← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iov

Dumnezeu este puternic și nu disprețuiește pe nimeni: Disciplina aflicțiunii

Iov 35-36Morala asupra Cărții lui Iov (Moralia in Iob) de Sfântul Grigore cel Mare21 min
Deschidere
Ultimele cuvântări ale lui Elihu ridică privirile în sus — spre înălțimea cerurilor, spre un Dumnezeu atât de mare încât păcatul omului nu-L poate răni, iar dreptatea omului nu-L poate îmbogăți — și apoi transformă acea măreție în mângâiere: același Atotputernic care nu are nevoie de nimic de la noi se apleacă să deschidă urechea celui care suferă prin necaz și nu disprețuiește pe nimeni. 'Dumnezeu este puternic și nu disprețuiește pe nimeni.' Sfântul Grigore cel Mare adună din aceste capitole cea mai adâncă învățătură despre disciplina aflicțiunii: că Dumnezeu îngăduie celor răi să-i asuprească pe cei buni ca să-i îndrepte spre casă; că El dă 'cântări în noapte', bucurie în mijlocul necazului; și că toiagul care ne descoperă slăbiciunea este tocmai lucrul care ne dezbracă de mândrie. Ca întotdeauna, Grigore citează adevăratele perspective ale lui Elihu și marchează discret mândria acestuia — omul trufaş care, chiar lăudând pe drept puterea lui Dumnezeu, căuta propria laudă.
Citește

Citire

Citește Iov 35–36 — Elihu întreabă ce poate face păcatul omului împotriva Celui Preaînalt sau ce poate da dreptatea lui; îl îndeamnă pe Iov să privească spre ceruri, mai sus decât el însuși; spune că oamenii strigă sub asuprire, dar nu zic: 'Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care dă cântări în noapte?' Apoi, în capitolul treizeci și șase, pretinde că mai are de vorbit în numele lui Dumnezeu: că Dumnezeu este puternic și nu disprețuiește pe nimeni; că nu păstrează viața celor răi, ci dă dreptate săracului; că nu-Și întoarce ochii de la cei drepți; și că prin necaz le deschide urechea și vrea să-i atragă într-un loc larg.
Studiu
Elihu îl îndeamnă pe Iov să ridice ochii spre ceruri, iar Grigore transformă făptura într-o lecție de smerenie: prin tot ce vedem, suntem avertizați să fim smeriți. Apoi vine marele verset al milei puternice a lui Dumnezeu — că puterea Lui nu-L face niciodată să disprețuiască pe cei smeriți. Grigore îl citează și îl explică: Dumnezeu nu-i respinge pe cei puternici, deși El Însuși este puternic. Greșeala nu este niciodată puterea, ci mândria care crește din ea: puterea este bună la locul ei, dar cere o purtare atentă într-un conducător; căci Dumnezeu dă putere, dar răutatea minții noastre pricinuiește trufie la puterea noastră. Iar în judecata Sa, acest Dumnezeu atotputernic îi ridică pe cei smeriți pe care nu i-a disprețuit niciodată: El distruge pe cei mândri, dar îi eliberează pe cei smeriți, prin judecata Sa.
Considerați

Considerare

Acum Grigore ajunge la inima cuvântului adevărat al lui Elihu: că Dumnezeu 'le deschide urechea prin necaz'. Necazul nu este părăsire, ci o cheie. Însăși asuprirea celor răi slujește binelui, spune Grigore: cei răi, în timp ce îi asupresc pe cei buni, îi eliberează și mai mult de dorințele acestei lumi; astfel încât în timp ce dragostea invită, tortura îi poate împinge la o scăpare mai ușoară. Iar în acea noapte Dumnezeu pune un cânt — bucurie care nu așteaptă ca necazul să treacă: deși sunt apăsați de necazurile lumești, totuși ne bucurăm acum în nădejdea veșniciei. Aceasta este școala smereniei. Ispita care rănește mândria unui om este îngăduită cu un scop, ca el să se cunoască pe sine: când smerenia înaintează prin ispită, chiar acea adversitate, care apără mintea de mândrie, este ea însăși rodnică. Și deoarece pofta trupului izvorăște adesea din rădăcina ascunsă a mândriei, Grigore adaugă că aceeași smerenie păzește și trupul: curăția castității trebuie păstrată prin păzirea smereniei.
Răspunde

Răspuns

Lasă o singură propoziție adevărată a lui Elihu să-ți reîncadreze suferința: Dumnezeu este puternic și nu disprețuiește pe nimeni. Atotputernicul care nu are nevoie de nimic din bunătatea ta totuși se apleacă să-ți deschidă urechea — și o face, adesea, prin necaz. Așadar, când ești apăsat, nu trage mai întâi concluzia că Dumnezeu S-a întors. Întreabă-te mai degrabă dacă El îți slăbește strânsoarea de o lume pe care ai iubit-o prea mult, împingându-te spre casă atunci când doar invitația nu te putea mișca. Învață să cânți cântarea în noapte: să te bucuri în nădejdea veșniciei înainte ca necazul să se ridice, nu după. Și veghează-ți mândria cu cea mai mare grijă acolo unde ești puternic, căci puterea este bună, dar ispitește, iar trufia este contribuția ta proprie, nu darul lui Dumnezeu. Păzește smerenia și păzești mult mai mult decât știi — chiar, spune Grigore, curăția trupului tău. Dumnezeul care distruge pe cei mândri îi eliberează pe cei smeriți; alege acum pe care Îl va găsi în tine.
Roagă-te

Rugăciune

O, Dumnezeule preaputernic, care nu disprețuiești pe nimeni, ci Te apleci din înălțimea cerurilor ca să deschizi urechea celor smeriți: când mă necăjești, învață-mă să ascult și să nu mă împietresc; slăbește-mi strânsoarea de lumea pe care o iubesc prea mult și atrage-mă spre casă prin înseși necazurile de care aș fugi. Pune un cânt în noaptea mea, ca să mă bucur în nădejdea veșniciei înainte ca durerile mele să treacă. Păzește-mi inima de mândria care crește pe orice putere, știind că puterea este darul Tău, dar trufia este a mea; și păzindu-mă smerit, păzește-mă și curat. Tu distrugi pe cei mândri și îi eliberezi pe cei smeriți prin judecata Ta — află-mă, Doamne, printre cei smeriți pe care îi ridici. Ție fie slava, împreună cu Unul-Născut Fiul Tău și cu Duhul Tău de viață dătător, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Morala asupra Cărții lui Iov (Moralia in Iob) de Sfântul Grigore cel Mare · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →