← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Corinteni

2 Corinteni 12 — Eterniseed (Epoca Reformei / protestantism istoric)

2 Corinteni 12Eterniseed Original — Vocea Reformată22 min
Deschidere
Apostolul, constrâns de tulburările din Corint, se vede nevoit să vorbească despre lucruri pe care ar prefera să le lase în tăcere. Învățătorii falși și-au susținut pretențiile prin arătare exterioară și prin disprețuirea persoanei sale, astfel încât bunăstarea bisericilor a necesitat o relatare clară a autorității date lui de sus. În acest capitol el prezintă atât modul extraordinar în care Domnul a tratat cu el, cât și disciplina continuă prin care același Domn l-a păstrat de mândrie. Întreaga chestiune este ordonată de suveranitatea divină: viziunea este acordată conform bunei plăceri a lui Dumnezeu, spinul este numit de aceeași mână, și suficiența harului este declarată ca scopul fix al legământului. Nimic aici nu este lăsat la meritul uman sau la voința apostolului însuși. Cititorul este deci chemat să considere nu pe om, ci pe Domnul care revelează și reține, care dă și reține, pentru ca puterea Sa să se odihnească asupra vasului ales de El.
Citește

Citire

Citește capitolul o dată fără întrerupere. Ia seama mai întâi la relatarea omului răpit la al treilea cer și la rezerva precisă cu care apostolul vorbește despre ceea ce a auzit. Observă apoi spinul numit să oprească înălțarea și răspunsul primit de la Domnul cu privire la har și la puterea desăvârșită în slăbiciune. Observă în cele din urmă semnele apostolatului care sunt puse în contrast cu pretențiile celor ce se laudă pe ei înșiși. Marchează cum argumentul trece de la ceea ce este ascuns în Dumnezeu la ceea ce este arătat deschis în slăbiciunea slujitorului și cum ambele sunt urmărite până la aceeași voință suverană.
Studiu
Capitolul se deschide cu apostolul declarând că nu îi este de folos să se laude, totuși trebuie să continue de dragul celor ce sunt tulburați. El povestește o viziune primită cu paisprezece ani mai devreme în care un om, fie în trup fie în afara trupului nu poate spune, a fost răpit în paradis și a auzit lucruri ce nu se cuvine a fi rostite. Nesiguranța cu privire la trup este ea însăși instructivă: Domnul a tratat cu slujitorul Său într-un mod care a lăsat împrejurările exterioare ascunse chiar și de cel ce a primit revelația. Această rezervă confirmă că cunoștința împărtășită nu a fost dată pentru declarație publică ci pentru întărirea particulară a apostolului împotriva încercărilor ce îl așteptau. Cuvintele însele rămân nerostite deoarece aparțin sfatului secret al lui Dumnezeu, iar apostolul este mulțumit să le lase acolo, știind că lucrurile necesare pentru biserică au fost deja încredințate scrisului. Imediat după această relatare apostolul introduce spinul din carne, un sol al Satanei îngăduit să îl lovească. Legătura este deliberată. Același Domn care a acordat viziunea a numit și necazul, ca nu cumva abundența revelațiilor să îl ridice pe apostol peste măsură. Spinul este deci nu un accident al împrejurărilor ci un instrument al disciplinei legământului, orânduit de aceeași mână care orânduiește toate lucrurile spre binele celor chemați. De trei ori apostolul a cerut îndepărtarea lui, totuși răspunsul primit nu a fost eliberare ci declarația că harul este de ajuns și că puterea se desăvârșește în slăbiciune. Acest răspuns fixează principiul că puterea divină nu cere îndepărtarea slăbiciunii ci mai degrabă se arată prin ea. Apostolul învață deci să se laude în slăbiciuni, în ocări, în nevoi, în prigoniri și în strâmtorări de dragul lui Hristos, căci când este slab atunci este tare. Capitolul se încheie cu o revenire la apărarea apostolatului său. Semnele unui apostol adevărat au fost lucrate printre corinteni în toată răbdarea, în semne și minuni și fapte puternice. Totuși aceste semne exterioare nu sunt temelia încrederii sale; ele sunt confirmarea cuvântului deja primit. Apostolul refuză să se compare cu cei ce se măsoară pe ei înșiși. Autoritatea sa se sprijină pe însărcinarea primită de la Domn, atestată atât de viziunea ascunsă cât și de slăbiciunea manifestă prin care acea viziune este acum vestită. Astfel întregul argument se sprijină pe suveranitatea lui Dumnezeu în revelație, în necaz și în păstrarea slujitorului Său pentru edificarea bisericii.
Considerați

Considerare

Același tipar apare de-a lungul întregii consemnări canonice. Moise primește o viziune a slavei divine totuși este imediat amintit că niciun om nu poate vedea pe Dumnezeu și să trăiască. Daniel primește interpretări ale viziunilor totuși este lăsat prostrat și fără putere până când Domnul îl întărește. Domnul Iisus Însuși, în zilele trupului Său, primește mărturia Tatălui la Iordan și este imediat dus în pustie ca să fie ispitit. În fiecare caz revelația este însoțită de o disciplină corespunzătoare care îl păzește pe cel ce primește de la înălțarea de sine. Principiul declarat în Deuteronom că lucrurile ascunse aparțin Domnului este aici aplicat la experiența proprie a apostolului. Tradiția Reformei a citit în mod constant astfel de pasaje ca demonstrații că Dumnezeu singur hotărăște atât ce este revelat cât și ce este reținut și că siguranța credinciosului nu stă în măsura cunoștinței sale ci în suficiența harului promis în legământ.
Răspunde

Răspuns

În ce slăbiciune prezentă percepi că Domnul îți orânduiește împrejurările astfel încât puterea Sa, mai degrabă decât suficiența ta, să fie arătată? Cum te instruiește rezerva cu care apostolul tratează viziunea în propria ta tratare a experiențelor spirituale ce nu pot fi declarate public? În ce măsură ești mulțumit să te odihnești pe suficiența declarată a harului atunci când cereri repetate pentru îndepărtarea unei încercări rămân fără răspuns?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne suveran, care singur hotărăști ce va fi revelat și ce va rămâne ascuns, dăruiește slujitorilor Tăi atâta măsură de înțelegere cât este de nevoie pentru ascultare și atâta măsură de slăbiciune cât este de nevoie pentru smerenie. Păzește-ne de prezumția care ar cere să știe ce nu ai vorbit și de mândria care s-ar odihni pe ceea ce ai acordat. Fie ca suficiența harului Tău să fie sprijinul nostru continuu, ca atunci când suntem slabi puterea Ta să se desăvârșească în noi. Păzește poporul legământului Tău de a se măsura pe ei înșiși și întemeiază-i în autoritatea cuvântului Tău singur, prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Reformată · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.