← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 20 — cu Clarke

Ioan 20Comentariul lui Adam Clarke la Biblie20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul lui Adam Clarke asupra întregii Biblii. În expunerea sa atentă a capitolului 20 din Ioan, Clarke deschide narațiunea învierii cu sensul clar al Scripturii și invitația caldă a harului wesleyan. Notele sale îndrumă fiecare credincios spre sfințenie practică, arătând cum Hristos cel înviat întâlnește ucenicii obișnuiți cu milă și putere. Prin munca credincioasă a lui Clarke, cuvântul este deschis astfel încât credința să se poată odihni pe dovezi sigure și Duhul să poată sufla viață nouă în fiecare inimă.
Citește

Citire

Să citim acum capitolul 20 din Ioan într-un spirit de așteptare liniștită. Ascultați mărturia mormântului gol, întâlnirea tandră cu Maria, darul păcii dat ucenicilor adunați și restaurarea plină de har a lui Toma. Primiți cuvântul cu o inimă deschisă, cerând aceluiași Duh care L-a înviat pe Isus să lumineze fiecare rând pentru creșterea voastră în har.
Studiu
Clarke se îndreaptă mai întâi spre eșecul anterior al ucenicilor de a înțelege scripturile. Versetul 9. Versetul Ioan 20:9. Ei nu cunoșteau scriptura — Adică Psalmii 16:9-10: Nu vei lăsa sufletul meu în iad - כי לא תעזב נפשי לשאול ki lo taazob naphshi l'sheol - Căci nu vei abandona viața mea mormântului, nici nu vei îngădui Sfântului Tău să vadă stricăciunea. A fost cu siguranță o mustrare pentru ucenici că nu înțeleseseră această profeție, când Domnul nostru le dăduse adesea cele mai directe informații despre ea. Hristos se referise la istoria lui Iona, Matei 12:40, care era deopotrivă tipul și dovada învierii Sale. Totuși, această mărturisire sinceră a lui Ioan, într-o chestiune atât de dezonorantă pentru el însuși, este o dovadă deplină a sincerității sale și a adevărului narațiunii sale. Despre apariția din seară, el explică apoi suflarea Duhului. Versetul 22. Versetul 22. A suflat peste ei] Semnificând prin aceasta că ei urmau să fie făcuți oameni noi, pentru a fi calificați în mod corespunzător pentru lucrarea la care îi chemase; căci în această suflare El se referea în mod evident la prima creație a omului, când Dumnezeu a suflat în el suflarea vieților și el a devenit un suflet viu: suflarea sau Duhul lui Dumnezeu (רוח אלהים ruach Elohim) fiind principiul și cauza principală a vieții sale spirituale și dumnezeiești. Primiți Duhul Sfânt — Din această faptă a Domnului nostru, influențele Duhului Sfânt asupra sufletelor oamenilor au fost numite inspirația Sa; de la in, în, și spiro, eu suflu. Fiecare cuvânt al lui Hristos care este primit în inimă prin credință vine însoțit de această suflare dumnezeiască; și, fără aceasta, nu există nici lumină, nici viață. Așa cum Adam era înainte ca Dumnezeu să sufle în el duhul care dă viață, tot așa este și fiecare suflet omenesc până când primește această inspirație. Clarke încheie capitolul insistând asupra binecuvântării promise credincioșilor de mai târziu. Versetul 29. Versetul Ioan 20:29. Toma — Acest cuvânt este omis de aproape fiecare manuscris, versiune și comentator antic de importanță. Fericiți sunt cei, etc.] Ai văzut și de aceea ai crezut, și acum ești fericit — ești acum fericit — pe deplin convins de învierea Mea; totuși nu mai puțin fericiți vor fi toți aceia care cred în învierea Mea, fără dovada pe care ai avut-o tu. Din aceasta învățăm că a crede în Isus, pe mărturia apostolilor Săi, va pune un om în posesia aceleiași fericiri de care s-au bucurat ei înșiși. Și astfel Dumnezeu a constituit întreaga economie a harului încât un credincios, la o mie opt sute de ani distanță de timpul învierii, nu suferă nicio pierdere pentru că nu L-a văzut pe Hristos în trup. Importanța și excelența credinței implicite în mărturia lui Dumnezeu este astfel enunțată de Rab. Tanchum: 'Rab. Simeon ben Lachesh zice: Prozelitul este mai iubit de Dumnezeul cel sfânt și binecuvântat decât toată mulțimea aceea care a stat înaintea Muntelui Sinai; căci dacă nu ar fi auzit tunetul și nu ar fi văzut flăcările și fulgerele, dealurile tremurând și trâmbițele sunând, nu ar fi primit legea. Dar prozelitul n-a văzut nimic din toate acestea și totuși a venit, închinându-se Dumnezeului celui sfânt și binecuvântat și și-a luat asupra sa (jugul) împărăției cerurilor.' Cititorule! Hristos a murit pentru tine! — crede și vei fi mântuit și vei deveni la fel de fericit și de binecuvântat ca un apostol.
Considerați

Considerare

Clarke ajunge la concluzia sa cea mai importantă în mărturisirea lui Toma că Hristos este Domn și Dumnezeu. Tu ești într-adevăr aceeași persoană — Domnul meu al cărui ucenic am fost atât de mult timp și Tu ești Dumnezeul meu, de acum înainte obiectul adorației mele religioase. Toma a fost primul care a dat titlul de Dumnezeu lui Isus; și, prin această mărturisire glorioasă, a făcut unele reparații pentru necredința sa obstinată de mai înainte. Este demn de remarcat că, din acest moment înainte, toți ucenicii L-au tratat pe Domnul nostru cu cel mai suprem respect, nefolosind niciodată acea familiaritate față de El pe care o folosiseră adesea înainte. Învierea din morți le-a dat dovada deplină a divinității lui Hristos. Și acesta este într-adevăr folosul pe care Sfântul Ioan îl face din această manifestare a lui Hristos. Vezi Ioan 20:30-31. Episcopul Pearce spune aici: 'Observă că Toma Îl numește pe Isus Dumnezeul său și că Isus nu îl mustră pentru aceasta, deși probabil a fost prima dată când a fost numit astfel.'
Răspunde
1. Unde în propria ta umblare ai avut nevoie, ca primii ucenici, ca Duhul să deschidă cuvântul clar al Scripturii? 2. Cum te invită darul de pace al Domnului înviat la o sfințenie practică mai profundă astăzi? 3. În ce domeniu te invită Domnul cu blândețe să treci de la îndoială la mărturisirea bucuroasă că El este Domnul și Dumnezeul tău?
Roagă-te
Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru lucrările credincioase ale lui Adam Clarke, care a deschis Cuvântul Tău cu reverență și dragoste. Suflă din nou peste noi prin Duhul Tău cel Sfânt, ca adevărul învierii să ne umple inimile cu credință vie. Dă-ne har să umblăm în pacea pe care ai dat-o ucenicilor Tăi și să Te mărturisim fără rezervă ca Domnul și Dumnezeul nostru. Păzește-ne de întristarea de a ne îndepărta de poporul Tău și fă-ne statornici în sfințenia practică. Fie ca același Duh care L-a înviat pe Isus să locuiască bogat în noi, ca să putem mărturisi despre mila Ta și să trăim numai spre slava Ta. Amin.

Comentariul lui Adam Clarke la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →