Eterniseed › Curriculum › Leviticul
Leviticul 23-24 — cu Whedon
Deschidere
În spiritul învățăturii metodiste episcopale ne îndreptăm astăzi către Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament pentru capitolele 23 și 24 din Leviticul. Whedon ne călăuzește prin sărbătorile rânduite și adunările sfinte cu o perspectivă clară arminian-wesleyană, arătând cum timpul însuși este revendicat de Domnul pentru închinare, aducere aminte și cultivarea afecțiunilor sfinte.
Citește
Citire
Să citim acum Leviticul 23 și 24, ascultând chemarea Domnului la adunări sfinte, ritmul sabatelor și al sărbătorilor, precum și avertismentele solemne care însoțesc purtarea de grijă plină de har pentru poporul său.
Studiu
Whedon începe prin a expune scopul divin în instituirea sărbătorilor lui Israel.
Introducere. SFINȚENIA ÎN ZILE. SĂRBĂTORI INSTITUITE. NOTĂ INTRODUCTIVĂ. Timpul, ca dar neprețuit al lui Dumnezeu, este supus pretențiilor sale. Pe lângă ziua a șaptea, el a pus deoparte alte vremuri care să fie respectate de israeliți în scopul triplu de a păstra cunoașterea marilor fapte pe care se întemeia religia lor, de a menține sentimentul unității naționale și de a dezvolta sentimentele lor religioase. Acestea sunt paștele, în amintirea eliberării miraculoase din Egipt; și două sărbători care au în mod evident o semnificație agricolă: sărbătoarea primelor roade, numită în mod diferit sărbătoarea secerișului de grâu, a săptămânilor sau a cincizecimii, și sărbătoarea strângerii roadelor, numită și sărbătoarea corturilor. Se presupune că sărbătoarea cincizecimii comemorează darea legii, care a fost dată la exact cincizeci de zile după exod; dar nicio dovadă scripturistică nu poate fi citată pentru această opinie.El dezvăluie apoi caracterul strict local și conservator al întregii economii mozaice.
Această cerință, împreună cu interzicerea jertfelor, cu excepția locului unic ales de Iehova, este o cheie a întregii dispensații a iudaismului. Ea arată că a fost concepută ca o religie pur locală, limitată la hotare atât de înguste încât adepții ei puteau îndeplini cu ușurință marile slujbe ale închinării în persoană în cetatea sfântă de trei ori în fiecare an. Prin urmare, sistemul trebuie să fie strict conservator și nu agresiv și cuceritor. În perfectă armonie cu aceasta este absența, în Vechiul Testament, a oricăror porunci de caracter misionar, precum marea însărcinare dată de Isus Hristos de a face ucenici din toate neamurile. Caracterul conservator al iudaismului nu ar indica, în sine, dacă Iehova ar fi o simplă divinitate națională, că era o pregătire pentru un sistem viitor de anvergură mondială.Whedon expune apoi legea dragostei care păzea colțurile fiecărui ogor.
Versetul 22. LEGEA DRAGOSTEI, Leviticul 23:22. 22. Colțurile ogorului tău Această prevedere pentru săraci era mai amplă decât arată Versiunea Autorizată. Marginile ogorului trebuiau lăsate. Cât de largă era marginea, urma să fie hotărât de proprietar, oferind astfel prilej de exercitare a afecțiunilor sale binevoitoare sau de manifestare a lăcomiei. În Deuteronom 24:19, snopul uitat este pus cu milă deoparte pentru secerătorii nevoiași. Astfel, spiritul iubirii neegoiste, esența însăși a iudaismului și creștinismului, a fost cu grijă poruncit israeliților. Străinul Acest termen înseamnă cam același lucru cu expresia noastră 'străin naturalizat', întrucât implică un anumit statut politic în țara în care locuiește. Drepturile civile ale străinului nu erau definite cu mare precizie.
Considerați
Considerare
Asupra mustrării aduse evlaviei grăbite el subliniază prioritatea lui Hristos față de sine.
Cât de mult mustră aceasta citirea grăbită a Bibliei, rugăciunile pripite, sprijinul ministerial măsurat cu zgârcenie și dărnicia reticentă și zgârcită a multor creștini mărturisitori la care sinele este primul și Hristos este ultimul!În cele din urmă el avertizează cu privire la limita înfricoșătoare dincolo de care nepocăința nu mai găsește nicio ispășire.
Versetul 29. 29. Va fi nimicit Va fi distrus. Nepocăința este o ofensă capitală. Când este persistată dincolo de un anumit punct, nicio ispășire nu mai este posibilă. 'Este un timp pe care nu-l știm, un punct pe care nu-l cunoaștem, care marchează destinul oamenilor spre slavă sau disperare.'
Răspunde
Răspuns
1. Cum ne invită rânduiala vremurilor sfinte ale lui Israel să ne supunem propriile calendare Domnului? 2. În ce feluri ar putea cerința de a apărea înaintea lui Dumnezeu de trei ori pe an să vorbească și astăzi practicii noastre de închinare comună? 3. Unde, în secerișul zilnic al muncii noastre, lăsăm margine pentru sărac și pentru străin?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule plin de har, care ai pus deoparte vremuri și anotimpuri pentru slava ta, dă-ne harul de a păzi adunările sfinte cu inimi sincere. Fie ca amintirea faptelor tale puternice să aprindă unitatea națională și personală între noi. Învață-ne dragostea neegoistă care lasă colțurile ogorului pentru cei nevoiași. Păzește-ne de împietrirea nepocăinței și îndrumă-ne să-l punem mereu pe Hristos primul în toate jertfele noastre. Prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →