Eterniseed › Curriculum › Exodul
Prin mare prin credință
Deschidere
În Patriarchs and Prophets Ellen White descrie fuga lui Israel din Egipt prin Marea Roșie, arătând cum același Dumnezeu care a condus Israelul antic își conduce și astăzi poporul Său. Cuvintele ei ne invită să privim norul care i-a călăuzit ziua și focul care le-a luminat nopțile, și să auzim chemarea de a merge înainte când orice cale omenească pare închisă. În aceste capitole ea dezvăluie un Răscumpărător milostiv care pune la încercare credința doar pentru a întări încrederea și care transformă barierele imposibile în căi de eliberare. Mărturia ei ne ține ochii ațintiți asupra Celui care luptă pentru ai Săi și îi aduce în siguranță acasă.
Citește
Întoarce-te acum la Exodul 13 și 14. Citește cu atenție despre stâlpul care nu a părăsit tabăra, despre mare care s-a deschis la cuvântul lui Dumnezeu și despre cântarea care s-a înălțat când fiecare dușman a fost înghițit. Lasă povestea să se așeze în inima ta înainte de a asculta reflecțiile lui Ellen White asupra acelorași evenimente.
Studiu
Studiază
White arată mai întâi călăuzirea constantă dată de stâlpul de nor și de foc.
„Și au plecat din Sucot și au tăbărât la Etam, la marginea pustiei. Iar Domnul mergea înaintea lor ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe cale, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să le dea lumină, ca să meargă ziua și noaptea. Stâlpul de nor nu s-a îndepărtat ziua, nici stâlpul de foc noaptea, dinaintea poporului.” Psalmistul spune: „A întins un nor ca acoperământ și foc ca să lumineze noaptea.” Psalmii 105:39. Vezi și 1 Corinteni 10:1, 2. Steagul nevăzutului lor Conducător era mereu cu ei. Ziua norul le dirija călătoriile sau se întindea ca un baldachin deasupra oștirii. Slujea ca protecție împotriva arșiței și prin răcoarea și umezeala sa oferea o împrospătare binevenită în pustiul uscat și însetat. Noaptea devenea un stâlp de foc, luminând tabăra lor și asigurându-i mereu de prezența divină. [p. 283]Ea descrie apoi cum același nor a devenit lumină pentru Israel, rămânând întuneric pentru Egipt.
Dar acum, când oastea egipteană se apropia de ei, așteptând să-i facă pradă ușoară, coloana de nori s-a ridicat maiestuos spre ceruri, a trecut peste Israeliți și s-a coborât între ei și armatele Egiptului. Un zid de întuneric [p. 287] s-a interpus între cei urmăriți și urmăritorii lor. Egiptenii nu mai puteau zări tabăra Evreilor și au fost nevoiți să se oprească. Dar pe măsură ce întunericul nopții se adâncea, zidul de nori a devenit o mare lumină pentru Evrei, inundând întreaga tabără cu strălucirea zilei.White încheie relatarea subliniind credința care a pășit în mare înainte ca apele să se despartă.
Dumnezeu, în providența Sa, i-a adus pe Evrei în întăriturile munților înaintea mării, ca să-Și arate puterea în eliberarea lor și să smerească în mod evident mândria asupritorilor lor. I-ar fi putut mântui în orice alt mod, dar a ales această metodă pentru a le pune la încercare credința și a le întări încrederea în El. Poporul era obosit și înspăimântat, totuși dacă ar fi ezitat când Moise le-a poruncit să înainteze, Dumnezeu nu ar fi deschis niciodată calea pentru ei. A fost „prin credință” că „au trecut prin Marea Roșie ca pe uscat.” Evrei 11:29. Mergând până la apă, au arătat că au crezut cuvântul lui Dumnezeu rostit prin Moise. Au făcut tot ce le stătea în putere să facă, iar apoi Puternicul lui Israel a despărțit marea ca să facă o cărare pentru picioarele lor.
Considerați
Reflectează
White ne ridică privirile de la eliberarea prin Marea Roșie la cântarea mai mare a lui Moise și a Mielului.
Această cântare și marea eliberare pe care o comemorează au făcut o impresie ce nu va fi ștearsă niciodată din memoria poporului evreu. Din veac în veac a fost repetată de profeții și cântăreții lui Israel, mărturisind că Iehova este tăria și eliberarea celor care se încred în El. Această cântare nu aparține doar poporului evreu. Ea arată înainte spre distrugerea tuturor vrăjmașilor dreptății și victoria finală a lui Israel al lui Dumnezeu. Profetul din Patmos vede mulțimea îmbrăcată în alb care „a dobândit biruința”, stând pe „marea de sticlă amestecată cu foc”, având „harpele lui Dumnezeu. Și cântă cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului.” Apocalipsa 15:2,3.
Răspunde
Unde te cheamă Domnul să 'mergi înainte' chiar dacă drumul pare închis?
Cum a devenit norul care odinioară a călăuzit pe Israel lumină pentru propria ta cale astăzi?
În ce feluri te cheamă încă cântarea Mielului să te încrezi în Cel care luptă pentru tine?
Roagă-te
Doamne al norului și al focului, îți mulțumim că îți conduci poporul prin fiecare mare. Învață-ne să stăm nemișcați când Tu spui stai și să mergem când Tu spui du-te. Ține lumina prezenței Tale înaintea noastră ca îndoiala să nu ne poată ajunge. Fie ca aceeași credință care a trecut Marea Roșie să ne poarte prin fiecare încercare până când ne vom alătura cântării lui Moise și a Mielului. Te lăudăm pentru eliberarea deja dată și pentru binecuvântata nădejde a biruinței finale în Isus. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →