Eterniseed › Curriculum › Ioan
Ioan 18 — cu Matthew Henry
Deschidere
Matthew Henry ne călăuzește prin evenimentele solemne din capitolul 18 al Evangheliei după Ioan, cu atenție atentă la fiecare detaliu al arestării și judecății lui Hristos. Comentariul său evidențiază curajul, previziunea și dragostea protectoare arătate de Iisus chiar și pe măsură ce trădarea se desfășoară. Urmăm pe Henry în timp ce el extrage semnificația fiecărui moment, de la grădină la curtea marelui preot și înaintea lui Pilat. Perspectivele sale ne ajută să vedem cum aceste evenimente împlinesc profeția și dezvăluie inima Mântuitorului. Astăzi zăbovim cu Henry asupra scenelor de deschidere ale patimii, permițând cuvintelor sale să ne adâncească reverența și credința.
Citește
Citire
Acordă-ți acum timp să citești capitolul 18 din Ioan încet și cu rugăciune. Observă hotărârea liniștită a lui Iisus, confuzia grupului de arestare și pașii șovăitori ai ucenicilor. Lasă narațiunea să se așeze în inima ta înainte de a te întoarce la reflecțiile lui Henry asupra acestor ore sfinte.
Studiu
Henry începe prin a marca ceasul hotărâtor al angajamentului.
Ceasul sosise acum ca căpitanul mântuirii noastre, care trebuia să fie desăvârșit prin suferințe, să înfrunte vrăjmașul. Avem aici intrarea sa în luptă. Ziua răsplătirii este în inima lui, iar anul celor răscumpărați ai lui a venit, și brațul său lucrează mântuirea, căci nu are pe nimeni altul. Să ne întoarcem acum și să vedem această mare priveliște.Henry arată apoi înaintarea calmă a lui Hristos spre captivii săi.
(1.) El i-a întâmpinat cu o întrebare foarte blândă și liniștită (v. 4): Știind toate cele ce aveau să vină asupra lui și, prin urmare, deloc surprins de această alarmă, cu o minunată îndrăzneală și prezență de spirit, netulburat și neînfricat, a ieșit înaintea lor și, ca și cum nu ar fi fost preocupat, a întrebat blând: 'Pe cine căutați? Ce se întâmplă? Ce înseamnă această agitație la ceasul acesta din noapte?' Vedeți aici, [1.] Prevederea lui Hristos cu privire la suferințele sale; El știa toate acele lucruri care aveau să vină asupra lui, căci se legase să le sufere. Dacă nu am avea putere, precum a avut Hristos, să purtăm descoperirea, nu ar trebui să dorim să știm ce va veni asupra noastră; aceasta nu ar face decât să ne anticipeze durerea; ajunge zilei răul ei: totuși ne va face bine să așteptăm suferințe în general, astfel încât atunci când vor veni să putem spune: 'Nu este decât ceea ce am așteptat, prețul pe care l-am așezat și l-am socotit.' [2.] Disponibilitatea lui Hristos față de suferințele sale; el nu a fugit de ele, ci a ieșit înaintea lor și și-a întins mâna să ia paharul amar. Când oamenii ar fi vrut să-l silească la o coroană și s-au oferit să-l facă rege în Galileea, el s-a retras și s-a ascuns (cap. VI, 15); dar, când au venit să-l silească la o cruce, el s-a oferit; căci a venit în această lume ca să sufere și a mers în cealaltă lume ca să domnească. Aceasta nu ne va îndreptăți să ne expunem fără nevoie la necazuri, căci nu știm când ne vine ceasul; dar suntem chemați la suferință atunci când nu avem altă cale de a o evita decât prin păcat; și, când ajunge la aceasta, să nu ne miște niciuna dintre aceste lucruri, căci ele nu ne pot vătăma.Henry consemnează apoi protecția pe care Iisus o întinde ucenicilor săi.
2. Cum a izbutit să-și asigure ucenicii de furia lor. El a folosit acest avantaj împotriva lor pentru protecția urmașilor săi. Când își arată curajul cu privire la sine, 'V-am spus că eu sunt', el își arată grija față de ucenicii săi: 'Lăsați-i pe aceștia să plece în calea lor'. El spune aceasta ca o poruncă către ei, mai degrabă decât un contract cu ei; căci ei stăteau la mila lui, nu el la a lor. El le poruncește deci ca unul care are autoritate: 'Lăsați-i pe aceștia să plece în calea lor; vă va fi în pagubă dacă vă atingeți de ei'. Aceasta a agravat păcatul ucenicilor de a-l părăsi și în mod deosebit al lui Petru de a-l tăgădui, că Hristos le dăduse această trecere sau mandat de protecție și totuși ei nu au avut destulă credință și curaj ca să se bizuie pe ea, ci au recurs la astfel de mijloace josnice și jalnice pentru siguranța lor. Când Hristos a zis: 'Lăsați-i pe aceștia să plece în calea lor', el a intenționat,
Considerați
Reflectare
Henry reflectează asupra decorului grădinii al trădării.
4. Că a intrat într-o grădină. Această împrejurare este remarcată doar de acest evanghelist, că suferințele lui Hristos au început într-o grădină. În grădina Edenului a început păcatul; acolo a fost rostit blestemul, acolo a fost făgăduit Răscumpărătorul și, prin urmare, într-o grădină sămânța făgăduită a intrat în luptă cu șarpele cel vechi. Hristos a fost îngropat de asemenea într-o grădină. (1.) Să medităm, când umblăm prin grădinile noastre, la suferințele lui Hristos într-o grădină, cărora le datorăm toată plăcerea pe care o avem în grădinile noastre, căci prin ele a fost îndepărtat blestemul asupra pământului din pricina omului. (2.) Când ne aflăm în mijlocul posesiunilor și bucuriilor noastre, trebuie să păstrăm o așteptare a necazurilor, căci grădinile noastre de desfătare se află într-o vale a lacrimilor.Henry încheie secțiunea subliniind grija lui Hristos față de ai săi.
3. Prin aceasta el a confirmat cuvântul pe care îl rostise cu puțin înainte (cap. XVII, 12): 'Dintre aceia pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe niciunul'. Hristos, împlinind acest cuvânt în acest caz particular, a dat asigurarea că el va fi împlinit în toată întinderea lui, nu numai pentru cei care erau acum cu el, ci pentru toți cei care vor crede în el prin cuvântul lor. Deși păzirea lor de către Hristos era menită în mod deosebit păstrării sufletelor lor de păcat și apostazie, totuși ea este aplicată aici la păstrarea vieților lor naturale și foarte potrivit, căci chiar trupul era parte din sarcina și grija lui Hristos; el urmează să-l învieze în ziua de pe urmă și, prin urmare, să-l păstreze la fel de bine ca și duhul și sufletul, 1 Tes. V, 23; 2 Tim. IV, 17, 18. Hristos va păstra viața naturală pentru slujba pentru care este destinată; ea îi este dată ca să fie folosită pentru el și el nu va pierde slujba ei, ci va fi mărit în ea, fie prin viață, fie prin moarte; ea va fi ținută în viață atâta timp cât mai este de folosit din ea. Martorii lui Hristos nu vor muri până nu și-au dat mărturia. Dar aceasta nu este totul; această păstrare a ucenicilor era, în tendința ei, o păstrare spirituală. Ei erau acum atât de slabi în credință și hotărâre încât, cu mare probabilitate, dacă ar fi fost chemați să sufere în acest timp, s-ar fi făcut de rușine pe ei înșiși și pe Învățătorul lor și unii dintre ei, cel puțin cei mai slabi, ar fi fost pierduți; și, prin urmare, ca să nu piardă pe niciunul, el nu i-a expus. Siguranța și păstrarea sfinților se datorează nu numai harului divin care potrivește puterea cu încercarea, ci și providenței divine care potrivește încercarea cu puterea.
Răspunde
Răspuns
1. Unde vezi tu pe Iisus modelând predarea de bunăvoie în propriile tale zone de rezistență?
2. Cum ar putea protecția lui Hristos față de ucenicii săi să te încurajeze atunci când te simți expus?
3. În ce fel decorul grădinii te invită să-L întâlnești pe Dumnezeu în locurile obișnuite de retragere?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Isuse, în grădina trădării Tale ai băut de bunăvoie paharul dat de Tatăl, punându-Ți viața ca ale Tale să fie păstrate. Dă-ne har să Te urmăm fără teamă sau lepădare, stând tari în adevărul la care ai venit să mărturisești. Prin Duhul Tău întărește inimile noastre să se încreadă în ocrotirea Ta suverană prin orice încercare, până Te vom vedea față în față. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →