Eterniseed › Curriculum › 1 Ioan
Credința Născută din Dumnezeu, Desăvârșită prin Iubire
Deschidere
Pe măsură ce Prima Epistolă a lui Ioan se apropie de încheiere, Fericitul Augustin — venerat în Biserica Ortodoxă printre sfinții Părinți — își duce a zecea și ultima omilie la cuvintele: 'Oricine crede că Iisus este Hristosul este născut din Dumnezeu.' Aici Augustin ajunge la pragul sfârșitului epistolei, adunând tot ce a învățat despre iubire într-o singură afirmație luminoasă: că credința care este născută din Dumnezeu nu este niciodată un simplu consimțământ al buzelor, ci un lucru viu care lucrează prin iubire. El a insistat asupra unui singur punct de-a lungul întregii epistole — că nu există iubire față de Dumnezeu pe care nu L-am văzut fără iubirea față de fratele pe care l-am văzut — și acum el încearcă fiecare mărturisire a lui Hristos prin acel foc. Și în aceasta Augustin sună o notă pe care întreaga Biserică a prețuit-o: a crede drept înseamnă a iubi, și numai iubirea face ușoare poruncile grele.
Citește
Citire
Citiți 1 Ioan 5 în întregime. Capitolul începe cu credința care este născută din Dumnezeu: 'Oricine crede că Iisus este Hristosul este născut din Dumnezeu', și oricine iubește pe Tatăl iubește și pe copiii Lui și păzește poruncile Lui — 'și poruncile Lui nu sunt grele.' De acolo epistola merge mai departe dincolo de unde ajunge expunerea lui Augustin: aceasta este biruința care biruiește lumea, chiar credința noastră; mărturia întreită a Duhului, a apei și a sângelui; și mărturia lui Dumnezeu că ne-a dat viață veșnică în Fiul Său — 'cel ce are pe Fiul are viața.' Ioan scrie ca să știm că avem viață veșnică, dă încredere în rugăciune după voia lui Dumnezeu, deosebește păcatul spre moarte de păcatul nu spre moarte și încheie cu asigurarea că suntem din Dumnezeu în timp ce întreaga lume zace în răutate, că Fiul lui Dumnezeu ne-a dat pricepere ca să-L cunoaștem pe Cel ce este adevărat — încheind cu îndemnul: 'Copilașilor, păziți-vă de idoli.'
Studiu
Augustin începe cu o întrebare care demască pe orice credincios fals: cine este acela care nu crede că Iisus este Hristosul? Nu omul a cărui crez este greșit, ci omul 'care nu trăiește așa cum a poruncit Hristos.' Căci mărturisirea este ieftină și chiar demonii o fac.
Căci mulți spun: Eu cred; dar credința fără fapte nu mântuiește. Iar lucrarea credinței este Iubirea, după cum spune apostolul Pavel: Și credința care lucrează prin iubire.Credința care mântuiește este credința unită cu iubirea — chiar linia dintre un creștin și un diavol.
Adaugă la această credință iubirea, ca să devină o credință precum vorbește Apostolul Pavel, o credință care lucrează prin iubire— căci 'cu iubire, credința unui creștin; fără iubire, credința unui diavol.' Și această credință iubitoare nu este un lucru rătăcitor; ea aleargă pe un drum și spre o casă.
Care este calea pe care alergăm? Hristos ne-a spus: Eu sunt Calea. Care este casa spre care alergăm? Eu sunt Adevărul.
Considerați
Considerare
Dacă credința este desăvârșită prin iubire, atunci iubirea este împlinirea spre care se îndreaptă întreaga viață creștină. Augustin nu va lăsa iubirea să fie o datorie printre multe altele; el o numește sfârșitul și odihna fiecărei osteneli.
Aceasta, chiar aceasta, este împlinirea tuturor lucrărilor noastre; Iubirea. În ea este sfârșitul: pentru aceasta alergăm: spre ea alergăm; când am ajuns la ea, ne vom odihni.Și pentru că sufletul care iubește pe Dumnezeu găsește voia Lui mai dulce decât orice plăcere rivală, poruncile încetează să fie o povară: zgârcenia poruncește osteneli și frică, dar iubirea Îl face pe Dumnezeu prezent celui ce iubește. Astfel Augustin pune toată zarva desfătărilor lumii împotriva unei singure iubiri mai mari.
Dar mai iubită este legea lui Dumnezeu.Aici omiliile lui Augustin ne aduc la pragul însuși al încheierii epistolei — expunerea sa existentă se încheie la aceste cuvinte: 'poruncile Lui nu sunt grele', și capitolul merge mai departe fără el, spre biruința care biruiește lumea și promisiunea că 'cel ce are pe Fiul are viața.' Totuși Augustin ne-a dat deja cheia acelor promisiuni de încheiere: o credință care lucrează prin iubire, pentru care nicio poruncă nu este grea și întreaga lume nu poate birui.
Răspunde
Răspuns
Încearcă-ți propria credință după măsura pe care o dă Augustin — nu după cuvintele pe care le poți rosti, ci după viața pe care o trăiești. Nu este un lucru mare să spui 'Eu cred'; demonii spun la fel și se cutremură. Întrebarea este dacă credința ta lucrează prin iubire: dacă ea se întinde spre fratele pe care îl poți vedea ca dovadă că iubești pe Dumnezeu pe care nu-L poți vedea. Îți sunt poruncile lui Dumnezeu grele, o povară purtată cu necaz? Atunci necazul nu este în porunci, ci într-o iubire încă neaprinsă. Cere acea iubire, căci ea face greul ușor și preface osteneala în odihnă. Și amintește-ți unde aleargă și unde se sfârșește drumul: Hristos este Calea pe care mergi și Adevărul pe care îl cauți, iar iubirea este casa unde alergarea se oprește. Nu fi creștin doar cu numele; fii unul 'în fapte și în viață', și credința născută din Dumnezeu va birui în tăcere lumea.
Roagă-te
Rugăciune
O, Dumnezeule, care ne-ai născut din nou prin credința în Fiul Tău Unul-Născut și ne-ai chemat să fim copiii Tăi: fă ca credința noastră să nu fie niciodată mărturisirea goală a buzelor, ci o credință vie care lucrează prin iubire. Aprinde în noi o astfel de iubire pentru Tine încât poruncile Tale să nu fie grele, ci dulci, și fă greul ușor prin focul dragostei. Pune picioarele noastre pe Hristos, care este Calea, și atrage-ne acasă la Hristos, care este Adevărul, ca alergând prin El și spre El să găsim la urmă odihna noastră în El. Unește-ne pe toți copiii Tăi într-o singură iubire, ca iubind mădularele să iubim Capul și iubind pe Fiul să iubim și pe Tatăl. Prin rugăciunile Fericitului Augustin și ale tuturor sfinților Tăi, Ție, Tată, Fiu și Duh Sfânt, fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →