai stăruie în inima mea? 3. Ce un singur act de dependență smerită de îndurare voi practica astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, îți mulțumim pentru lumina pe care ne-ai acordat-o prin slujitorul Tău Benson. Învață-ne să ne rugăm fără a leșina și să ne apropiem de Tine cu inima zdrobită și smerită a vameșului. Dezbracă-ne de orice încredere mândră în propria noastră dreptate și sădește în noi acea smerenie adâncă pe care Tu o înalți. Dă-ne să stăruiem în cereri pentru Biserica Ta și pentru venirea Împărăției Tale, încrezându-ne că vei face dreptate aleșilor Tăi în grabă. Prin Isus Hristos, Domnul nostru, care împreună cu Tine și cu Duhul Sfânt trăiește și domnește, un singur Dumnezeu, în veci. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →