Eterniseed › Curriculum › Geneza
Geneza 31-32 — cu Barnes
Deschidere
În această lecție extrasă din Notele lui Albert Barnes asupra Bibliei, îl urmăm pe Iacov prin scenele finale ale timpului său în Haran și noaptea decisivă a luptei care marchează întoarcerea sa. Aceste capitole arată mâna constantă a providenței care călăuzește un om de la încrederea în sine spre dependența umilă de Domnul. Expunerea atentă a lui Barnes deschide textul cu claritate și reverență, invitându-ne să urmărim lucrările lui Dumnezeu cu poporul Său al legământului.
Citește
Citire
Vă invităm să citiți Geneza 31 și 32 cu o inimă deschisă, ascultând glasul Domnului în fuga lui Iacov, viziunea îngerească și întâlnirea transformatoare de la Iaboc. Lăsați narațiunea să se desfășoare înaintea voastră ca pregătire pentru studiul care urmează.
Studiu
Barnes începe prin a expune împrejurările care îl determină pe Iacov să propună fuga soțiilor sale.
Acum a devenit evident că nu poate obține de la Laban permisiunea de a se întoarce acasă. Trebuie, așadar, fie să plece cu forța, fie prin fugă secretă. Iacov are multe motive să prefere cea din urmă cale. Geneza 31:1-13 Împrejurările îl determină în cele din urmă pe Iacov să propună fuga soțiilor sale. Prosperitatea sa stârnește invidia și calomnia fiilor lui Laban, iar Laban însuși devine înstrăinat. Domnul îi poruncește acum lui Iacov să se întoarcă și îi promite prezența Sa pentru a-l proteja. Iacov își deschide acum pe deplin mintea Rahelei și Liei. Observăm că Rahela este menționată prima. Câteva fapte noi ies la iveală în discursul său către ele. Știți - Iacov le cheamă pe soțiile sale în această privință - 'că cu toată puterea mea am slujit tatălui vostru'. El se referă, desigur, la măsura angajamentului său. În ultimii șase ani a trebuit să-și îngrijească propria casă, așa cum i-a îngăduit Domnul, cu deplina cunoștință și consimțământ al lui Laban.El consemnează apoi viziunea oștirii cerești care îl întâmpină pe Iacov în călătoria sa înainte.
În împărțirea textului original, este privită ca omologul celor două versete următoare, în care este menționat progresul lui Iacov înainte, și astfel plasată împreună cu ele la începutul unui nou capitol. 'Îngerii lui Dumnezeu l-au întâlnit'. Cu douăzeci de ani în urmă, Iacov a văzut scara mistică care unește cerul și pământul, iar îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând de la unul la altul. Acum, în împrejurări de primejdie, vede îngerii lui Dumnezeu pe pământ, tăbărâți lângă sau în jurul taberei sale Psalmii 34:8. El îi recunoaște ca tabăra lui Dumnezeu și numește locul Mahanaim, de la dubla tabără. Această viziune nu este detaliată, deoarece este doar continuarea scenei anterioare de la Betel. Mahanaim a fost identificat cu Mahneh, la aproximativ opt mile de movila lui Laban și Iacov. Geneza 32:4-9 Iacov trimite acum un mesaj lui Esau, înștiințându-l de sosirea sa. Spre țara Seir.Barnes descrie apoi lupta solitară cu care se confruntă Iacov după ce toți ceilalți au trecut vadul.
Iabocul izvora lângă Rabat-Amon și se vărsa în Iordan, despărțind Galaadul de Nord de cel de Sud, sau regatul lui Og de cel al lui Sihon. 'Iacov a rămas singur', pe malul de nord, după ce toți trecuseră. 'Un om s-a luptat cu el'. Când Dumnezeu are ceva nou de natură spirituală de adus în experiența omului, începe cu simțurile. Îl ia pe om de pe terenul pe care îl găsește și îl conduce prin simțuri spre lucrurile mai înalte ale rațiunii, conștiinței și comuniunii cu Dumnezeu. Iacov pare să fi trecut prin principiile sau temeliile credinței în Dumnezeu și ale pocăinței față de El, care au dat un caracter istoriei bunicului și tatălui său, și să fi intrat în etapa acțiunii spontane. Avea acel sentiment interior de putere spirituală care l-a determinat pe apostol să spună: 'Pot face toate lucrurile'.El înaintează spre momentul în care Iacov refuză să-și elibereze adversarul fără o binecuvântare.
Disperat acum de propria-i putere, rămâne Iacov: își declară hotărârea de a se agăța până când învingătorul său îl va binecuvânta. Știe acum că este în mâna unei puteri mai înalte, care poate slăbi și iarăși întări, care poate blestema și de asemenea binecuvânta. Se știe și pe sine însuși acum cu totul neajutorat fără puterea vindecătoare, dătătoare de viață și protectoare a învingătorului său și, deși ar muri în efort, nu-L va lăsa să plece fără a primi această binecuvântare. Simțământul lui Iacov al totalei sale neputințe și al înfrângerii depline este acum secretul puterii sale față de învingătorul său prietenos. El poate răsturna toată puterea celor încrezători în sine, dar nu poate rezista rugăminții stăruitoare a celui neajutorat. Geneza 32:28-30 'Care este numele tău?' Îi amintește de sinele său de odinioară, Iacov, uzurpatorul, cel încrezător în sine, căutând propriul folos. Dar acum este slăbit, dependent de altul și căutând o binecuvântare de la altul, și pentru toți ceilalți la fel ca pentru sine.
Considerați
Considerare
Barnes adună narațiunea precedentă în trei acte distincte care dezvăluie punctul de cotitură din viața lui Iacov.
Există, așadar, trei acte în această scenă dramatică: întâi, Iacov luptându-se cu Cel Prezent Pretutindeni în chip de om, în care este înfrânt în mod evident; al doilea, Iacov implorând stăruitor pe Iahve, în care biruiește ca un prinț al lui Dumnezeu; al treilea, Iacov primind binecuvântarea unui nume nou, o nouă dezvoltare a vieții spirituale și o nouă capacitate de acțiune trupească. Geneza 32:31-32 Peniel - fața lui Dumnezeu. Motivul acestui nume este dat în sentința: 'Am văzut pe Dumnezeu față în față'. El este numit la început om. Osea îl numește înger (Osea 12:4-5 (3, 4). Iar aici Iacov Îl numește Dumnezeu. De aceea, unii oameni, pătrunși adânc de marea negrăită a firii dumnezeiești, sunt înclinați să reducă cel puțin primul act la o impresie asupra imaginației. Nu pretindem să definim cu precizie excesivă modul acestei lupte. Și suntem departe de a spune că fiecare propoziție din Scriptură trebuie înțeleasă într-un sens literal.Cu privire la rezultatul luptei, el subliniază schimbarea durabilă care marchează acum pe patriarh.
Trebuie doar să avem în vedere că în om există un duh precum și un trup; și în această luptă exterioară a omului cu omul avem un semn al luptei interioare a duhului cu duhul și, prin urmare, un exemplu experimental al acelei mari conflicte a Ființei Infinite cu sinele finit, pe care harul a introdus-o în lumea noastră căzută, consemnată aici pentru edificarea spirituală a Bisericii pe pământ. 'Viața mea este păstrată'. Sentimentul conștiinței este că niciun păcătos nu poate vedea pe Dumnezeul infinit de sfânt și să trăiască. 'Și șchiopăta pe coapsă'. Răsucirea tendoanelor și mușchilor a fost vindecată cu milă, astfel încât să lase un monument permanent, în mersul șchiop al lui Iacov, că Dumnezeu biruise voința sa de sine.
Răspunde
Răspuns
Unde în propria ta viață a cedat încrederea în sine în fața unei dependențe mai profunde de Domnul? Cum te încurajează numele nou dat lui Iacov să umbli în identitatea pe care ți-o dăruiește Dumnezeu? În ce feluri te-ar putea invita Domnul să te agăți de El până când te va binecuvânta?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte îndurător, pe măsură ce medităm la călătoria lui Iacov de la strădanie la predare, învață-ne să ne odihnim doar în puterea Ta și să ne luptăm cu Tine în rugăciune până vom primi binecuvântarea pe care ai promis-o. Însemnează-ne cu noul nume dat în Hristos și lasă viziunea oștirii Tale cerești să ne mângâie, în timp ce atingerea mâinii Tale ne păstrează smeriți. Întărește-ne prin Duhul Tău să mergem înainte în dependență de Tine. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →