Eterniseed › Curriculum › Exodul
Exodul 5-6 — cu Whedon
Deschidere
În spiritul încrederii wesleyene în scopurile care se desfășoară ale harului divin, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. Expunerea atentă a lui Whedon asupra Exodului 5–6 urmărește tranziția de la intercesiunea răbdătoare la pragul judecății, luminând modul în care Dumnezeul lui Israel își pregătește poporul prin încercare pentru revelarea deplină a credincioșiei legământului. Citirea sa arminiană subliniază atât responsabilitatea umană cât și inițiativa suverană a lui Iehova, invitându-ne să vedem propriile noastre lupte în cadrul poveștii mai mari a răscumpărării.
Citește
Citire
Cu inimile deschise către Duhul care încă vorbește prin Scriptură, să citim Exodul capitolele 5 și 6. Să luăm aminte la rugămințile măsurate ale lui Moise și Aaron, la hotărârea împietrită a lui Faraon, la angoasa reînnoită a lui Israel și la reafirmarea solemnă a Domnului a numelui și promisiunii Sale. Citiți încet, permițând tensiunii dintre fragilitatea umană și scopul divin să vă modeleze ascultarea.
Studiu
Whedon începe prin a expune intercesiunea lui Moise și Aaron înaintea lui Faraon.
Versetul 1. INTERCESIUNEA LUI MOISE CU FARAON ȘI REZULTATUL, Exodul 5:1-23. 1. Era pregătirii se încheie și primul act al luptei începe. Moise și Aaron își deschid misiunea către Faraon. Așa zice Iehova, Dumnezeul lui Israel, așa trebuie redată fraza, deoarece „Iehova” este numele propriu și nu cuvântul compus „Domn Dumnezeu”, așa cum ar indica Versiunea Autorizată. Moise și Aaron nu cer la început independența națională. Este o cerere mult mai moderată de a li se permite să jertfească potrivit poruncii lui Iehova. Deoarece toate națiunile aveau formele lor de închinare și deoarece pretențiile religioase erau pretutindeni recunoscute ca fiind supreme, aceasta nu era o petiție nerezonabilă, mai ales în Egipt, unde festivalurile și procesiunile religioase erau un spectacol foarte familiar. În același timp, conținea principiul de bază al misiunii lui Israel: recunoașterea lui Iehova. Vezi Exodul 3:18-19. Este o concepție ciudată și ireverențioasă care i-a determinat pe unii interpreți să considere aceasta o cerere înșelătoare.El descrie apoi pe Moise întorcându-se la Iehova cu o rugăminte fierbinte după mustrarea poporului.
Versetele 22-23. 22, 23. Moise, de asemenea, suferind sub acuzațiile fraților săi și rănit de simpatia pentru suferințele lor sporite, se întoarce la Iehova cu o rugăminte pasionată pentru o explicație a providenței Sale. Există o vehemență caracteristică, o impetuozitate aproape ireverențioasă în rugăciunea sa, foarte naturală omului și totuși trădând o slăbiciune pe care orice scriitor al epocilor evreiești ar fi fost bucuros să o ascundă. Doar Moise ar fi putut scrie aceasta și doar un om inspirat ar fi putut scrie cu o astfel de obiectivitate nepământeană despre sine.Whedon desfășoară apoi declarația reînnoită a numelui divin în acest moment critic.
Versetele 2-8. 2-8. Eu sunt Domnul: (IEHOVA:) și M-am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, în (caracterul de) El Șadai, (Dumnezeu Atotputernic,) dar prin numele Meu (adică, în caracterul Meu) IEHOVA nu am fost cunoscut (făcut cunoscut) lor. (Nordh., Gram. ebraică, § 1040, 2, c.; Ewald, Gram., § 299, 6.) Cu privire la importul cuvântului „Iehova” și la sensul acestei declarații, vezi notele la Exodul 3:13-15. De la chemarea lui Avraam, Dumnezeu a desfășurat caracterul Său, pe măsură ce patriarhii puteau să-L cunoască prin experiență.
Considerați
Considerare
Whedon marchează avansarea clară către o nouă etapă a revelației și acțiunii.
Introducere. INTRODUCTIV. (1.) Ajungem acum la o altă etapă a istoriei, indicată clar de cuvintele emfatice: „Acum vei vedea ce voi face lui Faraon”. Există o pauză în acțiune înainte ca loviturile înfricoșătoare ale lui Iehova să înceapă să cadă. Stadiul pregătitor al rugăminții și intercesiunii pașnice a trecut și de la deschiderea acestui capitol până la al zecelea verset al următorului avem o adunare și revizuire a forțelor, o repetare a marilor puncte în discuție, înainte ca lupta mortală să înceapă. Acest obicei de revizuire și plecare proaspătă la fiecare diviziune naturală a lucrării sale este o caracteristică adesea notată a stilului autorului nostru. (2.) Dumnezeu Se revelează ca Iehova, adică ca EU SUNT; dar aceasta nu trebuie înțeleasă, așa cum își imaginează criticii „documentului”, ca o altă narațiune a evenimentelor din capitolele 3 și 4. Lipsa lor de perspicacitate aici este uimitoare.El încheie notând semnele incidentale ale autoriei mozaice în genealogie.
Versetele 23-25. 23-25. Elisheba, (Elisabeta,) care înseamnă Dumnezeu este jurământul ei, adică Ea Îl recunoaște și se închină lui Dumnezeu. Legăturile de familie ale lui Aaron și ale soției sale Elisabeta sunt detaliate cu mult mai multă plinătate decât cele ale lui Moise, deoarece descendența marilor preoți era o chestiune de cea mai mare importanță în Israel. Fiii lui Moise nu aveau o proeminență specială în istoria națională și numele lor sunt abia menționate. Este consemnat aici că soția lui Aaron era sora lui Naason, un prinț bine cunoscut al lui Iuda. Se va observa că succesiunea preoțească se oprește aici la Finees, nepotul lui Aaron, care, ca tânăr, a intrat în Canaan și a fost ultimul din linie pe care Moise l-ar fi putut vedea. Această dovadă incidentală a autoriei mozaice merită atenție.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în circumstanțele tale prezente simți că Domnul te invită la o încredere mai profundă chiar și atunci când alinarea imediată este refuzată?
2. Cum vorbește tensiunea dintre descurajarea lui Moise și cuvântul statornic al lui Iehova propriilor tale anotimpuri de așteptare?
3. În ce feluri ar putea dezvăluirea progresivă a numelui lui Dumnezeu să-ți încurajeze mersul zilnic al credinței ascultătoare?
Roagă-te
Rugăciune
Iehova milostiv, care Te revelezi mai deplin prin fiecare încercare, Îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a slujitorului Tău Whedon. Întărește-ne, așa cum l-ai întărit pe Moise, să persistăm în intercesiune chiar și atunci când povara devine mai grea. Dă-ne răbdare să așteptăm mâna Ta puternică de eliberare și ține inimile noastre statornice în numele legământului care este mai presus de orice nume. Duhul care a condus pe Israel înainte să conducă Biserica Ta astăzi spre o sfințenie mai profundă și o mărturie mai îndrăzneață, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →