Eterniseed › Curriculum › Ioan
Ioan 17 — Eterniseed (Catolic cu deuterocanonic)
Deschidere
În camera de sus în noaptea în care a fost predat, Domnul își ridică ochii către Tatăl într-o rugăciune care dezvăluie inima vieții Bisericii. Capitolul al șaptesprezecelea din Evanghelia după Ioan stă ca rugăciunea Marelui Preot, rostită o dată dar oferită veșnic în liturgie. Aici Fiul dezvăluie că slava nu este afișare ci manifestarea deplină a iubirii divine, și că viața veșnică constă în cunoașterea singurului Dumnezeu adevărat și a Celui trimis de El. Rugăciunea trece de la slava Fiului însuși la ocrotirea apostolilor și în final la unitatea tuturor celor ce vor crede prin cuvântul lor. În tradiția catolică acest capitol este citit în inima liturgiei pascale și în oficiul zilnic deoarece dezvăluie însăși taina celebrată la fiecare altar: Fiul se întoarce la slava pe care a împărtășit-o cu Tatăl înainte ca lumea să existe, atrăgând Biserica în aceeași comuniune prin sacramente. Rugăciunea aparține deci nu numai momentului istoric dinaintea Patimii ci fiecărei Liturghii, unde credincioșii sunt sfințiți în adevăr și adunați în unitatea pe care Tatăl o dăruiește veșnic.
Citește
Citire
Citiți capitolul al șaptesprezecelea din Evanghelia după Ioan încet, lăsând cuvintele să se desfășoare ca o singură mișcare de mijlocire. Observați cum cererea pentru slavă încadrează întreaga rugăciune și cum definiția vieții veșnice apare în centrul ei. Acordați atenție limbajului repetat al dăruirii, păstrării și sfințirii, și observați cum cercul celor pentru care se roagă se lărgește de la Fiul însuși la apostoli și apoi la toți credincioșii viitori. Ascultați nota lucrării împlinite și dorul după unitatea desăvârșită modelată pe relația dintre Tatăl și Fiul. Capitolul este scurt dar dens; citiți-l o dată pentru ansamblul rugăciunii și din nou pentru cererile particulare care susțin viața sacramentală a Bisericii.
Studiu
Capitolul se deschide cu Isus adresându-se Tatălui la ceasul hotărâtor. El cere să fie slăvit pentru ca Tatăl să fie slăvit în El, stabilind de la început că slava este reciprocă și îndreptată spre revelarea iubirii divine. Fiul a primit autoritate peste toată carnea pentru a dărui viața veșnică, iar această viață este definită cu precizie: a cunoaște pe singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care Tatăl L-a trimis. Cunoașterea aici nu este informație abstractă ci comuniunea vie pe care Fiul întrupat o face posibilă. După ce a manifestat numele Tatălui celor dați Lui din lume, Fiul se roagă acum ca Tatăl să-i păstreze în același nume. Apostolii au păstrat cuvântul dat lor; au crezut că Tatăl L-a trimis pe Fiul. Rugăciunea se sprijină deci pe fidelitatea deja acordată și caută păstrarea ei. Fiul nu se roagă ca ucenicii să fie îndepărtați din lume ci ca ei să fie ocrotiți de cel rău rămânând în adevăr. El se sfințește pe Sine pentru ca ei să fie sfințiți în adevăr, arătând că sfințirea Bisericii izvorăște din jertfa de Sine a Fiului. Rugăciunea se extinde apoi dincolo de cercul imediat. Isus mijlocește pentru cei ce vor crede prin cuvântul apostolilor, cerând ca toți să fie una precum Tatăl și Fiul sunt una. Această unitate nu este doar acord moral ci o participare la comuniunea divină însăși, pentru ca lumea să cunoască că Tatăl L-a trimis pe Fiul și i-a iubit pe ucenici precum L-a iubit pe Fiul. Cererea finală revine la slavă: Fiul dorește ca cei dați Lui să fie cu El unde este El, privind slava pe care Tatăl I-a dat-o înainte de întemeierea lumii. Rugăciunea se mișcă astfel de la slava preexistentă a Fiului, prin misiunea istorică și ocrotirea apostolilor, spre adunarea eshatologică a tuturor credincioșilor în aceeași slavă. În lectura Bisericii, această mișcare este recunoscută ca tiparul vieții sacramentale: Euharistia face prezentă jertfa de Sine a Fiului, Duhul îi păstrează pe credincioși în adevăr, iar unitatea vizibilă a Bisericii devine semnul prin care lumea ajunge să creadă.
Considerați
Considerare
Capitolul al șaptesprezecelea din Evanghelia după Ioan rezonează cu mărturia mai largă a Scripturii în care unitatea poporului lui Dumnezeu reflectă însăși viața divină. Aceeași unitate pentru care se roagă aici apare în învățătura apostolică că Biserica este un singur trup deoarece se împărtășește din o singură pâine. Accentul rugăciunii pe a fi păstrați în numele Tatălui face ecou limbajului legământului din Vechiul Testament extinzându-l la noul popor adunat în jurul apostolilor. Liturgic capitolul este auzit în timpul sezonului pascal și la sărbătorile unității deoarece Domnul înviat continuă să ofere această mijlocire la dreapta Tatălui. Tradiția a văzut întotdeauna în aceste versete temelia comuniunii vizibile a Bisericii, păzită de slujirea apostolică și hrănită de sacramente. Definiția vieții veșnice ca cunoaștere a Tatălui și a Fiului își găsește ecou în mărturisirea Crezului a unui singur Dumnezeu și în recitarea zilnică a Tatălui nostru, pe care credincioșii o rostesc în numele dat lor de Hristos. Pietatea mariană percepe în Maica Domnului realizarea desăvârșită a dorului rugăciunii: ea a păstrat cuvântul, a crezut trimiterea Tatălui și stă ca primul rod al unității pentru care Fiul a cerut. Astfel capitolul nu rămâne un rămas-bun privat ci devine carta vie a închinării și misiunii Bisericii.
Răspunde
Răspuns
Cum modelează cunoașterea Tatălui și a Fiului pe care Isus o definește ca viață veșnică felul în care vă apropiați de sacramente și de rugăciunea zilnică în această săptămână? În ce moduri concrete puteți căuta unitatea pentru care Hristos s-a rugat, începând cu relațiile din propria parohie și gospodărie? Unde simțiți că Fiul mijlocește încă pentru voi ca să fiți păstrați în numele Tatălui și sfințiți în adevărul pe care L-a revelat?
Roagă-te
Rugăciune
Tată preasfânt, Fiul Tău și-a ridicat ochii către Tine și a oferit rugăciunea care nu încetează niciodată. Prin același Fiu slăvește numele Tău în Biserică, pentru ca lumea să cunoască că Tu L-ai trimis și ne-ai iubit precum L-ai iubit pe El. Păstrează-ne în numele pe care L-ai dat, ocrotește-ne de cel rău și sfințește-ne în adevărul cuvântului Tău. Atrage-ne în unitatea pe care Fiul o împărtășește cu Tine, pentru ca comuniunea noastră să poarte mărturie înaintea tuturor oamenilor. Maica Domnului, care a păstrat cuvântul Tău în inima ei, să obțină pentru noi harul de a rămâne credincioși. Prin Hristos Domnul nostru, care trăiește și domnește cu Tine în unitatea Duhului Sfânt, un singur Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.