← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul

Deuteronomul 23-24 — cu Simeon

Deuteronomul 23-24Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadențele măsurate ale căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, unde divinul evanghelic deschide Scripturile cu o expunere răbdătoare și căutătoare. Tratamentul său asupra Deuteronomului 23–24 atrage Biserica într-o conversație vie cu legea lui Moise, arătând cum statutele antice ne cheamă încă la caritate și la încredere în dragostea aleasă a lui Dumnezeu.
Citește

Citire

Cititorul să ia aminte la statutele consemnate în Deuteronomul 23 și 24, îngăduind cuvintelor simple ale legii să pregătească inima pentru aplicațiile mai adânci pe care Simeon le va dezvolta din ele.
Studiu
Simeon începe prin a îndrepta atenția spre folosul practic al consemnării antice. Versetele 3-4. DISCURS: 214 BUNĂTATE FAȚĂ DE POPORUL LUI DUMNEZEU DIN VECHIME Deuteronomul 23:3-4. Un amonit sau un moabit nu va intra în adunarea Domnului; nici chiar până la a zecea generație a lor nu va intra în adunarea Domnului pentru totdeauna; pentru că nu v-au întâmpinat cu pâine și cu apă când ați ieșit din Egipt. CITIND istoria poporului lui Dumnezeu din vechime, vom face bine să observăm chiar și cele mai mărunte întâmplări; deoarece cu greu se va găsi vreuna care să nu fie capabilă de o îmbunătățire spirituală sau din care să nu se poată trage cele mai importante lecții. Consemnarea dinaintea noastră ar fi trecută cu vederea de majoritatea cititorilor, ca ținând doar de acea rânduială anume și ca oferind prea puțină învățătură pentru noi în acest timp: totuși ea conține în realitate o informație practică la fel de mare ca oricare dintre evenimentele mai însemnate cu care abundă istoria inspirată. El expune apoi datoria bunăătății în general. Acum, la îmbunătățirea lor practică doresc să vă îndrept atenția: și în acest scop vă voi înfățișa, I. Datoria bunăătății în general — Este o datorie — [Dragostea este însăși esența oricărei religii practice. Ea este într-un mod cu totul deosebit încurajată sub rânduiala creștină; și trebuie exercitată față de orice copil al omului. Dumnezeu, care este dragoste însăși, 'face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie atât peste cei drepți cât și peste cei nedrepți': și datoria noastră este să-i semănăm și să fim 'desăvârșiți, după cum Tatăl nostru care este în ceruri este desăvârșit [Notă: Matei 5:44-48 .].' Dacă suntem nesiguri cât de departe trebuie ascultat acest precept, parabola samariteanului milostiv ne dă o îndrumare clară și neșovăielnică [Notă: Luca 10:37 .]. Apoi el marchează obligația noastră specială față de poporul lui Dumnezeu din vechime. ] Considerând stabilit punctul general, că trebuie să arătăm bunăătate tuturor, trec la a marca, II. Obligația noastră specială de a o exercita față de poporul lui Dumnezeu din vechime — Evreii au, în orice caz, aceeași pretenție la bunăătatea noastră ca orice alt popor. Nu există nicio excepție făcută în Scriptură cu privire la ei: și, în consecință, dacă nu reușim să le stabilim pretențiile lor deosebite, argumentul nostru principal ar rămâne în toată puterea lui. Dar ei au pretenții superioare oricărui alt popor de pe pământ — 1. Suntem mai îndatorați față de ei decât față de orice alt popor de sub cer — [Cui îi suntem datori pentru toată învățătura pe care am primit-o cu privire la calea păcii și a mântuirii? O datorăm în întregime evreilor. În cele din urmă el apasă obligațiile mai particulare care apasă asupra Bisericii în acest timp. Obligațiile mai particulare pe care le avem de a exercita bunăătatea față de ei în acest timp — Dumnezeu, prin providența Sa, i-a chemat pe amoniți și pe moabiți să arate bunătate lui Israel; și vina lor a fost mult agravată de faptul că au manifestat o asemenea nevrere de a coopera cu El în planurile Sale de dragoste față de ei: și din această pricină a fost rostită împotriva lor o judecată atât de grea, 'chiar până la a zecea generație a lor'. Și nu ne cheamă acum Dumnezeu să ne unim cu El în ceea ce face pentru poporul Său din vechime? Da; cred că chemarea Sa către noi este clară și puternică. Observați, 1. Interesul care se simte acum în lumea creștină pentru restaurarea lor la Dumnezeu — [Acest interes este cu adevărat fără precedent. Au existat vremuri când câteva persoane au lucrat pentru bunăstarea lor: dar acum există, în toată Europa și America, o creștere foarte mare și generală a bunătății față de ei.
Considerați

Considerare

Simeon încheie chemând Biserica să lucreze în timp ce semnele profetice se împlinesc. Cei o mie două sute șaizeci de ani despre care vorbește Daniel, ca perioadă fixată în planurile divine pentru întemeierea împărăției Răscumpărătorului printre ei, sunt, după orice calcul, aproape expirați. Nu ar trebui atunci, asemenea lui Daniel, să înălțăm rugăciunile noastre către Dumnezeu pentru împlinirea acestui mare eveniment și prin toate mijloacele posibile să-l ajutăm să înainteze? Cred că, punând laolaltă toate aceste împrejurări — preocuparea creștinilor, mișcarea printre evrei, adevărații convertiți dintre ei și temeiul neîndoielnic pe care ni-l dă profeția de a aștepta convertirea lor grabnică — le putem privi pe toate ca o chemare din partea lui Dumnezeu, cu greu mai puțin puternică decât cea dată moabiților și amoniților din vechime, de a 'veni în ajutorul Domnului' și de a lucra cu toată puterea noastră pentru mântuirea lor. În adevăr, dacă nu acționăm astfel, nu putem aștepta nimic altceva decât 'blestemul lui Dumnezeu [Notă: Judecători 5:23 .]' și cele mai durabile semne ale nemulțumirii Sale.] 1. El încheie cu un avertisment solemn împotriva indiferenței față de chemarea prezentă a lui Dumnezeu. Și să nu fiu înțeles greșit: sunt departe de a intenționa să spun că toți cei care au neglijat această cauză sfântă sunt la fel de supuși nemulțumirii lui Dumnezeu; căci de curând atenția lumii creștine a fost chemată la ea: dar cred că veți fi de acord cu mine că acum este timpul potrivit să ne străduim pentru Dumnezeu și să răscumpărăm, pe cât posibil, timpul pe care l-am pierdut. Cauza merită cu adevărat cele mai sârguincioase eforturi ale noastre: și putem fi siguri că Dumnezeu, care a respins cu atâta indignare nepăsarea amoniților, va răsplăti din belșug tot ce putem face noi pentru înaintarea planurilor Sale pline de har: căci El a zis: 'Binecuvântat este cel ce te binecuvântează; și blestemat este cel ce te blestemă'.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea prezentă mă invită Domnul să arăt bunătate practică celor de la care am primit bine spiritual? Cum mă întărește certitudinea dragostei alese a lui Dumnezeu atunci când întâlnesc împotrivire din pricina Evangheliei? În ce mod concret sunt rugat, în această săptămână, să 'întăresc mâinile' celor care lucrează pentru mântuirea lui Israel?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care ai iubit pe poporul Tău cu o dragoste veșnică, dă-ne har să iubim așa cum Tu iubești. Fă-ne grabnici să ne aducem aminte de îndurările pe care le-am primit prin poporul Tău din vechime și trezește-ne să plătim acea datorie prin fapte de caritate și rugăciune. Schimbă orice blestem care amenință Biserica Ta într-o binecuvântare și grăbește ziua când plinătatea neamurilor și tot Israelul vor fi mântuiți; prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →