← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Romani

Romani 8 — Eterniseed (era Reformei / protestant istoric)

Romani 8Eterniseed Original — Vocea Reformată22 min
Deschidere
Capitolul opt din Romani prezintă poziția sigură a celor pe care Dumnezeu i-a chemat potrivit scopului său. După ce a descris în capitolul precedent conflictul rămas între mintea înnoită și păcatul lăuntric, apostolul declară acum că nicio osândă nu se leagă de cei care sunt în Hristos Isus. Această eliberare nu se întemeiază pe vreo realizare a credinciosului, ci pe lucrarea împlinită a Fiului și pe lucrarea eficace a Duhului. Capitolul dezvăluie realitatea legământului potrivit căreia cei uniți cu Hristos prin Duhul sunt eliberați de legea păcatului și a morții, adoptați în familia lui Dumnezeu și păstrați prin puterea divină prin orice încercare până la răscumpărarea finală a trupului. Suveranitatea lui Dumnezeu apare pretutindeni ca temei al asigurării, căci același sfat veșnic care i-a predestinat pe cei aleși lucrează toate lucrurile împreună spre binele lor și nu va îngădui ca ceva să îi despartă de dragostea lui Hristos.
Citește
Citește capitolul în întregime, urmărind mișcarea ordonată a argumentului. Observă mai întâi declarația eliberării de osândă și motivul dat prin trimiterea Fiului. Notează contrastul susținut între mintea cărnii și mintea Duhului, împreună cu privilegiile adopției care decurg din mărturia Duhului. Marchează modul în care suferințele prezente sunt așezate în orizontul mai larg al slavei viitoare și modul în care Duhul îi ajută pe sfinți în slăbiciunea lor. Urmărește în final întrebările de încheiere care așază încrederea credinciosului pe dragostea neschimbătoare a lui Dumnezeu în Hristos, o dragoste asigurată prin hotărârea divină dinainte de întemeierea lumii.
Studiu

Studiază

Capitolul se deschide prin întemeierea eliberării credinciosului de osândă în unirea cu Hristos Isus. Această eliberare nu este o îngăduință de a continua în păcat, ci consecința necesară a faptului că legea Duhului vieții l-a eliberat pe credincios de legea păcatului și a morții. Dumnezeu a împlinit ceea ce legea nu putea face trimițându-și propriul Fiu în asemănarea cărnii păcătoase, osândind păcatul în carne, pentru ca cerința dreaptă a legii să fie împlinită în cei care umblă potrivit Duhului. Distincția dintre carne și Duh nu este deci doar morală, ci legământească: cei care sunt potrivit cărnii își pun mintea pe lucrurile cărnii și rămân sub moarte, în timp ce cei care sunt potrivit Duhului își pun mintea pe lucrurile Duhului și posedă viață și pace. Mintea carnală este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu și nu poate supune legii sale; de aceea cei din carne nu pot plăcea lui Dumnezeu. Totuși credinciosul nu este în carne, ci în Duh, pentru că Duhul lui Dumnezeu locuiește în el. Dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, nu aparține lui Hristos. Duhul lăuntric este atât semnul apartenenței, cât și chezășia învierii, căci același Duh care l-a înviat pe Hristos din morți va da viață trupurilor muritoare. Argumentul trece apoi la privilegiile prezente ale copiilor lui Dumnezeu. Cei conduși de Duh sunt fii ai lui Dumnezeu și au primit Duhul adopției, strigând 'Abba, Tată'. Acest Duh mărturisește împreună cu duhul lor că sunt copii ai lui Dumnezeu și deci moștenitori, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, cu condiția să sufere împreună cu el pentru ca să fie și slăviți împreună cu el. Suferința prezentă este astfel așezată în orizontul slavei viitoare. Suferințele vremii de acum nu sunt vrednice de a fi comparate cu slava care va fi descoperită. Creația însăși, supusă deșertăciunii, așteaptă cu dor fierbinte descoperirea fiilor lui Dumnezeu, când va fi eliberată de robia stricăciunii. Cele dintâi roade ale Duhului deja date credincioșilor îi fac să suspine lăuntric în timp ce așteaptă adopția, răscumpărarea trupurilor lor. Nădejdea îi susține în această așteptare, căci ceea ce se vede nu mai este nădăjduit. În același fel Duhul ajută în slăbiciune, mijlocind pentru sfinți potrivit voii lui Dumnezeu cu suspine negrăite. Cei care iubesc pe Dumnezeu și sunt chemați potrivit scopului său știu că toate lucrurile lucrează împreună spre bine. Acest scop este desfășurat în lanțul de aur al mântuirii: pe cei pe care Dumnezeu i-a cunoscut mai dinainte i-a și predestinat să fie asemenea chipului Fiului său; pe cei pe care i-a predestinat i-a și chemat; pe cei pe care i-a chemat i-a și îndreptățit; pe cei pe care i-a îndreptățit i-a și slăvit. Secțiunea de încheiere scoate la iveală asigurarea practică ce decurge din această inițiativă divină. Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră? El care nu l-a cruțat pe propriul său Fiu va da cu el în dar toate lucrurile. Nicio acuzare nu poate sta împotriva aleșilor lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este cel care îndreptățește. Nimeni nu poate osândi, căci Hristos Isus a murit, a înviat și mijlocește. Nicio putere creaturală nu poate despărți pe credincioși de dragostea lui Dumnezeu în Hristos Isus Domnul lor, pentru că acea dragoste este înrădăcinată în scopul ales care nu poate fi răsturnat.
Considerați

Consideră

Învățătura acestui capitol stă în strânsă legătură cu doctrina alegerii expusă în Romani nouă și cu asigurarea perseverenței exprimată în epistolele lui Petru și Ioan. Aceeași har suveran care cheamă potrivit scopului îi și păstrează pe cei chemați prin orice adversitate. Mijlocirea Duhului corespunde mijlocirii arhierești a lui Hristos în Evrei, în timp ce limbajul adopției răsună promisiunile legământului date lui Avraam și împlinite în noul legământ. În tradiția Reformată acest pasaj a fost citit ca cea mai clară dovadă scripturală pentru perseverența sfinților, nu ca temei al trufiei, ci ca motiv al unei încrederi smerite în credincioșia Dumnezeului care a început lucrarea cea bună.
Răspunde
În ce domeniu specific al slăbiciunii prezente ai nevoie să te odihnești din nou pe mijlocirea Duhului mai degrabă decât pe propriul tău efort? Cum schimbă cunoașterea că toate lucrurile lucrează împreună potrivit scopului veșnic al lui Dumnezeu felul în care privești încercările prezente sau aparentele eșecuri? Ce diferență practică face pentru umblarea ta zilnică faptul că nicio acuzare sau despărțire nu poate sta împotriva celor care sunt în Hristos Isus?
Roagă-te
Doamne Dumnezeule, care ne-ai chemat potrivit scopului tău veșnic și ai trimis Duhul adopției în inimile noastre, dă-ne să umblăm nu după carne, ci după Duh. Ține-ne amintiți că nicio osândă nu mai rămâne pentru cei care sunt în Hristos și întărește-ne să omorâm faptele trupului prin puterea aceluiași Duh. În toate suferințele noastre lasă nădejdea slavei viitoare să ne susțină, iar în slăbiciunea noastră lasă Duhul să mijlocească potrivit voii tale. Ne odihnim pe hotărârea ta suverană că nimic nu ne va despărți de dragostea cu care ne-ai iubit în Fiul tău. Păstrează-ne în legământul harului până în ziua răscumpărării, pentru dragostea lui Isus Hristos Domnul nostru. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Reformată · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.