← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Providența și Trezirea Conștiinței: A Doua Vizită și Cupa de Argint

Geneza 43-44Omilii la Prima Epistolă a lui Ioan de Fericitul Augustin de Hipona21 min
Deschidere
Foametea îi determină pe frații lui Iosif să se întoarcă în Egipt a doua oară, iar acum Beniamin vine cu ei. Ei sunt ospătați la masa lui Iosif, fără să-l recunoască încă; sacii lor sunt umpluți; apoi cupa de argint este găsită în sacul lui Beniamin, iar capcana se închide. Este, la suprafață, un episod ciudat și chiar aspru — Iosif îi pune la încercare pe frații care l-au vândut. Însoțitorul nostru prin aceste capitole este din nou Fericitul Augustin de Hipona (354–430), marele Părinte al Apusului pe care Biserica Ortodoxă îl venerează ca pe *Fericitul* Augustin — invocat aici deoarece omiliile iosefine ale Părinților Răsăriteni supraviețuiesc doar în traduceri moderne protejate de drepturi de autor, în timp ce Augustin povestește acești ani în paginile de domeniu public pe care întreaga Biserică nedespărțită le poate citi încă în mod liber. Sub încercare stă mâna răbdătoare a Providenței, lucrând nu pentru a distruge, ci pentru a vindeca: pentru a aduce la suprafață vina îngropată a fraților, unde poate fi mărturisită și iertată, și pentru a-i atrage spre acea comuniune cu Dumnezeu și unii cu alții care este țelul profund al fiecărei încercări. Cupa din sacul lui Beniamin forțează întrebarea pe care au purtat-o nespusă timp de douăzeci de ani, iar Iuda, care odinioară și-a vândut fratele, se oferă acum pe sine în locul celui mai tânăr frate. Augustin, povestind cursul acestor ani, ancorează întreaga dramă în două fapte care o încadrează: trădarea inițială a fraților și foametea prin care Dumnezeu a atras întreaga familie în jos spre siguranță în Egipt.
Citește

Citire

Citiți Geneza 43–44 — foametea apăsând cu putere, iar Iacov trimițând în cele din urmă pe Beniamin în jos cu fiii săi sub garanția lui Iuda; frații aduși în casa lui Iosif și ospătați, porția lui Beniamin de cinci ori mai mare decât a celorlalți; sacii umpluți cu grâne și banii fiecărui om înapoiați, iar cupa de argint a lui Iosif ascunsă în sacul lui Beniamin; ispravnicul ajungându-i din urmă, cupa găsită, iar frații sfâșiindu-și hainele de uimire; întoarcerea lor înaintea lui Iosif și marea rugăminte a lui Iuda — oferindu-se pe sine ca rob în locul lui Beniamin mai degrabă decât să frângă inima tatălui său — omul care odinioară l-a vândut pe Iosif fiind acum gata să fie vândut pentru fratele său.
Studiu
Fericitul Augustin, scriind istorie mai degrabă decât omilie aici, tratează anii lui Iosif pe scurt — iar această concizie este ea însăși cinstită, căci episodul cupei de argint este povestit de Scriptură în detaliul său dramatic și nu primește un comentariu extins din partea sa. Ceea ce ne oferă Augustin este cadrul în care se desfășoară întreaga încercare. El nu ne lasă niciodată să uităm cum a început povestea — în trădare: acesta a fost fratele dintre care unul, numit Iosif, a fost vândut de frații săi unor negustori care coborau în Egipt, în timp ce bunicul său Isaac era încă în viață. Și el marchează balamaua providențială a acestor ani, foametea care a îndoit familia mândră în jos pentru a căuta pâine și astfel să-și găsească fratele pierdut și propria iertare: În al doilea an al celor șapte ani de foamete Iacov a coborât în Egipt la fiul său cu tot ce avea, fiind în vârstă de o sută treizeci de ani. Între aceste două fapte — vânzarea și coborârea — Dumnezeu lucrează în tăcere, transformând vina fraților în pocăință și puterea lui Iosif în milostivire.
Considerați

Considerare

De ce îl pune Iosif la încercare pe frații săi — banii înapoiați, ospățul, cupa plantată? Nu pentru a-i chinui, ci pentru că iertarea care nu este niciodată mărturisită nu vindecă nimic. Cupa din sacul lui Beniamin este presiunea blândă și deliberată a Providenței asupra unei conștiințe care a dormit timp de douăzeci de ani. Confruntați cu pierderea celui de-al doilea fiu al Rahelei, frații nu pot evita să-și amintească de primul; iar acum Iuda — care a propus vânzarea inițială — pășește înainte pentru a fi înrobit în locul lui Beniamin. Omul care a vândut un frate se oferă să fie vândut pentru un frate. Aceasta este pocăința făcută vizibilă și este rodul pe care Dumnezeu îl extrăgea din foamete de la început. Între trădare și reunire stă lucrarea lentă și milostivă a lui Dumnezeu în inima omenească — aceeași lucrare pe care o face în noi, lăsând greșelile noastre îngropate să se ridice la suprafață nu pentru a ne condamna, ci pentru ca, mărturisite, ele să poată fi în cele din urmă iertate. Iosif prefigurează aici pe Hristos, care își lasă trădătorii să se apropie și transformă foametea lor într-un ospăț al împăcării.
Răspunde

Răspuns

Există o greșeală pe care ați îngropat-o — poate adânc de douăzeci de ani — pe care Dumnezeu o readuce în tăcere la suprafață? Frații lui Iosif au crezut că problema era de mult închisă, până când o cupă de argint într-un sac i-a făcut să o înfrunte. Acea presiune nu este cruzime; este milostivire. Dumnezeu lasă vechea vină să se ridice, așa cum a lăsat-o să se ridice în ei, nu pentru a vă zdrobi, ci pentru a vă aduce la mărturisirea care singură o poate vindeca. Nu fugiți de conștiința care doare brusc pentru ceva de mult trecut — lăsați-o să vă conducă, așa cum l-a condus pe Iuda, de la 'suntem vinovați' până la a vă oferi pe voi înșivă pentru altul. Iar când sunteți cel nedreptățit, învățați răbdarea lui Iosif: el a deținut puterea de a-și distruge frații și a folosit-o în schimb pentru a le scoate pocăința și a le pregăti iertarea. Încredeți-vă în mâna lentă a Providenței în propriile voastre foamete. Dumnezeul care a atras întreaga casă a lui Iacov în jos spre siguranță printr-o foamete vă atrage și viața voastră, prin căi pe care nu le-ați fi ales niciodată, spre împăcare și spre Sine.
Roagă-te

Rugăciune

O, Dumnezeule al întregii providențe, care prin însăși foametea ai atras casa lui Iacov în Egipt și ai adus frații trădători la pocăință înaintea celui pe care îl nedreptățiseră: lucrează-Ți milostivirea răbdătoare în noi. Adu păcatele noastre îngropate cu blândețe la suprafață, nu pentru a ne osândi, ci pentru a ne conduce la mărturisire și la pace. Dă-ne conștiința trezită a fraților lui Iosif și dragostea jertfitoare de sine a lui Iuda, care a pășit înainte pentru a fi legat în locul fratelui său. Și dă-ne răbdarea lui Iosif, care a deținut putere asupra celor care îl răniseră și a folosit-o doar pentru a ierta. Transformă foametele noastre în drumul spre casă și vina noastră în ușa harului; căci Tu ai voit spre bine ceea ce alții au voit spre rău, iar Fiul Tău a luat locul trădătorilor Săi pentru a-i mântui. Lui, împreună cu Tine și cu Duhul Sfânt, fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Omilii la Prima Epistolă a lui Ioan de Fericitul Augustin de Hipona · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →