Eterniseed › Curriculum › Isaia
Isaia 33-34 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa asupra Isaia 33-34, Maclaren confruntă întrebarea profundă a celui care poate locui cu Dumnezeul sfânt și mistuitor. Expunerea sa trece de la cerințele severe ale profetului la prevederea mai adâncă a apostolului în dragoste, arătând cum dreptatea și comuniunea aparțin împreună. Ascultăm astăzi cuvântul care ne expune lipsa și deschide calea spre focul care binecuvântează mai degrabă decât distruge.
Citește
Citire
Întoarceți-vă acum la capitolele 33 și 34 din Isaia. Citiți cu încetineală, lăsând viziunea profetului despre judecată și întrebarea profundă din versetul 14 să pătrundă. Observați cum chemarea la dreptate este încadrată pe fundalul sfințeniei divine. Cereți Duhului să vă pregătească inima pentru expunerea care urmează, ca cuvintele străvechi să vorbească din nou despre viața care poate locui cu arderile veșnice.
Studiu
Maclaren începe prin a așeza întrebarea solemnă a profetului alături de răspunsul ei neașteptat.
Am pus aceste două versete împreună deoarece, deși contrastul dintre tonurile lor este izbitor la prima vedere, ele se referă la același subiect și propovăduiesc în esență același adevăr. Un cititor grăbit, influențat mai mult de sunet decât de sens, este tentat să creadă că expresiile solemne din primul meu text, 'focul mistuitor' și 'arderile veșnice', înseamnă iad. Ele înseamnă Dumnezeu, după cum reiese clar din context. Omul care trebuie 'să locuiască în focul mistuitor' este omul bun. Cel care poate rămâne în 'arderile veșnice' este 'omul care umblă cu dreptate și vorbește cu neprihănire', care 'disprețuiește câștigul obținut prin asuprire, care își scutură mâinile de a primi mită, care își astupă urechile ca să nu audă de sânge și își închide ochii ca să nu vadă răul'. Profetul a chemat pe toți oamenii, de aproape și de departe, să vadă o mare faptă a judecății divine în care Dumnezeu S-a arătat în slavă înflăcărată, mistuind răul; acum el îi înfățișează pe 'păcătoșii din Sion', membrii nevrednici ai poporului, cuprinși de o teroare subită și întrebând cu neliniște această întrebare, care înseamnă de fapt: 'Cine dintre noi poate rămâne în pace, cu bucurie, hrănit și luminat, nu mistuit și nimicit, de acea strălucire și puritate fulgerătoare?' Răspunsul profetului este răspunsul bunului-simț: cele asemenea se atrag. Un Dumnezeu sfânt trebuie să aibă tovarăși sfinți.Maclaren conturează apoi întrebarea lumii, răspunsul parțial al profetului și cuvântul mai deplin al apostolului.
Cel mai simplu mod, cred, de a scoate în evidență puterea cuvintelor dinaintea noastră va fi să luăm doar aceste trei puncte pe care le-am sugerat deja: întrebarea lumii, răspunsul parțial al profetului, răspunsul complet al Apostolului.Maclaren descrie apoi virtuțile simple, de fiecare zi, care marchează persoana capabilă să locuiască în mijlocul focului.
Este simplu. El spune că dacă un om trebuie să aibă părtășie cu Dumnezeu cel curat și drept sau să înfrunte judecata Lui, cea mai simplă poruncă a rațiunii și a bunului-simț este ca el însuși să fie curat și drept ca să se potrivească. Detaliile în care se dezvoltă răspunsul său la întrebare sunt toate virtuți foarte obișnuite, prozaice, de rând, nimic ieșit din comun, nimic ce oamenii ar numi strălucitor sau eroic. Iată-le: 'Cel ce umblă cu dreptate' – o poruncă scurtă, ușor de rostit, dar cât de grea! – 'și vorbește cu neprihănire, cel ce disprețuiește câștigul obținut prin asuprire, care își scutură mâinile de a primi mită, care își astupă urechile ca să nu audă de sânge, care își închide ochii ca să nu vadă răul'. Faptă dreaptă, vorbire dreaptă, ură lăuntrică față de bunurile dobândite pe seama aproapelui și o rezistență aprigă la toate ispitele simțurilor, închizându-și mâinile, astupându-și urechile, închizându-și ochii strâns ca să nu atingă, să nu audă, să nu vadă răul – iată schița unei moralități obișnuite, de fiecare zi, care trebuie să-l marcheze pe omul care, după cum spune Isaia, poate 'locui printre focurile veșnice'.Maclaren arată cum răspunsul lui Ioan prin dragoste confirmă și desăvârșește cererea lui Isaia pentru dreptate.
Dumnezeu este dragoste, și cel ce locuiește în dragoste locuiește în Dumnezeu.' Acum, pentru început, să înțelegem clar că răspunsul Noului Testament, reprezentat de marile cuvinte ale lui Ioan, susține pe deplin cerințele lui Isaia; și că diferența dintre cele două nu este că Vechiul Testament, reprezentat de psalmist și profet, spunea: 'Trebuie să fii drept ca să locuiești cu Dumnezeu', iar Noul Testament spune: 'Nu trebuie'. Nicidecum! Ioan este la fel de vehement în a spune că nimic altceva decât curăția nu poate lega un om într-o unire cu adevărat prietenească și familiară cu Dumnezeu, pe cât a fost David sau Isaia. El insistă la fel de mult ca oricine asupra acestui mare principiu: dacă trebuie să locuim cu Dumnezeu, trebuie să fim asemenea Lui, și suntem asemenea Lui atunci când suntem asemenea Lui în dreptate și dragoste.
Considerați
Reflectare
Maclaren încheie expunerea dezvăluind cum dragostea oferă rădăcina care produce dreptatea cerută de Isaia.
Și astfel Noul Testament, în declarațiile sale cele mai înalte și mai binecuvântate, se sprijină ferm pe aceste cerințe riguroase ale legii vechi. Voi și eu, dragi frați, avem o singură cale prin care putem umbla în mijlocul acelui foc, bucurându-ne și nefiind mistuiți, și anume să cunoaștem și să credem dragostea pe care Dumnezeu o are față de noi, să-L iubim la rândul nostru 'cu inimi curate și cu ardoare' și, prin puterea acelei credințe primitoare și a acelei dragoste roditoare, să devenim asemenea Lui în sfințenie și să fim noi înșine 'botezați cu Duhul Sfânt și cu foc'. Astfel, născuți din foc și înflăcărați, vom locui ca în căminul nostru firesc, în Dumnezeu Însuși.
Răspunde
Răspuns
Unde simt în purtarea mea zilnică prăpastia dintre cerințele simple ale lui Isaia și viața mea reală? Cum ar putea dragostea descoperită la Calvar să devină sămânța care crește în dreptatea pe care nu o pot produce eu însumi? Ce pas concret de încredere sau ascultare ar deschide calea ca să locuiesc mai statornic cu Dumnezeul cel sfânt?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule sfânt și iubitor, stăm înaintea focului mistuitor al curăției Tale și mărturisim cât de mult rămânem în urmă față de dreptatea care poate locui cu Tine. Totuși Îți mulțumim că același foc este flacăra dragostei care înviorează și curățește. Plantează în noi sămânța dragostei trezite de Cruce, ca ea să aducă rodul umblării drepte, al vorbirii cinstite și al inimilor care se întorc de la rău. Ridică-ne să locuim în înălțimi, siguri în fortărețele de stâncă, mulțumiți cu pâinea și apa pe care doar Tu le poți da. Lasă comuniunea cu Tine să ne înalțe privirea, să ne întărească pașii și să ne facă tovarăși potriviți ai sfințeniei Tale, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →