← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Binecuvântează pe Domnul, o suflete al meu: Milostivirea Tatălui și Slava Creației — Psalmii 103 și 104

Psalmii 103-104Un comentariu la Psalmi din scriitori primitivi și medievali (Neale & Littledale)20 min
Deschidere
Niciun psalm nu este mai drag inimii care se roagă a Răsăritului creștin decât aceștia. Psalmul 103 — 'Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita toate binefacerile Lui, care iartă toate păcatele tale și vindecă toate neputințele tale' — este cântat ca Antifonul Întâi al Sfintei Liturghii, primul cuvânt al sufletului când intră în casa lui Dumnezeu: o aducere aminte a milei. Psalmul 104 — 'Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul; Doamne Dumnezeul meu, Te-ai făcut prea minunat... care Te îmbraci cu lumină ca cu o haină' — este Psalmul de început al Vecerniei, cântat la pragul fiecărei slujbe de seară, astfel încât Biserica își începe privegherea nopții cântând facerea lumii. Cei doi împărtășesc un singur strigăt de început, 'Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul', și o singură mișcare: de la iertarea care ajunge 'cât de departe este răsăritul de apus' până la slava care 'Te împodobești cu lumină'. Neale și Littledale adună Părinții Răsăritului și Apusului asupra ambilor, iar glasurile grecești — mai ales Hrisostom — îi citesc ca pe cântarea unei creații care nu scapă niciodată din mâna Făcătorului ei și a unui Tată a cărui mânie nu este niciodată ultimul Său cuvânt.
Citește
Citește mai întâi Psalmul 103 ca marele imn al milei. El începe lăuntric — 'Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și tot ce este în mine să binecuvânteze Sfântul Său Nume' — și numără una câte una binefacerile Domnului: 'care iartă toate păcatele tale și vindecă toate neputințele tale; care îți scapă viața de la pieire și te încununează cu milă și bunătate'. Apoi ridică ochii spre măsura acelei mile: 'Cât de înalt este cerul deasupra pământului, așa de mare este și mila Lui față de cei ce se tem de El. Cât de departe este răsăritul de apus, așa de departe a depărtat El de la noi fărădelegile noastre'. Și rostește cel mai gingaș cuvânt din Psaltire: 'Cum se îndură tatăl de fiii săi, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El; căci El știe din ce suntem făcuți, El își aduce aminte că suntem țărână'. Se încheie chemând întreaga creație — 'Lăudați-L pe Domnul, voi, îngerii Lui... toate oștirile Lui... toate lucrările Lui' — înapoi la strigătul cu care a început: 'Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul'. Apoi citește Psalmul 104 ca cântarea creației: 'Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină și întinzi cerurile ca o perdea... El face să răsară iarbă pentru vite și verdeață pentru slujba oamenilor... Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne: toate le-ai făcut cu înțelepciune'. Se încheie, ca și primul, în laudă: 'Voi cânta Domnului cât voi trăi'.
Studiu

Studiază

Psalmul 103 spune despre Dumnezeu: 'El Și-a arătat căile Sale lui Moise, lucrările Sale fiilor lui Israel'. Sfântul Ioan Gură de Aur aude în acele 'căi' întregul arc al revelației îndreptat spre Evanghelie — căci Legea nu a fost niciodată un scop, ci un drum: acele căi ale lui Dumnezeu au fost poruncile pe care le-a dat lui Moise și așa sunt numite, în parte pentru că Israel trebuia să umble în ele, și în parte pentru că Legea însăși nu a fost decât o trecere la Evanghelie, un drum spre rânduiala mai deplină a harului. Poruncile lui Moise au fost o cărare, iar cărarea a dus la Hristos. Apoi Psalmul 104 se întoarce spre lumea pe care El a făcut-o, iar aici Părinții greci nu citesc un ceasornicar care dă drumul cerurilor și se retrage, ci un Domn viu care își hrănește făpturile din propria Sa mână deschisă. Când Psalmul cântă: 'El face să răsară iarbă pentru vite și verdeață pentru slujba oamenilor', Hrisostom mărturisește adevărul simplu al literei chiar și când trece dincolo de el — pământul aduce iarbă pentru vite și verdeață pentru slujba oamenilor. Dumnezeu care îmbracă câmpul îmbracă și Biserica Sa; mâna care umple gurile fiarelor este aceeași mână care 'îți satură gura cu bunătăți'. Creația nu este o mașinărie lăsată să funcționeze. Este o masă pe care Tatăl o ține întinsă.
Considerați

Cugetă

Inima Psalmului 103 este chipul său al părinteniei: 'Cum se îndură tatăl de fiii săi, așa Se îndură Domnul'. Fericitul Augustin nu ne lasă să ne ferim de disciplina ascunsă în acea gingășie, nici să o confundăm cu mânia. Când Tatăl pedepsește, pedepsește ca un Tată — și astfel Augustin sfătuiește sufletul aflat sub îndreptare: fiule, dacă plângi, plângi sub mâna tatălui, nu te mânia și nu fi violent în mândrie. Ceea ce suferim din mâna Sa, insistă Sfântul, nu este pedeapsă, ci leac, este mustrare, nu osândă. 'El știe din ce suntem făcuți; El își aduce aminte că suntem țărână' — și Cel ce își aduce aminte de slăbiciunea noastră este mai gata să ierte decât noi să păcătuim. Același Augustin, citind Psalmul 104, găsește chiar și marele Leviatan al adâncului — 'pe care L-ai făcut să se joace în el' — întors de Dumnezeu într-o făptură pe care El o poate batjocori și îmblânzi, astfel încât niciun suflet credincios să nu se teamă de balaur: vrei să batjocorești balaurul? fii înger al lui Dumnezeu. dar tu nu ești încă înger al lui Dumnezeu. Și până când vom fi, nu suntem lăsați fără apărare, căci sunt îngeri care batjocoresc balaurul, ca să nu te vatăme. Tatăl care se îndură de noi ca de copiii Săi își așază și îngerii în jurul nostru, ca monstrul adâncului să fie, în cele din urmă, doar jucăria Sa.
Răspunde
Lasă ca acești doi psalmi să devină dimineața și seara sufletului tău, așa cum sunt Antifonul de dimineață al Liturghiei și Psalmul de seară al Vecerniei. Când vii înaintea lui Dumnezeu, vino mai întâi așa cum învață Psalmul 103 — 'și nu uita toate binefacerile Lui'. Numără-le: păcatele iertate, neputințele vindecate, viața scăpată de la pieire. Mila nu este un sentiment de chemat; este o istorie de pomenit, iar sufletul care uită binefacerile uită curând și pe Dătător. Iar când vine îndreptarea — cum trebuie să vină la orice copil pe care Tatăl îl iubește — primește-o sub mâna tatălui, nu în mândria care se înfurie împotriva mustrării. Ceea ce suferi de la El este leac, nu osândă; mustrare, nu mânie. Apoi, când se lasă seara și începe Vecernia, lasă Psalmul 104 să-ți lărgească privirea. Privește lumea pe care El o păstrează — lumina cu care Se îmbracă, cerurile pe care le întinde ca o perdea, iarba pe care o face să răsară pentru vite, chiar și Leviatanul pe care L-a făcut pentru joaca Sa — și știi că mâna care hrănește orice făptură te hrănește și pe tine, iar balaurul de care te temi este, pentru îngerii care te păzesc, un lucru de batjocorit. Așa binecuvântează pe Domnul, o suflete al meu, la răsăritul soarelui și la apusul lui, căci mila Lui este cât de departe este răsăritul de apus, iar lucrările Lui sunt multe și cu înțelepciune le-a făcut pe toate.
Roagă-te
Doamne Dumnezeul nostru, care ierți toate păcatele noastre și vindeci toate neputințele noastre, care ne scapi viața de la pieire și ne încununezi cu milă și bunătate: cât de departe este răsăritul de apus, așa de departe ai depărtat de la noi păcatele noastre, și cum se îndură tatăl de fiii săi, așa Te înduri Tu de cei ce se tem de Tine. Adu-Ți aminte că suntem țărână și când trebuie să ne îndrepți, pune peste noi mâna de tată și nu toiagul mâniei, ca să plângem sub Tine ca fii și nu să ne înfuriem ca cei mândri, știind că mustrarea Ta este leac și nu osândă. Tu, care Te îmbraci cu lumină ca cu o haină și întinzi cerurile ca o perdea, care faci să răsară iarbă pentru vite și pâine ca să întărească inima omului, păstrează-ne în lumea care nu scapă niciodată din mâna Ta; așază-Ți îngerii în jurul nostru împotriva balaurului adâncului și satură-ne gura cu bunătăți, chiar cu Pâinea Trupului Tău. Lasă ca sufletul nostru să Te binecuvânteze dimineața în sfânta Ta Liturghie și seara în Vecernia Ta și să-Ți cântăm cât vom trăi. Ție, Tatălui care Se îndură de copiii Săi, cu Unul-Născut Fiul Tău în care ai făcut toate lucrurile, și Preasfântului și de viață dătătorului Tău Duh care înnoiește fața pământului, fie slavă, cinste și închinare, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Un comentariu la Psalmi din scriitori primitivi și medievali (Neale & Littledale) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →