← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iosua

Iosua 23-24 — cu Benson

Iosua 23-24Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În duhul pastoral cald al tradiției wesleyene ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Joseph Benson asupra Vechiului și Noului Testament. Expunerea atentă a lui Benson asupra capitolelor 23-24 din Iosua cheamă poporul legământului la o credincioșie statornică, avertizând împotriva oricărei alunecări subtile de la Dumnezeul cel viu. Cuvintele sale, rostite ca de la un conducător pe moarte către semințiile adunate, încă mișcă inima să se alipească cu totul de Domnul care a fost credincios din generație în generație.
Citește

Citire

Să auzim acum ultima poruncă a lui Iosua către Israel. Pe măsură ce citiți capitolele 23 și 24, ascultați după urgenta tandră a unui conducător care știe că plecarea sa este aproape. Primiți aceste cuvinte ca pe o chemare vie de a reînnoi propriul vostru legământ cu Dumnezeul credincios care v-a adus până aici.
Studiu
Benson începe prin a sublinia chemarea la curaj în păzirea legii lui Moise. Versetul 6. Iosua 23:6. Fiți deci foarte curajoși Căci ar fi nevoie de mult curaj și hotărâre pentru a împlini toate poruncile lui Moise și în special pe aceea de a izgoni și distruge rămășița canaaniților. La dreapta sau la stânga Adică într-un fel sau altul, adăugând la lege sau micșorând din ea. Aceasta era condiția pe care Dumnezeu promisese să-i țină în stăpânirea pământului. Prin aceasta este evident că cartea legii lui Moise exista în acele zile și că poporul o citea. El urmărește apoi pașii primejdioși care duc de la contactul întâmplător cu neamurile la închinarea la dumnezeii lor. Versetul 7. Iosua 23:7. Ca să nu veniți printre acele neamuri Să evitați orice conversație și legături familiare, dar mai ales căsătoria cu ele. Nici să nu pomeniți numele dumnezeilor lor Adică în mod inutil și familiar, ca nu cumva pomenirea lor să ducă la discuții despre ei și astfel, treptat, să-i aducă la aprobarea și închinarea lor. Nici să nu faceți pe cineva să jure pe ei Nu să cereți sau chiar să admiteți ca un păgân să jure pe dumnezeul său, cum era obiceiul, mai ales în legăminte și contracte; căci aceasta ar fi însemnat să presupuneți că acești dumnezei închipuiți sunt conștienți de gândurile oamenilor și au putere să-i pedepsească pe cei vinovați de sperjur. Iar interzicerea aceasta era și pentru a-i feri de a face legăminte și alianțe cu păgânii, pe care nu le-ar fi considerat obligatorii fără un jurământ. Este de plâns că, printre creștini, numele dumnezeilor păgâni sunt atât de des folosite, mai ales în poezii. Să fie pentru totdeauna urâte și pierdute acele nume care au fost ridicate în rivalitate cu Dumnezeu. Nici să nu vă închinați Nici să le dați vreo cinstire lăuntrică, nici adorare exterioară. Aici este o gradare observabilă, prin care arată progresul pe care îl face de obicei păcatul și câtă nevoie este să veghem la începuturile lui; căci o conversație civilă și obișnuită cu persoanele lor era în stare să-i aducă, și într-adevăr i-a adus, prin pași insesizabili, la închinarea dumnezeilor lor. Nu este de mirare, deci, dacă unele lucruri, nu pur și simplu și în sine rele, sunt oprite de Dumnezeu, ca aici pomenirea dumnezeilor mincinoși, pentru că sunt prilejuri și introduceri la rău. Benson ridică apoi alipirea statornică de Domnul care a marcat pe Israel de la intrarea în Canaan. Versetul 8. Iosua 23:8. Ci alipiți-vă de Domnul Prin ascultare statornică, afecțiune deplină, slujire credincioasă și închinare numai la El. Cum ați făcut până în ziua aceasta Adică de când ați intrat în Canaan; de atunci trupul poporului (căci despre ei vorbește, nu despre fiecare persoană în parte) s-a purtat mult mai bine decât în pustie și nu a fost vinovat de vreo apostazie grosolană și generală de la Dumnezeu sau de răzvrătire împotriva Lui.
Considerați

Considerare

Benson încheie capitolul cu un cuvânt sobru despre primejdia de a pierde pământul cel bun prin necredincioșie. Versetul 16. Iosua 23:16. Veți pieri repede de pe pământul cel bun Ar agrava nenorocirea lor în distrugere faptul că pământul de pe care au pierit era un pământ bun și un pământ pe care Dumnezeu însuși li-l dăduse: și pe care de aceea l-ar fi asigurat pentru ei, dacă nu s-ar fi aruncat singuri afară din el. 'Astfel bunătatea Canaanului ceresc', spune domnul Henry, 'și darul liber și sigur pe care Dumnezeu l-a făcut din el, va agrava nenorocirea celor ce vor fi pentru totdeauna închiși afară și vor pieri din el. Nimic nu le va face să vadă cât de nenorociți sunt, atât de mult ca să vadă cât de fericiți ar fi putut fi.'
Răspunde

Răspuns

Unde simțiți în mersul vostru zilnic nevoia unui curaj proaspăt ca să ascultați de Domnul fără să vă abateți? Ce compromisuri tăcute cu duhul veacului ar putea să vă îndepărteze inima de la alipirea cu toată inima de Dumnezeu? Cum veți reînnoi dragostea voastră de legământ pentru Domnul în această săptămână ca să poată continua credincioșia Lui să marcheze casa voastră?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, care ne-ai adus într-un pământ bun și ai ținut legământul cu noi din generație în generație, dă-ne curajul pe care Iosua l-a îndemnat asupra lui Israel. Ferește-ne de orice cursă a afecțiunii împărțite și de a pomeni sau sluji vreun rival al numelui Tău sfânt. Fă-ne să ne alipim de Tine cu hotărâre deplină a inimii, umblând în legea Fiului Tău fără să ne întoarcem la dreapta sau la stânga. Păzește-ne de mândria și siguranța care uită îndurările Tale și lasă amintirea bunătății Tale să ne lege și mai strâns de Tine. Prin Hristos, Iosua nostru, ne rugăm. Amin.

Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →