Eterniseed › Curriculum › Numeri
Numeri 33-34 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Expunerea atentă a Scripturii de către Ioan Calvin ne invită să urmărim credincioșia lui Dumnezeu de-a lungul călătoriilor prin pustiu și până la moștenirea promisă. În comentariul său la Numeri 33-34, Calvin subliniază cum fiecare stație și graniță mărturisește despre providența divină și responsabilitatea umană. Reflecțiile sale ne amintesc că același Dumnezeu care a condus Israelul ne ordonează și nouă pașii astăzi. Pe măsură ce ascultăm vocea lui Calvin, suntem atrași să considerăm atât îndurările cât și avertismentele păstrate pentru instruirea noastră. Fie ca acest studiu să ne întărească încrederea în Domnul care împlinește fiecare promisiune.
Citește
Acordă-ți timp acum să citești Numeri capitolele 33 și 34 încet și cu rugăciune. Observă înregistrarea detaliată a călătoriilor lui Israel, moartea lui Aaron, porunca de a împărți țara prin sorți și granițele clare pe care Dumnezeu le stabilește pentru Canaan. Lasă textul să vorbească atât despre călăuzirea lui Dumnezeu prin pustiu cât și despre chemarea Sa la stăpânirea credincioasă a ceea ce El a dat.
Studiu
Studiază
Calvin începe prin a reflecta asupra scopului enumerării călătoriilor copiilor lui Israel.
1. Acestea sunt călătoriile copiilor lui Israel. Moise nu enumerase anterior toate stațiile în care poporul poposise, ci abia mai mult decât pe acelea în care se întâmplase ceva memorabil, mai ales după trecerea Mării Roșii; pentru că era de mare importanță ca locurile reale să fie puse, ca să zicem așa, înaintea ochilor lor, până când nu numai că au fost salvați de la moartea iminentă prin puterea uimitoare a lui Dumnezeu, ci li s-a deschis o cale spre viață prin moarte și prin adâncul cel mai de jos. De fapt, într-un pasaj ne-a spus aproape că a omis anumite stații, unde consemnează că poporul „a călătorit din pustiul Sin, după călătoriile lor, după porunca Domnului”, la Refidim, (Exod 17:1) aici, însă, el precizează mai exact fiecare loc în care s-au oprit, ca și cum ar picta o imagine a călătoriei lor de patruzeci de ani. Scopul său în aceasta este, în primul rând, ca amintirea eliberării lor și a atâtor binecuvântări însoțitoare să fie mai adânc întipărită în ei, deoarece descrierile locale au un efect considerabil în a da certitudine istoriei; și, în al doilea rând, ca ei să fie amintiți de numele locurilor, cât de des și în câte feluri au provocat mânia lui Dumnezeu împotriva lor; dar mai ales ca, acum când erau chiar la pragul țării promise, să recunoască faptul că au fost ținuți departe de ea și au rătăcit pe diverse rute întortocheate, din cauza propriei lor depravări și încăpățânări, până când au primit răsplata ingratitudinii lor josnice. În același timp, ei puteau reflecta că Dumnezeu a temperat severitatea pedepsei lor, astfel încât a păstrat și a susținut totuși disprețuitorii harului Său, în ciuda nelegiuirii și nevredniciei lor; și, de asemenea, că a dus mai departe la copiii (celor care au călcat legea) legământul pe care îl făcuse cu Avraam.Calvin se îndreaptă apoi spre porunca de a împărți țara prin sorți.
54 Și veți împărți țara prin sorți. Modul de împărțire este de asemenea precizat, ca fiecare să posede ceea ce i-a căzut prin sorți; și acesta era cel mai bun plan, căci triburile nu și-ar fi permis niciodată să fie trimise aici sau acolo la opțiunea oamenilor: și chiar dacă aranjamentul ar fi fost lăsat la voința judecătorilor, ei ar fi preferat să se certe între ei decât să hotărască ce este drept. Dar trebuie să luăm aici în considerare ceva mai profund; și anume, că prin această metodă Dumnezeu a dat o dovadă certă că copiii lui Israel erau moștenitorii și stăpânii acelei țări prin generozitatea și binecuvântarea Sa specială. Și, în primul rând, trebuie să ne amintim că, deși oamenii consideră nimic mai întâmplător decât aruncarea sorților, totuși ei sunt conduși de Dumnezeu, după cum spune Solomon. (Proverbe 16:33.) Dumnezeu, așadar, a poruncit poporului să arunce sorți, rezervându-și Sieși judecata cu privire la cei cărora le vor cădea. Căci cum s-a întâmplat ca Zabulon să-și primească partea pe malul mării, decât pentru că fusese prezis astfel de Patriarhul Iacov? De ce a căzut un ținut roditor cu cel mai bun grâu la tribul lui Așer, dacă nu pentru că fusese rostit de aceleași buze căApoi, Calvin abordează avertismentul împotriva eșecului de a alunga locuitorii.
55 Dar dacă nu veți alunga. Am văzut în altă parte de ce mânia lui Dumnezeu a fost atât de puternic stârnită împotriva acelor neamuri, încât a dorit ca ele să fie nimicite. Chiar și în vremea lui Avraam, îngăduința grosolană a păcatului începuse să domnească acolo, după cum deducem din cuvântul lui Dumnezeu, când a spus că „nelegiuirea lor nu era încă deplină”. După ce au abuzat de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu Însuși timp de 400 de ani, cine va nega că nimicirea lor a fost răsplata justă și rezonabilă a îndelungatei lor încăpățânări? Totuși, în nimicirea lor, Dumnezeu a avut în vedere poporul Său ales, pentru ca ei să fie despărțiți de neamuri și să nu se abată niciodată la superstiții străine. Dar pedeapsa care este amenințată aici israeliților o meritau de două ori prin neglijența lor, căci nici nu și-au împlinit datoria în executarea răzbunării lui Dumnezeu și, pe cât le-a stat în putință, au diminuat harul Său. El le conferise nicio onoare obișnuită, când i-a numit să fie slujitorii Săi pentru executarea judecăților Sale. A fost, așadar, o nepăsare josnică din partea lor să fie neglijenți în acest punct. Dar din nou, El le dăduse toată țara; când, atunci, s-au mulțumit cu o parte din ea și au neglijat restul, ingratitudinea lor perversă s-a trădat prin indiferența lor. În plus, se încurcaseră cu bună știință în curse mortale, amestecându-se cu neamurile, de care fuseseră despărțiți de Dumnezeu, ca să nu le imite obiceiurile și ceremoniile religioase. Dumnezeu, așadar, amenință că aceste neamuri vor fi ca niște spini care le vor străpunge ochii și ca niște mărăcini în coastele lor. Că aceasta s-a împlinit, Cartea Judecătorilor oferă cea mai clară și mai amplă mărturie, deși, chiar până în zilele lui David, această pedeapsă era constant în curs de împlinire asupra ochilor și coastelor lor. Astfel, este dovedită și neîmblânzita lor îndărătnicie, deoarece o asemenea avertizare solemnă nu a avut efect în a-i face să meargă înainte, nu mai puțin în pedeapsa deschisă a nelegiuirii, decât într-un curs de victorie și succes.
Considerați
Consideră
Calvin leagă împărțirea prin sorți de grija providențială a lui Dumnezeu asupra moștenirii.
Prin aceeași profeție, tribul lui Iuda a primit o moștenire bogată în vii și abundând în cele mai bune pășuni. Astfel, împărțirea țării, prin sorți, a arătat clar că Dumnezeu nu promisese în zadar acea țară lui Avraam mai înainte; pentru că proclamarea darului prin gura lui Iacov a fost de fapt confirmată. Bătrânul evlavios fusese alungat de aici de foamete; nu era decât un străin în Egipt și de două ori exilat, și totuși el atribuie descendenților săi părțile lor în modul cel mai autoritar, exact cum tatăl unei familii ar putea împărți puținele sale acri de pământ între moștenitorii săi. Totuși, Dumnezeu a pecetluit în cele din urmă ceea ce atunci ar fi putut părea ridicol. De aici reiese că lucrurile care, în slăbiciunea simțurilor noastre, ne imaginăm că se mișcă la impulsul orb al întâmplării, sunt îndreptate de providența secretă a lui Dumnezeu; și că sfatul Său înaintează întotdeauna într-un curs atât de regulat, încât sfârșitul corespunde cu începutul. Din nou, el le recomandă legea proporției, astfel încât, potrivit numărului lor, să li se dea o parte mai mare sau mai mică fiecărui trib. Alegoria pe care unii o concep a fi indicată aici, și anume că obținem moștenirea noastră cerească prin bunăvoința gratuită a lui Dumnezeu, ca și cum prin sorți, deși la prima vedere plauzibilă, este ușor de respins. Hebronul a fost o parte a moștenirii, dar Caleb l-a obținut fără a arunca sorți: și o excepție și mai clară apare în cazul tribului lui Ruben, Gad și jumătate din Manase, care, prin consimțământul celorlalți și nu prin sorți, au dobândit prin privilegiu, ca să zicem așa, tot teritoriul care fusese câștigat de cealaltă parte a Iordanului. Așadar, cititorii mei să învețe să se abțină de la astfel de fantezii, ca să nu fie adesea obligați să mărturisească cu rușine că au prins o umbră goală.
Răspunde
1. Cum te ajută amintirea călăuzirii trecute a lui Dumnezeu să ai încredere în El în incertitudinile prezente?
2. În ce domenii ale vieții ai putea fi tentat să lași „locuitori” pe care Dumnezeu te-a chemat să îi îndepărtezi?
3. Cum afectează certitudinea rânduielii providențiale a lui Dumnezeu asupra „sorții” tale modul în care îți vezi responsabilitățile zilnice?
Roagă-te
Stăpâne Suveran, care ai condus pe Israel pas cu pas prin pustie prin îndurarea Ta neclintită a legământului, orânduiește pașii noștri la fel și dă-ne har să alungăm orice rival al slavei Tale în hotarele pe care le-ai stabilit. Fixează inimile noastre asupra moștenirii pregătite în Hristos, încrezându-ne că fiecare hotar și promisiune stă sigur în mâna Ta suverană. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →