← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 3 — cu al.)

Ioan 3Notele marginale ale Bibliei de la Geneva (1599)20 min
Deschidere
În notele marginale simple și puternice ale Bibliei de la Geneva din 1599, comentatorii Theodore Beza, William Whittingham și colegii lor ne ghidează prin al treilea capitol al Evangheliei lui Ioan. Cu căldură confesională ei scot la iveală doctrinele regenerării și ale credinței care stau la inima înțelegerii reformate a mântuirii.
Citește

Citire

Să auzim acum textul sacru însuși, cerând Duhului care a inspirat mai întâi aceste cuvinte să ne deschidă inimile așa cum comentatorii de la Geneva au deschis odinioară Scripturile pentru bisericile Reformei.
Studiu
Comentatorii încep prin a explica necesitatea nașterii din nou. Versetul 3. 3:3 {2} Iisus a răspuns și i-a zis: Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din nou, nu poate {d} vedea {e} Împărăția lui Dumnezeu. (2) Începutul creștinismului constă în aceasta, ca să știm că nu suntem corupți doar în parte, ci cu totul morți în păcat: astfel încât firea noastră are nevoie să fie creată din nou, în privința calităților ei, ceea ce nu poate fi făcut de nicio altă putere, decât de cea dumnezeiască și cerească, prin care am fost creați la început. (d) Adică „a intra”, sau „a pătrunde”, așa cum se explică mai jos în Ioan 3:5. (e) Biserica: căci Hristos arată aici cum devenim cetățeni și cum avem vreo legătură cu cetatea lui Dumnezeu. Ei continuă prin a deosebi ceea ce este născut din carne de ceea ce este născut din Duh. Versetul 6. 3:6 Ceea ce este născut din carne este {g} carne; și ceea ce este născut din Duh este duh. (g) Adică trupesc, anume cu totul necurat și sub mânia lui Dumnezeu: și de aceea acest cuvânt „carne” înseamnă firea coruptă a omului: contrar căreia este Duhul, adică omul altoit în Hristos prin harul Duhului Sfânt, a cărui fire este veșnică și nemuritoare, deși rămâne lupta cărnii. Despre iubirea liberă a Tatălui ei insistă asupra instrumentului credinței. Versetul 16. 3:16 {5} Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu născut, pentru ca oricine crede {o} în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. (5) Nimic altceva decât iubirea liberă a Tatălui nu este începutul mântuirii noastre, iar Hristos este Acela în care locuiește dreptatea și mântuirea noastră: iar credința este instrumentul sau mijlocul prin care o însușim, iar viața veșnică este ceea ce ni se pune înainte ca să o însușim. (o) Nu este același lucru a crede într-un lucru și a crede despre un lucru, căci nu putem crede în nimic decât în Dumnezeu singur, dar putem crede despre orice lucru, spune Nazianzene în Cuvântarea sa despre Duh.
Considerați

Considerare

În cele din urmă, comentatorii încheie cu mânia statornică asupra necredinței. Versetul 36. 3:36 Cel ce crede în Fiul are viață veșnică; iar cel ce nu crede în Fiul nu va {c} vedea viața; ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (c) Nu se va bucura.
Răspunde

Răspuns

Unde mai am încredere în nașterea naturală sau în învățătura omenească mai degrabă decât în nașterea din nou de sus? Cum modelează iubirea Tatălui care și-a trimis Fiul încrederea mea zilnică? Sunt dispus să las lumina să descopere orice faptă care preferă întunericul?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, care L-ai trimis pe singurul Tău Fiu născut nu ca să osândească, ci ca să mântuiască, dăruiește-ne acea naștere cerească pe care nimeni nu o poate dobândi prin carne sau prin învățătură. Lasă același Duh care i-a mișcat pe comentatorii de la Geneva să ne învioreze acum inimile ca să-L primim pe Hristos singur. Păzește-ne de a iubi întunericul și fă ca faptele noastre să fie săvârșite în Tine, prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Notele marginale ale Bibliei de la Geneva (1599) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →