← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Petru

1 Petru 5 — cu Matthew Henry

1 Petru 5Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la 1 Petru 5 oferă o înțelepciune pastorală atemporală pentru lideri și congregații deopotrivă. În acest capitol apostolul se adresează prezbiterilor, membrilor mai tineri ai turmei și fiecărui credincios care se confruntă cu opoziție spirituală. Henry analizează cu atenție fiecare îndemn, arătând cum smerenia, vigilența și credința statornică susțin biserica sub presiune. Reflecțiile sale evidențiază atât responsabilitățile păstorilor, cât și resursele pe care Dumnezeu le oferă poporului Său. Pe măsură ce ascultăm expunerea sa astăzi, suntem invitați să ne examinăm propria atitudine față de conducere, suferință și dușmanul sufletelor noastre. Fie ca aceste îndrumări antice, luminate de perspectiva lui Henry, să ne întărească mersul cu Hristos.
Citește

Citire

Acordați câteva clipe de liniște pentru a citi integral 1 Petru capitolul 5. Observați cuvintele directe ale apostolului adresate prezbiterilor despre păstorirea turmei de bunăvoie și celor mai tineri despre smerenie și aruncarea grijilor asupra lui Dumnezeu. Remarcați de asemenea chemarea urgentă la sobrietate și rezistență împotriva leului care răcnește. Lăsați textul să se așeze în inima voastră înainte de a trece la expunerea lui Matthew Henry.
Studiu
Henry deschide secțiunea despre prezbiteri detaliind acreditările apostolului. II. Persoana care dă acest îndemn — apostolul Petru: Eu îndemn; și, pentru a da forță acestui îndemn, le spune că este fratele-prezbiter sau împreună-prezbiter cu ei și astfel nu le impune nimic ce nu este el însuși gata să îndeplinească. El a fost de asemenea martor al suferințelor lui Hristos, fiind cu El în grădină, însoțindu-L la palatul marelui-preot și foarte probabil fiind spectator al suferinței Sale pe cruce, de la distanță, în mulțime, Faptele Apostolilor iii. 15. Adaugă că a fost de asemenea părtaș al slavei care a fost într-o anumită măsură revelată la Schimbarea la Față (Matei xvii. 1-3) și va fi pe deplin savurată la a doua venire a lui Iisus Hristos. Învățați: 1. Cei a căror slujbă este să învețe pe alții trebuie să studieze cu grijă propria lor datorie, precum și să învețe poporul pe a sa. 2. Cât de diferit era spiritul și comportamentul lui Petru de cel al pretinșilor săi succesori! El nu poruncește și nu domină, ci îndeamnă. El nu pretinde suveranitate peste toți păstorii și bisericile, nici nu se intitulează prinț al apostolilor, vicar al lui Hristos sau cap al bisericii, ci se prețuiește pe sine ca fiind un prezbiter. Toți apostolii erau prezbiteri, deși nu orice prezbiter era apostol. 3. A fost onoarea deosebită a lui Petru și a câtorva alții să fie martorii suferințelor lui Hristos; dar este privilegiul tuturor creștinilor adevărați să fie părtași ai slavei care va fi revelată. Apoi, Henry descrie datoria pastorală triplă și modul potrivit în care trebuie îndeplinită. III. Datoria păstorului descrisă și modul în care acea datorie trebuie îndeplinită. Datoria pastorală este triplă: — 1. Să hrănească turma, propovăduindu-i Cuvântul curat al lui Dumnezeu și conducând-o potrivit îndrumărilor și disciplinei pe care Cuvântul lui Dumnezeu le prescrie, ambele fiind implicate în această expresie: Hrănește turma. 2. Păstorii bisericii trebuie să vegheze asupra ei. Prezbiterii sunt îndemnați să îndeplinească slujba episcopilor (cum înseamnă cuvântul), prin grijă personală și vigilență asupra întregii turme încredințate lor. 3. Ei trebuie să fie exemple pentru turmă și să practice sfințenia, lepădarea de sine, mortificarea și toate celelalte îndatoriri creștine pe care le propovăduiesc și le recomandă poporului lor. Aceste îndatoriri trebuie îndeplinite nu prin constrângere, nu pentru că trebuie să le faceți, nu din constrângerea puterii civile sau constrângerea fricii sau rușinii, ci dintr-o minte binevoitoare care găsește plăcere în lucrare: nu pentru câștig murdar sau orice emolumente și profituri legate de locul unde locuiți sau orice avantaj aparținând slujbei, ci cu o minte gata, privind mai mult turma decât lâna, străduindu-vă sincer și cu bucurie să slujiți biserica lui Dumnezeu; nici ca stăpânind peste moștenirea lui Dumnezeu, tiranizând-o prin forță de constrângere și coercitivă sau impunând invenții omenești ne-scripturistice în locul datoriei necesare, Matei xx. 25, 26; 2 Corinteni i. 24. Învățați: (1.) Demnitatea eminentă a bisericii lui Dumnezeu și a tuturor membrilor ei adevărați. Acești creștini săraci, risipiți, suferinzi erau turma lui Dumnezeu. Restul lumii este o turmă brutală. Aceștia sunt o turmă ordonată, răscumpărată pentru Dumnezeu de către Marele Păstor, trăind în dragoste sfântă și comuniune unii cu alții, potrivit voii lui Dumnezeu. Ei sunt de asemenea înnobilați cu titlul de moștenire sau cler al lui Dumnezeu, lotul Său deosebit, ales din mulțimea comună pentru poporul Său, ca să se bucure de favoarea Sa specială și să-I aducă slujire specială. Cuvântul nu este niciodată restrâns în Noul Testament la slujitorii religiei. (2.) Păstorii bisericii trebuie să considere poporul lor ca fiind turma lui Dumnezeu, ca moștenirea lui Dumnezeu și să-i trateze în consecință. Ei nu sunt ai lor, ca să fie stăpâniți după plăcere; ci sunt poporul lui Dumnezeu și trebuie tratați cu dragoste, blândețe și tandrețe, de dragul Celui căruia Îi aparțin. (3.) Acei slujitori care sunt fie împinși la lucrare de necesitate, fie atrași de ea prin câștig murdar nu pot niciodată să-și îndeplinească datoria cum se cuvine, pentru că nu o fac de bunăvoie și cu o minte gata. (4.) Cel mai bun mod pe care îl poate lua un slujitor pentru a câștiga respectul unui popor este să-și îndeplinească propria datorie printre ei în cel mai bun mod posibil și să fie un exemplu constant pentru ei în tot ce este bun. Henry se întoarce apoi la membrii mai tineri, instruindu-i cu privire la supunere și smerenie. I. Cum să se poarte față de slujitorii lor și unii față de alții. El îi numește pe cei mai tineri, fiind în general mai tineri decât păstorii lor gravi, și pentru a le aminti de inferioritatea lor, termenul mai tineri fiind folosit de Mântuitorul nostru pentru a semnifica un inferior, Luca xxii. 26. El îi îndeamnă pe cei mai tineri și inferiori să se supună prezbiterilor, să dea respectul și venerația cuvenită persoanelor lor și să se supună admonestărilor, mustrărilor și autorității lor, poruncind și poruncind ceea ce cere Cuvântul lui Dumnezeu, Evrei xiii. 17. Cât despre unii față de alții, regula este ca toți să fie supuși unii altora, atât cât să primească mustrările și sfaturile unii de la alții și să fie gata să poarte sarcinile unii altora și să îndeplinească toate slujbele prieteniei și carității unii față de alții; iar persoanele particulare trebuie să se supună îndrumărilor întregii societăți, Efeseni v. 21; Iacov v. 16. Aceste îndatoriri de supunere față de superiori în vârstă sau slujbă și de supunere unii față de alții, fiind contrare firii mândre și intereselor egoiste ale oamenilor, el îi sfătuiește să se îmbrace cu smerenie. „Lăsați-vă mințile, comportamentul, îmbrăcămintea și întreaga structură să fie împodobite cu smerenie, ca cel mai frumos veșmânt pe care îl puteți purta; aceasta va face ascultarea și datoria ușoare și plăcute; dar dacă sunteți neascultători și mândri, Dumnezeu Se va pune să vă opună și să vă zdrobească; căci El Se împotrivește celor mândri, când dă har celor smeriți.” Observați: 1. Smerenia este marele păstrător al păcii și ordinii în toate bisericile și societățile creștine, în consecință mândria este marele tulburător al acestora și cauza celor mai multe disensiuni și rupturi din biserică. 2. Există o opoziție reciprocă între Dumnezeu și cei mândri, așa cum semnifică cuvântul; ei se războiesc împotriva Lui, iar El îi disprețuiește; El Se împotrivește celor mândri, pentru că sunt asemenea diavolului, dușmani ai Lui și ai împărăției Sale printre oameni, Proverbe iii. 34. 3. Unde Dumnezeu dă harul de a fi smerit, El va da mai mult har, mai multă înțelepciune, credință, sfințenie și smerenie. De aceea apostolul adaugă: Smeriți-vă deci sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalțe la timpul potrivit, v. 6. „Deoarece Dumnezeu Se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți, smeriți-vă deci nu numai unii față de alții, ci față de marele Dumnezeu, ale cărui judecăți vin peste lume și trebuie să înceapă de la casa lui Dumnezeu (cap. iv. 17); mâna Lui este atotputernică și vă poate ușor doborî dacă sunteți mândri sau vă înălța dacă sunteți smeriți; și cu siguranță va face aceasta, fie în această viață, dacă vede că este cel mai bine pentru voi, fie în ziua răsplătirii generale.” Învățați: (1.) Considerarea mâinii atotputernice a lui Dumnezeu ar trebui să ne facă smeriți și supuși față de El în tot ce aduce asupra noastră. (2.) Smerirea noastră față de Dumnezeu sub mâna Lui este calea cea mai apropiată spre eliberare și înălțare; răbdarea sub mustrările Lui și supunerea față de plăcerea Lui, pocăința, rugăciunea și nădejdea în mila Lui vor angaja ajutorul și eliberarea Lui la timpul potrivit, Iacov iv. 7, 10.
Considerați

Considerare

Henry încheie expunerea capitolului arătând cum Dumnezeu singur desăvârșește și întărește poporul Său care suferă. 1. Ce se roagă El pentru ei; nu ca să fie scutiți de suferințe, ci ca suferințele lor să fie moderate și scurte și, după ce au suferit o vreme, ca Dumnezeu să-i readucă la o stare așezată și pașnică și să-Și desăvârșească lucrarea în ei — ca să-i întărească împotriva clătinării, fie în credință, fie în datorie, ca să-i întărească pe cei slabi și să-i așeze pe Hristos temelia, atât de ferm încât unirea lor cu El să fie nedezlegată și veșnică. Învățați: (1.) Tot harul este de la Dumnezeu; El este Cel care reține, convertește, mângâie și mântuiește pe oameni prin harul Său. (2.) Toți cei chemați într-o stare de har sunt chemați să fie părtași ai slavei și fericirii veșnice. (3.) Cei chemați să fie moștenitori ai vieții veșnice prin Iisus Hristos trebuie totuși să sufere în această lume, dar suferințele lor vor fi doar pentru puțin timp. (4.) Desăvârșirea, întărirea, consolidarea și așezarea oamenilor buni în har și perseverența lor în el este o lucrare atât de dificilă, încât numai Dumnezeul a tot harul o poate împlini; și de aceea trebuie căutat cu stăruință prin rugăciune continuă și dependență de promisiunile Sale.
Răspunde

Răspuns

1. În ce domeniu al slujirii sunt ispitit să acționez din constrângere mai degrabă decât dintr-o minte gata? 2. Unde se împotrivește mândria în prezent harului pe care Dumnezeu dorește să mi-l dea? 3. Cum aș putea arunca mai deliberat grijile mele zilnice asupra Domnului în această săptămână?
Roagă-te

Rugăciune

Tată Ceresc, îmbracă-ne cu smerenia care se pleacă sub mâna Ta cea puternică, ca să aruncăm toată grija asupra Ta, Cel ce Te îngrijești de noi, și să slujim unii altora ca niște pilde de bunăvoie ale dragostei lui Hristos. Prin Duhul Tău, ține-ne treji și veghetori, statornici în credință, împotrivindu-ne potrivnicului care umblă răcnind, încrezându-ne că același har susține pe frații și surorile noastre din toată lumea. După ce vom fi suferit puțină vreme, desăvârșește-ne, întărește-ne, întemeiază-ne și așază-ne, ca toată stăpânirea și slava să fie ale Tale în veci. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →