← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ezechiel

Ez 13-14 — cu Matthew Henry

Ezechiel 13-14Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Ezechiel aduce o claritate ascuțită asupra pericolelor înșelăciunii spirituale. În capitolele 13 și 14 auzim cuvântul ferm al lui Dumnezeu împotriva celor care vorbesc din inimile lor mai degrabă decât de la Domnul. Expunerea atentă a lui Henry ne ajută să vedem atât păcatul profeției false cât și dreptatea judecății divine. Perspectivele sale cheamă fiecare cititor să examineze ce este cu adevărat de la Dumnezeu și ce este doar invenție umană. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale astăzi, Duhul să ne dea discernământ și o iubire reînnoită pentru adevăr.
Citește

Citire

Pregătește-ți inima să asculte Ezechiel 13–14. Aceste capitole expun minciunile profeților și profețeselor false chemând totodată poporul lui Dumnezeu înapoi la pocăință autentică. Citește încet, observând avertismentele repetate că atât cei înșelați cât și înșelătorul aparțin Domnului. Cere Duhului să-ți deschidă urechile ca să primești atât mustrarea cât și promisiunea restaurării găsite în aceste versete.
Studiu
Henry începe prin a stabili contextul capitolului. S-a făcut mențiune, în capitolul anterior, despre viziunile deșarte și divinațiile lingușitoare cu care poporul lui Israel s-a lăsat impus (ver. 24); acum întregul capitol este îndreptat împotriva lor. Profeții credincioși ai lui Dumnezeu nu sunt nicăieri atât de aspri cu niciun fel de păcătoși ca cu profeții falși, nu pentru că aceștia ar fi fost dușmanii cei mai răuvoitori ai lor, ci pentru că ei aduc cea mai mare ofensă lui Dumnezeu și fac cel mai mare rău poporului Său. Profetul arată aici păcatul și pedeapsa, I. A profeților falși, ver. 1-16. II. A profețeselor false, ver. 17-23. Amândoi au fost de acord să liniștească oamenii în păcatele lor și, sub pretextul de a mângâia poporul lui Dumnezeu, să-i flateze cu speranța că vor avea totuși pace; dar profeții vor fi dovediți mincinoși, profețiile lor simple șarlatanii, iar așteptările poporului iluzii; căci Dumnezeu îi va face să știe că „cel înșelat și înșelătorul sunt ai Lui”, sunt amândoi răspunzători înaintea Lui, Iov xii, 16. Henry notează apoi înșelăciunea comună între profeții din Ierusalim și Babilon. Profeții falși, împotriva cărora se proorocește aici, erau unii dintre ei la Ierusalim (Ier. xxiii, 14): Am văzut în profeții din Ierusalim un lucru groaznic; unii dintre ei printre captivi în Babilon, căci către ei scrie Ieremia (Ier. xxix, 8), Să nu vă lase să vă înșele ghicitorii voștri care sunt în mijlocul vostru. Și după cum profeții lui Dumnezeu, deși la distanță unii de alții în loc sau timp, au propovăduit totuși aceleași adevăruri, ceea ce era o dovadă că erau călăuziți de unul și același Duh bun, tot așa profeții falși au proorocit aceleași minciuni, fiind acționați de unul și același duh al rătăcirii. Erau puține speranțe de a-i aduce la pocăință, erau atât de împietriți în păcatul lor; totuși Ezechiel trebuie să proorocească împotriva lor, în speranța că poporul ar putea fi avertizat să nu-i asculte; și astfel o mărturie va fi lăsată în scris împotriva lor, și ei vor fi astfel lăsați fără scuză. Apoi, Henry detaliază acuzațiile specifice aduse profeților falși. I. Să le descopere păcatul și să-i convingă de acesta dacă este posibil, sau astfel să-i împiedice să meargă mai departe, făcând manifestă nebunia lor tuturor oamenilor, 2 Tim. iii, 9. Ei sunt numiți aici profeți nebuni (v. 3), oameni care nu înțelegeau deloc afacerea pe care pretindeau că o fac; ca să facă proști din oameni s-au făcut proști pe ei înșiși și au pus cea mai mare înșelătorie asupra propriilor suflete. Să vedem ce li se pune aici în seamă. 1. Ei pretind că au o însărcinare de la Dumnezeu, în timp ce El nu i-a trimis niciodată. S-au băgat singuri în slujba profetică, fără autorizație de la Cel care este Domnul Dumnezeu al profeților sfinți, ceea ce a fost un lucru nebun; căci cum puteau ei aștepta ca Dumnezeu să-i recunoască într-o lucrare la care nu i-a chemat niciodată? Ei sunt profeți din inimile lor (așa citește nota de la margine, v. 2), profeți făcuți de ei înșiși, v. 6. Ei spun: Domnul zice; ei pretind că sunt mesagerii Lui, dar Domnul nu i-a trimis, nu le-a dat niciun ordin. Ei contrafac sigiliul larg al cerului, ceea ce nu pot face o mai mare nedreptate omenirii, căci prin aceasta aruncă o ocară asupra revelației divine, îi micșorează creditul și îi slăbesc credibilitatea. Când acești prefăcuți sunt găsiți a fi înșelători, ateii și necredincioșii vor deduce de aici: Toți sunt așa. Domnul nu i-a trimis; căci deși vicleni îndeajuns în alte lucruri ca vulpile și foarte înțelepți pentru lume, totuși ei sunt profeți nebuni și nu au nicio cunoștință experimentală a lucrurilor lui Dumnezeu. Notați, Profeții nebuni nu sunt trimiși de Dumnezeu, căci pe cine trimite El ori îl găsește potrivit ori îl face potrivit. Unde dă autorizație dă și înțelepciune. 2. Ei pretind că au instrucțiuni de la Dumnezeu, în timp ce El nu S-a făcut cunoscut lor pe Sine și mintea Sa: Au urmat propriul lor duh (v. 3); au dat ca mesaj de la Dumnezeu ceea ce era produsul fie al invenției lor subtile, ca să servească un scop pentru ei înșiși, fie al imaginației lor nebune și înfierbântate, ca să dea curs unei fantezii. Căci ei n-au văzut nimic, nu au avut cu adevărat nicio viziune cerească; ei pretind că ceea ce spun Domnul zice, dar Dumnezeu dezavuează: „N-am vorbit, n-am spus niciodată, n-am intenționat niciodată așa ceva”. Ceea ce au dat nu era ceea ce văzuseră sau auziseră, cum este ceea ce dau slujitorii lui Hristos (1 Ioan i, 1), ci fie ceea ce visaseră fie ceea ce credeau că ar plăcea celor pe care doreau să-și facă un interes; aceasta este numită vederea lor deșartă și divinația mincinoasă (v. 6); au pretins că au văzut ceea ce nu au văzut și au produs ca adevăr divin ceea ce știau că este fals. În același sens (v. 7): Ați văzut o viziune deșartă și ați vorbit o divinație mincinoasă, care nu avea origine divină și nu ar fi avut efect, ci ar fi fost cu siguranță dovedită greșită de eveniment; cuvintele sunt schimbate (v. 8): Ați vorbit deșertăciune și ați văzut minciuni; ceea ce au văzut și ceea ce au spus a fost deopotrivă o simplă șarlatanie; n-au văzut nimic, n-au spus nimic la obiect, nimic pe care să se poată conta sau care să merite atenție. Din nou (v. 9), Ei văd deșertăciune și divinizează minciuni; au pretins că au avut viziuni, ca profeții adevărați, în timp ce de fapt nu au avut, ci fie a fost creația fanteziei lor proprii (au crezut că au o viziune, ca oamenii în delir, ceea ce era a vedea deșertăciune) fie a fost o ficțiune a politicii lor proprii, și au știut că nu au avut, și atunci au văzut minciuni și au divinizat minciuni. Vezi Ier. xxiii, 16, etc. Notați, Deoarece diavolul este universal cunoscut ca tatăl minciunilor, aceia aduc cea mai mare ofensă imaginabilă lui Dumnezeu care spun minciuni și apoi le atribuie Lui. Dar aceia care au pus caracterul lui Dumnezeu asupra Satanei, închinându-se diavolilor, au ajuns în cele din urmă la un asemenea grad de impietate încât să pună caracterul Satanei asupra lui Dumnezeu. 3. Nu au avut grijă să prevină judecățile lui Dumnezeu care se abăteau asupra împărăției. Sunt ca vulpile în deșerturi, alergând încoace și încolo și părând a fi într-o mare grabă, dar era ca să scape și să se îngrijească de propria siguranță, nu să facă vreun bine: Slujitorul cu plată fuge și lasă oile. Sunt ca vulpile care sunt lacome de pradă pentru ele însele, viclene și crude ca să se hrănească. Dar (v. 5), „Nu v-ați suit în spărturi, nici n-ați făcut gardul casei lui Israel. O spărtură este făcută în gardurile lor, prin care judecățile sunt gata să se reverse asupra lor, și atunci, dacă vreodată, este timpul să le slujească; dar voi n-ați făcut nimic ca să-i ajutați”. Ar fi trebuit să mijlocească pentru ei, ca să abată mânia lui Dumnezeu; dar nu erau profeți care se rugau, nu aveau interes în cer nici legătură cu cerul (cum obișnuiau profeții, Gen. xx, 7) și astfel nu puteau să le slujească în niciun fel pe acea cale. Ar fi trebuit să-și facă datoria prin propovăduire și sfat să aducă poporul la pocăință și reformare, și astfel să fi făcut gardul și să fi oprit judecățile lui Dumnezeu; dar aceasta nu era grija lor: au uneltit cum să placă oamenilor, nu cum să-i folosească. Au văzut un potop de profanare și nelegiuire revărsându-se asupra țării, purtând război cu virtutea și sfințenia, și amenințând să le zdrobească și să le doboare, și atunci ar fi trebuit să vină în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului împotriva celor puternici, mărturisind împotriva nelegiuirii timpului și locului în care trăiau; dar au crezut că aceasta ar fi o slujbă la fel de periculoasă ca a sta într-o spărtură ca s-o apere împotriva asediatorilor, și de aceea au refuzat-o, n-au făcut nimic ca să oprească valul, n-au stat în luptă împotriva viciului și imoralității, ci au părăsit în mod josnic cauza religiei și a reformei, în ziua Domnului, când s-a proclamat: Cine este de partea Domnului? Cine se va ridica pentru Mine împotriva făcătorilor de rău? Ps. xciv, 16. Aceia erau nevrednici de numele de profeți care puteau gândi atât de favorabil despre păcat și aveau atât de puțin zel pentru Dumnezeu și bunăstarea publică. 4. Au flatat oamenii într-o speranță deșartă că judecățile pe care Dumnezeu le amenințase nu vor veni niciodată, prin care i-au împietrit pe aceia în păcat pe care ar fi trebuit să încerce să-i întoarcă de la păcat (v. 6): Au făcut pe alții să spere că toate vor fi bine și vor avea pace, deși au mers mai departe în fărădelegile lor, și că evenimentul va confirma cuvântul. Erau tot timpul gata să spună: „Vă garantăm că aceste necazuri se vor sfârși curând și vom fi din nou în prosperitate”, ca și cum garanțiile lor ar confirma profeții false, în sfidarea lui Dumnezeu Însuși.
Considerați

Considerare

Henry încheie descriind sentința pronunțată asupra înșelătorilor. II. El este îndrumat să denunțe judecățile lui Dumnezeu împotriva lor pentru aceste păcate, de la care pretinderea la caracterul de profeți nu-i va scuti. 1. În general, aici este o vai de ei (v. 3), și ce este acel vai ni se spune (v. 8). Iată, Eu sunt împotriva voastră, zice Domnul Dumnezeu. Notați, Aceia sunt într-o stare jalnică care au pe Dumnezeu împotriva lor. Vai, și o mie de vaiuri, celor care L-au făcut pe El dușmanul lor. 2. În particular, ei sunt condamnați să fie excluși de la toate privilegiile comunității lui Israel, căci sunt judecați că le-au pierdut pe toate (v. 9): Mâna lui Dumnezeu va fi asupra lor, ca să-i prindă și să-i aducă la scaunul Lui de judecată, să-i excludă din prezența Sa, și vor găsi că este un lucru înfricoșător să cadă în mâinile Lui. Ei pretind că sunt profeți, favoriți particulari ai cerului, și autorizați să prezideze în adunarea Bisericii Sale pe pământ; dar, pretinzând la onorurile la care nu aveau dreptul, au pierdut pe acelea pe care altfel le-ar fi putut bucura, Mat. v, 19. Osânda lor este, (1.) Să fie expulzați din comuniunea sfinților și să nu fie priviți ca aparținând acesteia: Nu vor fi în taina poporului Meu; nebunia lor va fi manifestată atât de clar încât nu vor fi niciodată consultați, nici sfatul lor cerut; nu vor fi prezenți la nicio dezbatere despre treburile publice. Sau, mai degrabă, nu vor fi în adunarea poporului lui Dumnezeu pentru închinare religioasă, căci se vor rușina să-și arate capetele acolo, când sunt dovediți de evenimente a fi profeți falși, și, ca Cain, vor ieși din prezența Domnului. Poporul care este înșelat de ei îi va părăsi și va hotărî să nu mai aibă de-a face cu ei. Aceia care au uzurpat scaunul lui Moise nu vor fi îngăduiți nici măcar locul unui portar. În ziua cea mare nu vor sta în adunarea celor drepți (Ps. i, 5), când Dumnezeu își adună sfinții la Sine (Ps. l, 5, 16), ca să fie pentru totdeauna cu El. (2.) Să fie șterși din cartea celor vii. Vor muri în captivitatea lor și vor muri fără copii, nu vor lăsa posteritate care să ia denumirea de la ei, și astfel numele lor nu vor fi găsite printre aceia care fie ei înșiși fie posteritatea lor s-au întors din Babilon, despre care s-a ținut o socoteală particulară într-un registru public, care se numea scrierea casei lui Israel, cum avem Ezra ii. Nu vor fi găsiți printre cei vii în Ierusalim, Isa. iv, 3. Sau nu vor fi găsiți scriși printre aceia pe care Dumnezeu i-a ales din veșnicie ca vase ale milei Sale pentru veșnicie. Citim despre aceia care au proorocit în numele lui Hristos și totuși El le va spune că nu i-a cunoscut niciodată (Mat. vii, 22, 23), pentru că nu erau printre aceia care I-au fost dați. Parafrasa caldeeană o citește astfel: Nu vor fi scriși în scrierea vieții veșnice, care este scrisă pentru cei drepți ai casei lui Israel. Vezi Ps. lxix, 28. (3.) Să fie excluși pentru totdeauna din țara lui Israel. Dumnezeu a jurat în mânia Sa cu privire la ei că nu vor intra niciodată cu captivii care se întorc în țara Canaanului, care pentru a doua oară rămâne o odihnă pentru ei. Notați, Aceia care se opun planului amenințărilor lui Dumnezeu și nu vor fi impresionați și influențați de ele pierd beneficiul promisiunilor Sale și nu pot aștepta să fie mângâiați și încurajați de ele.
Răspunde

Răspuns

Unde am permis cuvintelor lingușitoare să-mi liniștească conștiința în loc să iau seama la adevărul lui Dumnezeu? Cum îmi păzesc propria inimă împotriva vorbirii sau crederii a ceea ce doar place mai degrabă decât ceea ce a spus Dumnezeu? În ce domeniu mă cheamă Domnul astăzi să întăresc gardul ascultării?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne al adevărului, cercetează inimile noastre prin Duhul Tău și descoperă orice mângâiere falsă în care ne-am încrezut și orice cuvânt pe care l-am rostit și care nu a venit de la Tine. Dă-ne curaj să stăm în breșă pentru dreptate, zidind doar pe temelia sigură a promisiunilor Tale, și eliberează poporul Tău de orice duh mincinos. Restabilește-ne bucuria de a umbla în pocăință sinceră, ca viețile și cuvintele noastre să aducă slavă doar lui Hristos. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →