Eterniseed › Curriculum › Matei
Matei 24 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În această lecție ne îndreptăm către Ioan Calvin pentru îndrumare prin unul dintre cele mai solemne capitole ale Scripturii. Expunerea atentă a lui Calvin asupra lui Matei 24 îi ajută pe credincioși să vadă atât avertismentele cât și promisiunile pe care Hristos le-a dat ucenicilor Săi. Cuvintele sale ne întăresc inimile pe măsură ce reflectăm la semnele vremurilor și la chemarea la răbdare statornică. Prin comentariul său învățăm cum să veghem, cum să ne rugăm și cum să rămânem credincioși până la sfârșit. Duhul care a călăuzit pana lui Calvin să ne deschidă acum mințile pentru a primi același adevăr.
Citește
Citire
Așază-te într-un loc liniștit și citește Matei 24 încet de la început până la sfârșit. Observă întrebările pe care le pun ucenicii și răspunsurile măsurate pe care le dă Iisus. Lasă greutatea avertismentelor Sale și promisiunea venirii Sale să se odihnească pe inima ta. Citește capitolul a doua oară dacă este nevoie, cerând Domnului să te pregătească pentru studiul care urmează.
Studiu
Calvin începe prin a examina reacția ucenicilor la plecarea lui Iisus din templu.
Matei 24:1. Și Iisus a ieșit. Ucenicii au înțeles fără îndoială că Hristos își lua, ca să zicem așa, ultimul rămas-bun de la templu. Rămânea deci ca El să ridice un templu nou mult mai măreț și să producă o stare mai înfloritoare a împărăției, așa cum fusese vestit de profeți; căci El nu avea nimic de-a face cu acel templu în care totul I se împotrivea. Dar din nou, ucenicii nu puteau crede că strălucirea magnifică a templului va ceda în fața lui Hristos. Și trebuie observat cu atenție că, din cauza costului prodigios al templului, ochii lor erau atât de orbiți de splendoarea aspectului său prezent, încât abia puteau nutri speranța că împărăția lui Hristos va apărea. Ei nu recunosc într-adevăr ezitarea lor în termeni expliciți, dar o sugerează tacit, când invocă, împotriva lui Hristos, masa de pietre care trebuie îndepărtată și care trebuie într-adevăr doborâtă complet dacă El intenționa să domnească. Mulți oameni simpli din zilele noastre sunt duși de o admirație similară față de papalitate; căci, văzând-o susținută de o bogăție foarte mare și de o putere imensă, sunt umpluți de uimire absolută, încât disprețuiesc o Biserică de aspect modest și neglijent. Mulți chiar cred că suntem nebuni când ne străduim să-i pricinuim distrugerea, ca și cum aceasta ar fi nimic mai puțin decât o încercare de a trage soarele din cer. Și totuși, nu este de mirare că un spectacol atât de impunător i-a ținut pe ucenicii lui Hristos în uimire; căci cât de mare cheltuială a costat acea clădire pe Irod, se poate deduce din faptul unic că a ținut zece mii de lucrători angajați la ea timp de opt ani consecutivi. Nici nu este fără motiv că ei admiră pietrele care, ne spune Iosif, erau superlativ de frumoase și aveau cincisprezece [125] coți în lungime, doisprezece în înălțime și opt în lățime. În plus, atât de mare era respectul față de templu chiar și în districte îndepărtate, încât abia dacă vreo persoană ar îndrăzni să presupună că ar putea fi vreodată distrus.Despre prezicerea distrugerii templului, Calvin comentează:
2. Adevărat vă spun. Deoarece mărimea și bogăția imensă a templului, ca un văl atârnat înaintea ochilor ucenicilor, nu le permitea să-și înalțe credința spre adevărata domnie a lui Hristos, care era încă viitoare, El afirmă cu jurământ că acele lucruri care le ocupă atenția vor pieri repede. Această prezicere a distrugerii templului a deschis deci o cale pentru cei ignoranți și slabi. [126] Acum, deși era avantajos ca templul să fie distrus, ca nu cumva slujbele și umbrele sale să exercite o influență necuvenită asupra evreilor, care erau deja prea atașați de elementele pământești, totuși motivul principal a fost că Dumnezeu a hotărât, prin acest exemplu înfricoșător, să ia răzbunare pe acel neam, pentru că a respins pe Fiul Său și a disprețuit harul adus de El. Și, de aceea, această amenințare trebuie să-i fi intimidat pe ucenici să nu ia parte cu un popor răzvrătit; așa cum pedepsele pe care Scriptura le vestește împotriva celor răi trebuie acum să ne îndepărteze de acele crime care provoacă mânia lui Dumnezeu. Tot ce ne spune, chiar și despre aspectul trecător și efemer al lumii, trebuie să îndrepte deșertăciunea simțurilor noastre, care urmăresc prea cu ardoare pompa, luxul și plăcerea. Dar mai ales, ceea ce declară despre distrugerea înfricoșătoare a lui Anticrist și a urmașilor săi, trebuie să îndepărteze orice obstacol care ne împiedică să urmăm cursul drept al credinței.Calvin abordează apoi așteptările greșite ale ucenicilor despre sfârșit.
3. Și pe când ședea. Marcu menționează patru ucenici, Petru, Iacov, Ioan și Andrei. Dar nici el nici Luca nu expun materia atât de pe deplin ca Matei; căci ei spun doar că ucenicii au întrebat despre timpul distrugerii templului și -- fiind un lucru greu de crezut -- ce semn exterior al acestuia va da Dumnezeu din cer. Matei ne spune că au întrebat despre timpul venirii lui Hristos și despre sfârșitul lumii. Dar trebuie observat că, crezând din copilărie că templul va sta până la sfârșitul timpului și având această opinie adânc înrădăcinată în mințile lor, nu au presupus că, în timp ce clădirea lumii stătea, templul putea cădea în ruine. Prin urmare, de îndată ce Hristos a spus că templul va fi distrus, gândurile lor s-au îndreptat imediat spre sfârșitul lumii; și -- deoarece o greșeală duce la alta -- fiind convinși că, de îndată ce domnia lui Hristos va începe, vor fi în toate privințele fericiți, lasă războiul în afara socotelii și zboară dintr-o dată spre un triumf. Ei asociază venirea lui Hristos și sfârșitul lumii ca lucruri inseparabile unul de altul; și prin sfârșitul lumii înțeleg restaurarea tuturor lucrurilor, astfel încât nimic să nu lipsească pentru a împlini fericirea celor evlavioși.Trecând la chemarea lui Hristos la răbdare statornică, Calvin scrie:
4. Și Iisus răspunzând le-a zis. Ei au primit un răspuns foarte diferit de ceea ce așteptau; căci, în timp ce erau dornici de un triumf, ca și cum și-ar fi terminat deja războiul, Hristos îi îndeamnă la o răbdare îndelungată. Ca și cum ar fi spus: 'Voi doriți să luați premiul chiar de la început, dar trebuie mai întâi să terminați cursa. Ați dori să coborâți pe pământ împărăția lui Dumnezeu, pe care niciun om nu o poate obține până nu se înalță la cer'. Acum, în timp ce acest capitol conține îndemnuri foarte folositoare pentru reglarea cursului vieții noastre, vedem că, printr-un scop minunat al lui Dumnezeu, greșeala în care au căzut apostolii este făcută să se întoarcă spre avantajul nostru. Conținutul instrucțiunii prezente este că propovăduirea Evangheliei este ca semănarea seminței și de aceea trebuie să așteptăm cu răbdare timpul secerișului; și că izvorăște dintr-o delicatețe nepotrivită sau efeminare, dacă ne pierdem curajul din cauza gerului, sau zăpezii, sau norilor iernii sau altor anotimpuri neplăcute.
Considerați
Considerare
Calvin explică de ce aceste evenimente trebuie să aibă loc potrivit voii lui Dumnezeu.
Căci toate aceste lucruri trebuie să aibă loc. El adaugă aceasta nu cu scopul de a da un motiv, ci de a-i avertiza că niciunul dintre aceste lucruri nu s-a întâmplat accidental sau fără providența lui Dumnezeu, ca să nu lovească în zadar cu piciorul împotriva ghimpelui; căci nimic nu are o eficacitate mai puternică de a ne aduce în supunere decât atunci când recunoaștem că acele lucruri care par a fi confuze sunt reglate de buna plăcere a lui Dumnezeu. Este adevărat, într-adevăr, că Dumnezeu Însuși nu duce niciodată lipsă de cauze potrivite și de cele mai bune motive pentru a îngădui ca lumea să fie tulburată; dar deoarece credincioșii trebuie să se supună doar bunei Sale plăceri, Hristos a socotit de ajuns să-i îndemne pe ucenici să-și pregătească mințile pentru răbdare și să rămână tari, pentru că așa este voia lui Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața mea sunt ispitit să caut triumf imediat mai degrabă decât răbdare statornică?
2. Cum schimbă faptul de a ști că toate aceste lucruri se întâmplă sub providența lui Dumnezeu felul în care înfrunt incertitudinea?
3. Ce pas practic pot face în această săptămână pentru a veghea și a mă ruga cu o vigilență mai mare?
Roagă-te
Rugăciune
O, Tată suveran, care rânduiești toate lucrurile după sfatul voii Tale, dăruiește-ne prin Duhul Tău răbdarea veghetoare pe care a poruncit-o Fiul Tău în mijlocul semnelor vremii. Păzește-ne de înșelăciune, întărește inimile noastre ca să răbdăm până la sfârșit și fixează nădejdea noastră pe arătarea sigură a lui Hristos, în care credincioșia legământului Tău stă veșnic. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →