Eterniseed › Curriculum › Marcu
Marcu 14 — cu Simeon
Deschidere
În tăria liniștită a căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a expunerii anglicane modelate de rugăciune răbdătoare și atenție atentă la textul sacru. În capitolul 14 din Marcu, Simeon ne călăuzește prin scene de devotament costisitor și autoexaminare profundă, arătând cum Domnul primește ceea ce aducem și cum trebuie să veghem asupra inimilor noastre. Fie ca aceste reflecții să ne întărească pașii pe măsură ce Îl urmăm pe Hristos.
Citește
Citire
Să auzim acum al paisprezecelea capitol al Evangheliei Sfântului Marcu, acordând atenție deosebită cinei din Betania și cuvintelor rostite în camera de sus. Citiți încet, permițând narațiunii să se desfășoare fără grabă, și cereți Duhului Sfânt să pregătească inima pentru ceea ce urmează.
Studiu
Simeon începe prin a examina fapta Mariei în lumina ei retrospectivă.
Domnul nostru nu a refuzat să sancționeze un ospăț pregătit pentru El: nici când Maria, sora lui Lazăr, și-a arătat respectul față de El într-un mod ce părea extravagant, nu a condamnat-o pentru aceasta: dimpotrivă, a socotit că era potrivit pentru ocazie; și de aceea a apărat-o de criticile neiertătoare pe care propriii Săi ucenici le-au rostit împotriva ei și și-a declarat aprobarea hotărâtă pentru ceea ce ea făcuse. Ne propunem să analizăm, I. Fapta lăudată — Există două puncte de vedere în care aceasta poate fi considerată: 1. Ca retrospectivă — [Fapta însăși a fost aceasta. În timp ce Iisus stătea la masă, Maria a venit cu 'o cutie de alabastru cu mir foarte prețios și l-a turnat pe capul Lui și pe picioarele Lui; apoi I-a șters picioarele cu părul ei'. În această faptă ea a ținut seama de toată bunătatea pe care Domnul Iisus Hristos o arătase atât ei cât și familiei ei.Apoi trece la lauda rostită asupra celei care a săvârșit fapta.
Atât de departe sunt aceste considerații de a merita doar un loc secundar în stima noastră, încât ele ar trebui să acționeze ca motiv principal în toate eforturile noastre pentru săraci; și orice am face, ar trebui să o facem 'constrânși de dragostea lui Hristos' și 'cu scopul slavei Lui'.] 2. Să o aplaudăm pe cea care a săvârșit fapta — [O laudă mai mare nu putea fi adusă decât cea cuprinsă în textul nostru; 'Ea a făcut ce a putut'. Un înger din cer nu ar fi putut face mai mult în acest sens. Dorința lui David de a zidi templul și strădania lui de a face pregătiri pentru el au fost la fel de plăcute lui Dumnezeu ca și ridicarea propriu-zisă a acestuia de către Solomon. Iar văduva care a dat doi bănuți nu doar a egalat, ci a depășit cu mult dărnicia celor bogați, deși se recunoaște că 'ei au aruncat mult în vistierie [Notă: Marcu 12:42-44.]'.Simeon arată apoi cum același duh trebuie să stimuleze pe orice credincios.
Trebuie să considerăm că există un singur mare obiectiv pe care ar trebui să ni-l propunem mereu în viață; și acela este să slujim și să cinstim pe Domnul Iisus Hristos. Trebuie să considerăm de asemenea că există o singură măsură în care ar trebui să căutăm să împlinim acel obiectiv; și aceea este până la limita maximă a capacității noastre. Nu ar trebui să ne gândim niciodată la ceea ce am făcut, ci la ceea ce putem face; nici să socotim ceva împlinit, cât timp mai rămâne ceva de împlinit. Întrebarea noastră zilnică și orară ar trebui să fie: 'Ce voi întoarce Domnului pentru toate binefacerile pe care mi le-a făcut?' Ar trebui să fim la fel de ingenioși în a născoci planuri de a-L cinsti, pe cât de sârguincioși în împlinirea lor: și 'orice ar găsi mâna noastră de făcut, să facem cu toată puterea'. Mai mult, aceasta ar trebui să ne încurajeze. Suntem înclinați să credem că, deoarece putem face doar puțin pentru Domnul, este zadarnic să încercăm ceva.
Considerați
Considerare
Simeon încheie îndemnând Biserica să facă ce poate pentru cinstea Domnului.
Să 'facem deci ce putem;' și să ne străduim să-L cinstim în felul cel mai potrivit capacităților și talanților noștri: și, 'deoarece El și-a vărsat sufletul până la moarte pentru noi', să fim gata în orice clipă să jertfim pentru El numele nostru, averea noastră, viața noastră.
Răspunde
Unde te invită Domnul în viața ta la un dar pe care alții l-ar putea socoti excesiv? În ce fel ascuns încă îți șoptește încrederea de sine că nu L-ai părăsi niciodată? Cum ar putea remodela rugăciunile tale din această săptămână întrebarea zilnică 'Doamne, sunt eu?'
Roagă-te
Doamne milostiv, care singur cercetezi inima, dă-ne harul de a-Ți aduce tot ce avem, fără a măsura costul sau a ne teme de părerea altora. Ferește-ne de prezumția care se încrede în propriile hotărâri și învață-ne în schimb sfânta frică ce întreabă zilnic: 'Sunt eu?' Primește sărmana jertfă a iubirii noastre, întărește slăbiciunea noastră și astfel modelează-ne după chipul Fiului Tău ca să Te slujim cu inimi statornice, prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →