← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Petru

Învățători mincinoși și Dumnezeul care știe cum să-i salveze pe cei evlavioși

2 Petru 2Comentariu la Epistolele sobornicești de Fericitul Teofilact al Ohridei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)21 min
Deschidere
După ce i-a ridicat pe cititori pe scara virtuții, apostolul Petru se întoarce acum să-i avertizeze cu privire la cei care i-ar trage în jos. 'Profeți mincinoși s-au ridicat și printre popor, după cum vor fi și învățători mincinoși printre voi' — oameni care introduc pe ascuns erezii distrugătoare și chiar îl tăgăduiesc pe Stăpânul care i-a răscumpărat. Fericitul Teofilact, mereu cumpătatul sintetizator al Părinților, îi numește pe acești înșelători și dezvăluie caracterul dublu al răutății lor: stricați în doctrină, stricați în viață. Dar inima acestui capitol nu este înșelătorii; este Dumnezeu a cărui dreptate este sigură în ambele sensuri. Petru amintește cum Dumnezeu nu i-a cruțat pe îngerii căzuți, nici lumea veche, nici Sodoma și Gomora — și totuși l-a păstrat pe Noe și l-a salvat pe dreptul Lot. Din aceste exemple pereche, Teofilact trage concluzia statornică pe care se sprijină întregul capitol: 'Domnul știe cum să-i salveze pe cei evlavioși din încercări și să-i țină pe cei nedrepți sub pedeapsă până în ziua judecății.' Iată frică pentru cei desfrânați și mângâiere pentru cei credincioși, ținute împreună într-o singură cunoaștere dumnezeiască.
Citește

Citire

Citiți 2 Petru 2 — ridicarea învățătorilor mincinoși care introduc pe ascuns erezii distrugătoare, 'chiar tăgăduindu-l pe Stăpânul care i-a răscumpărat', a căror lăcomie exploatează cu cuvinte mincinoase și a căror osândă nu întârzie; cum Dumnezeu nu i-a cruțat pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în lanțuri de întuneric posomorât, nici lumea veche, deși l-a păstrat pe Noe 'un vestitor al dreptății'; cum a prefăcut Sodoma și Gomora în cenușă, dar l-a salvat pe dreptul Lot, chinuit zi de zi de faptele fărădelege pe care le vedea și le auzea; marea asigurare că 'Domnul știe cum să-i salveze pe cei evlavioși din încercări și să-i țină pe cei nedrepți sub pedeapsă până în ziua judecății'; portretul acestor oameni ca 'animale iraționale, făpturi ale instinctului', cu ochi plini de adulter, inimi antrenate în lăcomie, care urmează 'calea lui Balaam'; și avertizarea că aceia care, după ce au scăpat de întinările lumii prin cunoașterea lui Hristos, sunt din nou încurcați și biruiți, găsesc că 'starea din urmă a devenit mai rea pentru ei decât cea dintâi' — câinele întorcându-se la vărsătura lui, scroafa spălată la noroi.
Studiu
Cine sunt acești învățători mincinoși? Teofilact nu îi lasă abstracți; el identifică ereziile tradiției primite și dezvăluie corupția îndoită: De aici începe să vorbească împotriva ereziei nicolaiților, spunând că răutatea lor este îndoită: în doctrine sunt foarte nelegiuiți (după cum arată blasfemiile lor împotriva lui Hristos), iar în felul lor de viață sunt foarte desfrânați. Osânda lor, spune Petru, 'de mult nu este inactivă' — și Teofilact citește aceasta ca pecetea preștiinței lui Dumnezeu, care pregătește pedeapsa la fel de sigur cum pregătește răsplata: Căci Dumnezeu, prin preștiința Sa, a pregătit pentru cei răi o pedeapsă potrivită lor, după cum a pregătit răsplăți pentru cei buni. Apoi vine marele lanț de exemple al apostolului — îngerii, potopul, Sodoma, așezate alături de Noe și Lot. De ce amestecă Petru pe cei pedepsiți și pe cei mântuiți? Teofilact explică faptul că comparația însăși face învățătura, mărind atât răutatea păcătoșilor cât și virtutea celor drepți: ca printr-o astfel de comparație să exagereze atât răutatea păcătoșilor, cât și să facă virtutea celor buni mai vizibilă și, în plus, să-i convingă pe ascultători, prin frica de pedeapsă, să urască desfrânarea și, prin dorința mântuirii, să îmbrățișeze virtutea.
Considerați

Considerare

Când Petru îi aseamănă pe înșelători cu animalele necuvântătoare, Teofilact este atent ca noi să nu citim greșit comparația. Scriptura aseamănă oamenii cu animalele pentru a mustra impulsurile animale din noi — nu pentru a devaloriza făpturile și nu pentru a sugera că firile trebuie să se schimbe: Trebuie remarcat că Sfânta Scriptură aseamănă cu animalele necuvântătoare acele lucruri din noi care sunt asemenea impulsurilor animalelor atunci când dorește să le mustre. Iar cea mai adâncă robie a acestor oameni este auto-impusă, căci Petru spune 'orice biruiește pe o persoană, de aceea este robit'. Teofilact marchează minunea — că oamenii care promit libertate sunt ei înșiși robi: Dar deși ei înșiși sunt, spune el, robi ai necurăției menționate mai sus (pe care o numește pe drept corupție), totuși îndrăznesc să promită libertate celor pe care îi înșală. Cel mai rău dintre toate este recăderea — a cunoaște calea dreptății și apoi a te întoarce. Teofilact cântărește cum o a doua cădere coboară mai jos decât prima: cei care după ce au cunoscut adevărul sunt din nou încurcați în greșelile lor de mai înainte cad în rele mai rele. Proverbul câinelui și al scroafei îl pecetluiește: întoarcerea este mai murdară decât noroiul inițial.
Răspunde

Răspuns

Observați ce ține acest capitol întunecat statornic: nu înșelătorii, ci Dumnezeu care știe. El 'știe cum să pedepsească fără greș pe cei care trăiesc acum în păcate' și tot atât de sigur 'știe cum să-i cinstească pe cei care practică dreptatea, așa cum a făcut cu Noe și Lot'. Astfel, robia învățătorului mincinos și salvarea omului drept nu sunt două povești, ci una singură — dreptatea unică a unui Dumnezeu a cărui preștiință a pregătit deja un sfârșit potrivit pentru fiecare. Lăsați avertizarea să lovească unde trebuie: cel mai mare pericol nu este mai întâi să fii înșelat, ci, după ce ai scăpat odată, să te întorci. Câinele la vărsătura lui, scroafa spălată la noroi — aceștia nu sunt străini de har, ci cei care l-au gustat și l-au lăsat. Așadar, păzește libertatea care ți-a fost dată, știind că 'orice biruiește pe o persoană, de aceea este robit'. Și ia inimă în mângâierea țesută prin frică: Domnul care l-a salvat pe Lot, chinuit zilnic printre cei fărădelege, știe încă cum să-i salveze pe cei evlavioși din încercările lor.
Roagă-te

Rugăciune

O, Dumnezeule al lui Noe și al lui Lot, care nu i-ai cruțat pe îngerii când au păcătuit, nici lumea veche, nici cetățile câmpiei, dar l-ai păstrat pe vestitorul dreptății și l-ai salvat pe omul drept chinuit zi de zi printre cei fărădelege: Tu știi cum să-i salvezi pe cei evlavioși din încercările lor și să-i ții pe cei nedrepți sub pedeapsă până în ziua judecății. Izbăvește-ne de orice înșelător care ar tăgădui pe Stăpânul care ne-a răscumpărat și de primejdia mai adâncă de a ne întoarce după ce am scăpat odată de întinările lumii prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să nu fim biruiți și robiți niciodată, să nu ne întoarcem ca câinele la vărsătura lui sau scroafa spălată la noroi, ci să fim ținuți veghetori, ținuți curați, ținuți liberi. Întărește-ne să urâm desfrânarea prin frica judecății Tale și să îmbrățișăm virtutea prin dorința mântuirii Tale. Căci numai Tu ești drept să răsplătești fiecăruia după faptele sale și Ție Îți înălțăm slavă, împreună cu Tatăl Tău cel veșnic și cu Duhul Tău cel prea-sfânt, bun și de viață dătător, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Comentariu la Epistolele sobornicești de Fericitul Teofilact al Ohridei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →