Eterniseed › Curriculum › Plângerile lui Ieremia
Îndurările Lui Se Înoiesc În Fiecare Dimineață: Speranță În Adâncul Jalei
Deschidere
A treia plângere se deschide cu glasul Profetului coborât la nota sa cea mai joasă: "Eu sunt omul care a văzut necazul sub nuiaua mâniei Lui." Ieremia nu mai stă deoparte de cetatea pustiită; el ia în sine toată durerea ei. Și apoi, chiar de la temelia jalei, cartea se întoarce și lumina răsare: "Este din îndurările Domnului că nu suntem nimiciți, pentru că îndurările Lui nu încetează; ele se înnoiesc în fiecare dimineață: mare este credincioșia Ta." Răsăritul creștin cântă Plângerile în Săptămâna Sfântă — bocetul peste Ierusalimul căzut unit cu bocetul de la Mormântul lui Hristos — și tocmai aici, în întunericul cel mai adânc, speranța Învierii deja licărește. Fericitul Teodoret al Cirului, un mare și cumpătat Părinte al Răsăritului, ne poartă prin această întoarcere: că și mustrarea lui Dumnezeu este iubirea unui Tată, că El nu necăjește din inimă și că îndurarea Lui este pricina pentru care păcătosul mai respiră încă.
Citește
Citire
Citiți Plângerile lui Ieremia 3 — "Eu sunt omul care a văzut necazul sub nuiaua mâniei Lui"; sufletul înconjurat, puterea și speranța lui pierite de la Domnul. Și apoi marea întoarcere din inima întregii cărți: "Este din îndurările Domnului că nu suntem nimiciți, pentru că îndurările Lui nu încetează; ele se înnoiesc în fiecare dimineață: mare este credincioșia Ta… Domnul este bun cu cei ce-L așteaptă." Căci "chiar dacă El pricinuiește durere, totuși va avea milă… Căci El nu necăjește de bunăvoie, nici nu mâhnește pe fiii oamenilor." Chemarea la pocăință — "Să ne cercetăm și să ne încercăm căile și să ne întoarcem iarăși la Domnul" — și strigătul din groapa cea adâncă: "Tu ai zis: Nu te teme."
Studiu
De ce este "din îndurările Domnului că nu suntem nimiciți"? Teodoret răspunde cu un gând care atinge însăși rădăcina versetului speranței: pedeapsa care a căzut era deja îndurare, pentru că era mai mică decât merita păcatul.
Căci dacă ar fi adus pedeapsă potrivită cu păcatul, nici nu am fi scăpat de măcel. Faptul că poporul supraviețuiește este dovada statornică că îndurările Lui nu au încetat; însăși suflarea celui ce plânge este îndurarea Lui. Și de aceea speranța este sigură, căci nu se întemeiază pe puterea celui ce suferă, ci pe bunătatea neschimbătoare a lui Dumnezeu. Chiar acolo unde Profetul a lepădat speranțele mai mici, jalea evlavioasă însăși devine o rugăciune care-L mișcă pe El:
Am lepădat speranțe mai bune, dar totuși prin pomenirea neîncetată a durerilor îmi istovesc sufletul și atrag pe Stăpân la milă. Iar îndurările sunt "noi în fiecare dimineață" pentru că nenorocirea fusese numită "întuneric", și astfel trecerea ei este ivirea unei zile noi.
Considerați
Cugetare
"El nu necăjește de bunăvoie, nici nu mâhnește pe fiii oamenilor" — și despre aceasta Teodoret spune lucrul cel mai mângâietor dintre toate. Dumnezeu care lovește nu este, în adâncul Său, mânios; mânia este doar chipul exterior pe care Îl poartă pentru vindecarea noastră.
Căci El are doar înfățișarea exterioară a unuia care este mânios, dar voia Lui este plină de bunătate. Acesta este Tatăl care mustră dar nu părăsește; nuiaua este reală, dar inima din spatele ei este iubire, și El nu o ține mai mult decât cere vindecarea —
nu folosește mustrările îndelung, ci după mustrare aduce milă. Astfel Profetul învață sufletul deznădăjduit să aștepte, căci "Domnul este bun cu cei ce-L așteaptă." Speranța nu este un lux aici, ci însăși lecția jalei:
Apoi el învață folosul speranței în Dumnezeu. Iar mustrarea nu este ultimul cuvânt, ci ușa spre pocăință —
Să devină pedeapsa pentru noi prilej de pocăință. Aceasta este rânduiala pe care Biserica o vede împlinită la Mormânt: cea mai adâncă durere este ceasul dinaintea zorilor.
Răspunde
Răspuns
Unde stai astăzi în capitolul al treilea — "omul care a văzut necazul", puterea și speranța ta pierite? Atunci auzi întoarcerea pentru care a fost zidită întreaga carte: este din îndurările Domnului că nu ești nimicit. Supraviețuirea ta nu este noroc; este îndurarea Lui, care nu a încetat și niciodată nu va înceta. Teodoret te-ar îndemna să socotești cu cinste: necazul pe care îl porți este mai ușor decât merita păcatul tău — deci însăși greutatea lui este deja îndurare. Nu citi mustrarea lui Dumnezeu ca pe părăsirea Lui. El "nu necăjește de bunăvoie"; în spatele chipului mâniei voia Lui este "plină de bunătate", și El nu va ține nuiaua o oră mai mult decât vindecarea ta. Lasă-ți durerea să-și facă lucrarea cuvenită — fă-o "prilej de pocăință", nu deznădejde. Și așteaptă-L pe El. Îndurările Lui se vor înnoi iarăși cu dimineața; Domnul este bun cu cei ce-L așteaptă. Sufletul care învață să spere în întuneric a și început să vadă zorii.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, ale cărui îndurări sunt pricina pentru care nu suntem nimiciți și ale cărui îndurări nu încetează, ci se înnoiesc în fiecare dimineață: în adâncul jalei învață-mi sufletul să Te aștepte pe Tine. Mărturisesc că ceea ce sufăr este mai ușor decât a meritat păcatul meu și că chiar mustrarea mâinii Tale este îndurare; căci Tu nu necăjești de bunăvoie, ci voia Ta este plină de bunătate. Fă ca durerea mea să devină prilej de pocăință și nu deznădejde. Tu care Te-ai apropiat în ziua când robul Tău a strigat și ai zis: Nu te teme — apropie-Te de mine și lasă dimineața îndurării Tale să răsară peste noaptea mea. Mare este credincioșia Ta, Doamne; Tu ești partea mea, de aceea voi nădăjdui în Tine. Ție fie slava, împreună cu Tatăl și cu Duhul cel prea-sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →