← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni

1 Corinteni 13 — Eterniseed (Epoca Reformei / Protestantism istoric)

1 Corinteni 13Eterniseed Original — Vocea Reformată22 min
Deschidere
Apostolul se adresează unei biserici bogat înzestrate cu daruri duhovnicești, dar marcată de dezbinare și dezordine. În capitolul precedent el a arătat că aceste daruri sunt împărțite după voia suverană a lui Dumnezeu spre binele comun al trupului. Acum el se întoarce la principiul care trebuie să le cârmuiască exercitarea. Fără acest principiu cele mai izbitoare manifestări de putere și cunoștință rămân goale și nefolositoare înaintea Domnului legământului. Argumentul înaintează de la necesitatea dragostei la caracterul ei și în cele din urmă la permanența ei, arătând că orice excelență își găsește rânduiala potrivită numai atunci când este subordonată aceluia ce dăinuiește. Această rânduială oglindește scopul neschimbător al lui Dumnezeu, care zidește biserica sa nu pe manifestări trecătoare, ci pe ceea ce se potrivește cu propria sa fire veșnică.
Citește

Citire

Citește capitolul în întregime, urmărind șirul raționamentului apostolului. Observă mai întâi repetata demonstrare că darurile fără dragoste nu aduc nici un folos. Apoi remarcă descrierea măsurată a felului în care dragostea se poartă față de alții. În cele din urmă notează contrastul tras între ceea ce este parțial și trecător și ceea ce rămâne când a venit ceea ce este desăvârșit. Gândește-te cum triada finală a credinței, nădejdii și dragostei așază dragostea în frunte, nu ca o virtute independentă, ci ca legătura care rânduiala toate celelalte după voia lui Dumnezeu.
Studiu
Capitolul începe prin a statornici că cele mai înalte daruri sunt reduse la nimic când lipsește dragostea. O limbă care vorbește cu fluență îngerească, o proorocie care pătrunde tainele, o credință care mută munții și o dărnicie care își epuizează bunurile — toate acestea sunt declarate nefolositoare dacă dragostea nu le rânduiala. Apostolul expune astfel greșeala de a prețui darurile după strălucirea lor exterioară mai degrabă decât după slujirea lor față de trup. Dragostea este apoi înfățișată nu ca un sentiment, ci ca o dispoziție statornică ce se manifestă în feluri anume. Ea rabdă vătămarea fără răzbunare, face binele fără calcul, se ferește de înălțare de sine, refuză să țină socoteală de rău, nu găsește plăcere în nedreptate, dar se bucură când adevărul biruie. Aceste semne nu sunt prezentate ca idealuri atinse prin putere firească, ci ca felul de viață care se potrivește cu noul legământ statornicit în Hristos. Argumentul înaintează spre permanența dragostei. Proorocia, limbile și cunoștința se arată a aparține veacului de acum al înțelegerii parțiale; ele vor înceta când va sosi ceea ce este desăvârșit. Numai dragostea continuă neschimbată pentru că participă la firea veșnică a lui Dumnezeu însuși. Versetele finale așază dragostea mai presus de credință și nădejde, nu pentru că credința și nădejdea ar fi inferioare în sfera lor, ci pentru că numai dragostea va rămâne când credința va fi înlocuită de vedere și nădejdea va ajunge la împlinire. Astfel capitolul subordonează orice înzestrare vremelnică singurei haruri care rânduiala biserica după scopul suveran al Capului ei.
Considerați

Considerare

Aceeași subliniere a dragostei ca împlinire a legii apare în epistola către Romani, unde Pavel declară că dragostea nu face rău aproapelui și este deci suma poruncilor. În Galateni apostolul afirmă că credința lucrează prin dragoste, arătând că credința care îndreptățește nu este niciodată singură, ci produce dispoziția de a sluji altora. Efeseni de asemenea prezintă dragostea ca legătura desăvârșirii care păstrează unitatea Duhului. Aceste pasaje împreună arată mărturia statornică a Scripturii că darurile și harurile împărțite de Capul bisericii trebuie exercitate în comunitatea legământului sub principiul reglator al dragostei. Reformatorii au recunoscut în această rânduială o pavăză atât împotriva neglijării darurilor cât și împotriva etalării lor mândre, insistând că Duhul care dăruiește pe unul produce și pe celălalt după măsura hotărâtă de Dumnezeu.
Răspunde

Răspuns

În ce împrejurare anume din săptămâna aceasta absența dragostei a făcut un cuvânt sau o faptă goală înaintea lui Dumnezeu și cum te cheamă textul să supui acea faptă rânduielii sale suverane? Cum schimbă permanența dragostei felul în care privești abilitățile sau cunoștința care pot trece odată cu împrejurările schimbătoare? În ce fel făgăduința legământului că Dumnezeu însuși lucrează dragostea în poporul său te ușurează de încercarea de a produce această dispoziție doar prin efort?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne suveran al legământului, care împărți daruri după plăcerea ta și le unești cu trupul Fiului tău, dă-ne ca să nu ne odihnim în vreo înzestrare cât timp ne lipsește dragostea care singură îi dă valoare. Rânduialaște-ne vorbirea, cunoștința și slujirea prin acea har durabil care purcede de la tine și se întoarce la tine. Păzește-ne de măsurile parțiale și trecătoare ale acestui veac și fixează-ne nădejdea pe ziua când credința va fi vedere și dragostea va rămâne în plinătatea ei. Întărește-ne să umblăm ca unii ce aparțin bisericii pe care o zidești, ca orice har să slujească unității și zidirii pe care le-ai hotărât. Prin Hristos, Capul nostru, cerem aceasta. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Reformată · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.