← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Luca

Luca 6 — cu Ioan Calvin

Luca 6Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la Evanghelia după Luca cu îndrumarea de încredere a lui Ioan Calvin, a cărui expunere atentă ne ajută să vedem cum Isus a confruntat legalismul rigid în timp ce susținea adevăratul scop al legii lui Dumnezeu. Perspectivele lui Calvin asupra controverselor legate de Sabat din capitolul șase dezvăluie atât răutatea fariseilor cât și autoritatea plină de compasiune a lui Hristos. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale, suntem invitați să ne examinăm propriile inimi în ceea ce privește mila, închinarea și domnia Fiului Omului. Acest studiu ne atrage mai adânc în mesajul viu al Scripturii pentru ucenicia zilnică.
Citește

Citire

Vă invităm acum să citiți Luca capitolul șase, concentrându-vă în special pe versetele unu până la unsprezece unde Isus și ucenicii săi se confruntă cu acuzații privind Sabatul. Lăsați textul să vorbească mai întâi, observând tensiunea dintre regulile exterioare și nevoia umană autentică. Luați câteva momente de liniște pentru a absorbi narațiunea înainte de a asculta comentariul lui Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a descrie dispoziția răuvoitoare a fariseilor. Matei 12:1. Isus mergea în ziua de Sabat Era intenția evangheliștilor, în această istorie, să arate în parte ce dispoziție răuvoitoare aveau fariseii și în parte cât de superstițios erau atașați de lucruri exterioare și minore, încât să facă ca sfințenia să constea în întregime în ele. Ei îi blamează pe ucenicii lui Hristos pentru că smulgeau spice de grâu în ziua de Sabat, în timpul călătoriei lor, când erau apăsați de foame, ca și cum, făcând astfel, ar fi încălcat Sabatul. Păzirea Sabatului era, într-adevăr, un lucru sfânt, dar nu într-un asemenea mod de păzire cum își imaginau ei, încât abia să poată mișca un deget fără ca conștiința să tremure. [76] Era ipocrizie, așadar, ceea ce îi făcea atât de exacți în lucruri mărunte, în timp ce se cruțau pe ei înșiși în superstiții grosolane; așa cum Hristos îi mustră în altă parte cu Calvin prezintă apoi primul argument din exemplul lui David. Matei 12:3. Nu ați citit ce a făcut David? Hristos folosește cinci argumente pentru a le respinge calomnia. Mai întâi, își apără ucenicii pledând exemplul lui David, (1 Samuel 21:6.) În timp ce David fugea de furia lui Saul, a cerut provizii marelui preot Ahimelec; și nefiind hrană obișnuită la îndemână, a reușit să obțină o parte din pâinea sfântă. Dacă necesitatea lui David l-a scuzat, același argument ar trebui admis și în cazul altora. De aici rezultă că ceremoniile Legii nu sunt încălcate acolo unde nu există o încălcare a evlaviei. [77] Acum Hristos ia de la sine înțeles că David era fără vină, deoarece Duhul Sfânt laudă preotul care i-a permis să ia parte din pâinea sfântă. Când spune că nu era îngăduit să mănânce acea pâine decât pentru preoți singuri, trebuie să înțelegem că se referă la legea obișnuită: Despre al doilea argument Calvin scrie despre preoții din templu. 5. Că în zilele de Sabat preoții profanează Sabatul. Acesta este al doilea argument prin care Hristos dovedește că încălcarea Sabatului, de care s-au plâns fariseii, era lipsită de orice vină; deoarece în zilele de Sabat este îngăduit să înjunghii animale pentru jertfă, să circumcizi prunci și să faci alte lucruri legate de închinarea lui Dumnezeu. De aici rezultă că îndatoririle evlaviei nu sunt deloc inconsistente unele cu altele. [78] Dar dacă templul sfințește operațiunile manuale legate de jertfe și de întregul serviciu exterior, sfințenia templului adevărat și spiritual are o eficacitate mai mare, scutindu-și închinătorii de orice vină, în timp ce își îndeplinesc îndatoririle evlaviei. [79] Acum, scopul pe care îl aveau ucenicii era să prezinte lui Dumnezeu suflete care erau consacrate prin Evanghelie. Calvin încheie secțiunea expunând declarația lui Hristos despre domnia asupra Sabatului. 8. Căci Fiul Omului este Domn chiar și al Sabatului. Unii leagă această propoziție de o afirmație anterioară, că unul mai mare decât templul este aici, (ver. 6;) dar eu le privesc ca diferite. În primul caz, Hristos, printr-o aluzie la templu, a afirmat că orice era legat de sfințenia sa personală nu era o încălcare a Legii; dar acum, el declară că a primit autoritate să îi scutească pe urmașii săi de necesitatea de a observa Sabatul. Fiul Omului, (spune el,) în exercitarea autorității sale, poate relaxa Sabatul în același mod ca și alte ceremonii legale. Și cu siguranță în afara lui Hristos robia Legii este nenorocită, de la care el singur îi eliberează pe cei cărora le dăruiește Duhul liber al înfierii, [82] (Romani 8:15.)
Considerați

Reflectare

Calvin explorează apoi principiul că Sabatul a fost făcut pentru om. Marcu 2:27. Sabatul a fost făcut pentru om. Acest al cincilea argument este relatat numai de Marcu. Sensul general este că acei oameni judecă greșit care întorc spre distrugerea omului, [83] Sabatul pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru binele său. Fariseii i-au văzut pe ucenicii lui Hristos angajați într-o lucrare sfântă; i-au văzut istoviți de oboseala călătoriei și parțial de lipsa de hrană; și totuși sunt ofensați că, atunci când le este foame, iau câteva boabe de grâu pentru susținerea trupurilor lor obosite. Nu este aceasta o încercare nebunească de a răsturna scopul lui Dumnezeu, când cer spre vătămarea oamenilor acea observare a Sabatului pe care el a intenționat-o să fie avantajoasă? Dar ei se înșală, cred eu, cei care presupun că în acest pasaj Sabatul este desființat în întregime; căci Hristos ne informează pur și simplu care este folosirea lui proprie. Deși a afirmat, puțin mai înainte, că el este Domn al Sabatului, totuși timpul deplin pentru desființarea lui [84] nu venise încă, deoarece vălul templului nu fusese încă rupt, (Matei 27:51.) Calvin reflectă asupra rânduielii corecte a milei deasupra simplei ceremonii. 7. Dar dacă ați ști Acest al treilea argument este menționat și de Matei singur. Hristos transmite o mustrare indirectă fariseilor, pentru că nu au considerat de ce au fost rânduite ceremoniile și spre ce obiect sunt îndreptate. Aceasta a fost o greșeală comună în aproape fiecare veac; și de aceea profetul Osea (6:6) exclamă împotriva oamenilor din vremea sa pentru că erau prea atașați de ceremonii și se preocupau puțin de îndatoririle bunătății. Dar Dumnezeu declară cu glas tare că pune o valoare mai mare pe milă decât pe jertfă, folosind cuvântul milă, printr-o figură de stil, pentru faptele de bunătate, deoarece jertfele includ serviciul exterior al Legii. Această afirmație Hristos o aplică la timpul său și îi acuză pe farisei că au torturat cu răutate Legea lui Dumnezeu din sensul ei adevărat, că au neglijat a doua tablă și că au fost cu totul ocupați cu ceremonii.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața ta simți tensiune între observarea religioasă exterioară și mila autentică față de alții? Cum recunoașterea lui Isus ca Domn al Sabatului îți remodelează viziunea despre odihnă și închinare? În ce mod practic ai putea extinde bunătatea astăzi fără a lăsa regulile să împiedice compasiunea?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Suveran, care cercetezi inima și dorești milă mai degrabă decât jertfă, dăruiește-ne har să primim poruncile Tale așa cum le intenționezi și să ne odihnim cu totul în Hristos, Domnul Sabatului. Prin Duhul Tău, conformează-ne la credincioșia legământului care ne mișcă să arătăm compasiune celor nevoiași, ca închinarea noastră să fie sinceră și viețile noastre marcate de libertatea cumpărată pentru noi. În numele lui Isus ne rugăm, amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →