← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iov

Iov 21-22 — cu Whedon

Iov 21-22Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În tăria liniştită a asigurării wesleyene ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului şi Noului Testament. În capitolele 21 şi 22 din Iov, venerabilul exeget urmăreşte adâncirea colocviului dintre integritatea suferindă şi acuzatorii ei. Cu calmă claritate arminiană el arată cum Iov întâmpină doctrina prietenilor despre răsplata prezentă, refuzând totodată să renunţe la încrederea în Dumnezeul cel viu. Expunerea măsurată a lui Whedon ne invită să ascultăm din nou nota evanghelică pe care nici cea mai întunecată enigmă nu o poate reduce la tăcere.
Citește

Citire

Să citim acum cu glas tare Iov 21–22, îngăduind cadenţei măsurate a textului să ne pregătească inimile. Pe măsură ce cuvintele lui Iov şi Elifaz se ridică înaintea noastră, să ne dea Duhul răbdare ca să auzim atât lamentarea cinstită a celui drept cât şi răspunsul căutător al înţelepciunii dumnezeieşti.
Studiu
Whedon începe prin a prezenta al şaselea răspuns al lui Iov către prieteni. Versetul 1. AL ŞASELEA RĂSPUNS AL LUI IOV. 1. Dar Iov a răspuns Prietenii au rămas până la capăt la propunerea lor principală, că cei răi sunt pedepsiţi în viaţa aceasta. Iov o întâmpină acum pentru prima oară faţă în faţă, consacrând întregul discurs examinării ei. El face apel la fapte mai chibzuit decât înainte şi arată că, în întreaga lor viaţă, cei răi sunt cu adevărat prosperi şi că chiar în clipa morţii soarta lor este mai uşoară decât a celui drept. El desfăşoară apoi împărţirea principală privitoare la administrarea dumnezeiască a răsplăţilor în lumea aceasta. Versetul 7. Împărţire principală: ADMINISTRAREA DUMNEZEIASCĂ A RĂSPLĂŢILOR ÎN LUMEA ACEASTA Tinde SĂ CONFUNDE DISTINCŢIILE MORALE, Iov 21:7-26. Prima jumătate: CEI RĂI ÎL PROVOCĂ PE DUMNEZEU, ŞI TOTUŞI DUMNEZEU ÎI PROSPERĂ PÂNĂ LA ŞEOL, Iov 21:7-16. Prima strofă: În loc să sufere pedeapsa, aşa cum susţinea Zofar, cei răi trăiesc, îmbătrânesc înconjuraţi de familiile lor şi feriţi de disciplina Cerului, Iov 21:7-11. 7. De ce trăiesc cei răi Afirmaţia lui Zofar (Iov 20:5) cheamă teza contrară a acestui verset. Existenţa răului este o taină, printre primele care tulbură şi printre ultimele care părăsesc mintea. Întrebarea de ce trăiesc cei răi este doar una dintre formele ei şi prezintă interes personal, căci ne priveşte pe noi înşine. Întrebarea nu ia atât de des forma de ce ar trebui să trăim noi, cât de ce ar trebui să trăiască alţii, pe care îi socotim mult mai depravaţi decât noi. Whedon introduce apoi a treia cuvântare a lui Elifaz şi acuzaţiile sale directe. Versetul 1. A treia etapă a controversei. Cap. 22-26. A TREIA CUVÂNTARE A LUI ELIFAZ. 1. Atunci Elifaz… a răspuns Dumnezeu este de ajuns şi, dacă pedepseşte, nu o face pentru propriul Său folos, cu atât mai puţin pentru binele evlaviei omeneşti, ci din pricina păcatelor oamenilor. Este deci limpede că un suferind nemărginit trebuie să fi fost un păcătos nemărginit (2-5). Descrierea exagerată pe care o face Iov prosperităţii celor răi pare lui Elifaz o negare a Providenţei dumnezeieşti. El procedează acum la respingerea lui Iov argumentând indirect doctrina unei asemenea Providenţe şi duce războiul în Africa printr-un atac direct asupra lui Iov însuşi. Îl acuză de vinovăţia asupririi şi cruzimii faţă de cei slabi şi neapăraţi. Sub emiratului său au prosperat puterea şi violenţa. Mai mult, era un sceptic, priceput să facă „ca raţiunea cea mai rea să pară cea mai bună” (12-15). Faptul că Iov suferă se datora unor astfel de păcate şi demonstra că cei răi sunt pedepsiţi în viaţa aceasta. Antediluvienii au trăit exact vieţile celor fericiţi şi răi, iar temelia fericirii şi siguranţei lor a fost revărsată ca un şuvoi. Cântecul triumfător al supravieţuitorilor furnizează un text din care Elifaz îl îndeamnă cu încredere pe Iov să se întoarcă la Dumnezeu, cu asigurarea prosperităţii care va reveni, manifestându-se nu atât de mult în bunuri lumeşti, cât în bucuria în Dumnezeu, conştiinţa dreptăţii spirituale şi fericirea de a face bine altora.
Considerați

Considerare

Despre credinţa netulburată care marchează discursurile târzii ale lui Iov, el insistă: Trebuie remarcat că primul dintre discursurile lui Iov de la triumful credinţei din capitolul al nouăsprezecelea (25-27), asemenea celor ce vor urma, este marcat de argument calm şi nepătimaş; de o mai mare libertate faţă de personalităţi; de o vedere mai încrezătoare asupra celor mai întunecate aspecte ale răului; şi de o credinţă pe care întunericul din jurul lui nu o mai poate tulbura decât umbra nopţii nu poate clătina temeliile muntelui, toate acestea fiind în sine o arvună a biruinţei ce va urma curând. În cele din urmă subliniază momentul hotărâtor al respingerii de către Iov a celor răi. Versetul 16. 16. Bunurile lor Acest verset este paranteză. În ciuda necinstirii lor faţă de Dumnezeu, Dumnezeu le dă bunuri. (Acelaşi cuvânt ca „avere” în Iov 21:13.) El, nu ei, este autorul fericirii lor, ceea ce pentru Iov este un aspect uluitor al guvernării morale. Uimit de sine însuşi, adaugă: Sfaturile celor răi, departe de mine! (Iov 22:18.) Exclamaţia lui Iov are mare însemnătate pentru problema cărţii (Iov 1:11; Iov 2:5). În loc să-L respingă pe Dumnezeu, el respinge întregul sfat şi vederile (עצה) ale celor răi. Chiar în mijlocul vârtejului vedem încă fruntea stâncii şi simţim că este neclintită.
Răspunde
1. În propriile mele încercări, unde am fost ispitit să măsor dreptatea lui Dumnezeu doar după împrejurările prezente? 2. Cum întăreşte refuzul lui Iov de a adopta sfaturile celor răi hotărârea mea de a umbla cu dreptate? 3. În ce feluri poate Biserica de astăzi să dea mărturie cu răbdare atunci când prosperitatea celor nedrepţi pare să batjocorească făgăduinţele lui Dumnezeu?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule plin de har şi de ajuns, Îţi mulţumim pentru lumina statornică a expunerii slujitorului Tău Whedon. Dă-ne, asemenea lui Iov, o credinţă pe care umbrele lumii acesteia nu o pot clătina. Păzeşte-ne inimile de invidia faţă de cei răi prosperi şi de mândria care ne-ar îndreptăţi înaintea Ta. Acelaşi Duh care l-a susţinut pe Iov să ne înveţe să ne odihnim în cunoştinţa Ta desăvârşită şi să umblăm în ascultare voioasă. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →