Eterniseed › Curriculum › Zaharia
Zaharia 1-2 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la Zaharia capitolele 1 și 2 deschide o fereastră spre chemarea urgentă a profetului în mijlocul unui popor care se întorcea din exil. Calvin situează cu grijă momentul istoric sub Darius și arată cum Dumnezeu i-a unit pe Agheu și Zaharia pentru a întări o generație descurajată. Expunerea sa evidențiază atât severitatea judecății trecute, cât și invitația tandră de a se întoarce la Domnul. Prin aceste versete vedem caracterul neschimbător al lui Dumnezeu care disciplinează, dar și restaurează. Perspectivele lui Calvin ne invită să ne examinăm propria receptivitate față de Cuvântul lui Dumnezeu astăzi. Lăsați tratamentul său atent verset cu verset să ne călăuzească meditația în următoarele minute.
Citește
Citire
Luați Biblia și citiți Zaharia capitolele 1 și 2 încet și cu rugăciune. Observați chemarea repetată de a vă întoarce la Domnul și viziunile care urmează. Lăsați cuvintele profetului să se așeze în inima voastră în timp ce reflectați la felul în care Dumnezeu a vorbit unui popor încă marcat de consecințele răzvrătirii părinților lor. Faceți o pauză după fiecare secțiune pentru a reflecta asupra tonului atât de avertizare, cât și de promisiune.
Studiu
Calvin începe prin a stabili scena istorică a slujirii lui Zaharia.
Aflăm aici ceea ce am afirmat deja: că Agheu și Zaharia au fost uniți de Dumnezeu ca să-și confirme reciproc învățătura, căci aveau de-a face cu un popor îndărătnic; în plus, poporul trebuia să îndure încercări grele și anevoioase, astfel încât avea nevoie de mai mult decât o mărturie obișnuită pentru a fi întărit. Agheu a început lucrarea slujbei sale în luna a șasea; Zaharia l-a urmat curând, în luna a opta a aceluiași an. S-a arătat deja cine era Darius menționat aici; deși unii interpreți nu sunt de acord, putem totuși învăța din dovezi sigure și indubitabile că el era fiul lui Hystaspes. Vom vorbi din nou despre acest Darius când se va oferi o ocazie mai bună: am dorit doar să spun atât în treacăt.Calvin explică apoi cum a venit Cuvântul Domnului la profet.
Cuvântul lui Iehova a venit la Zaharia. Am spus deja că Cuvântul lui Dumnezeu vine la oameni în două feluri. Dumnezeu Se adresează tuturor, de la cel mai mic la cel mai mare; dar mai întâi trimite Cuvântul Său în mod special profeților Săi, cărora le încredințează slujba de a învăța. Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu vine la persoane particulare și vine și la învățători, care susțin un caracter public și devin interpreții sau mesagerii lui Dumnezeu. Astfel a venit Cuvântul lui Dumnezeu la Zaharia, nu ca să păstreze pentru sine ceea ce spusese Dumnezeu, ci ca să fie un administrator credincios al adevărului Său.La versetul 2, Calvin scrie despre mânia lui Dumnezeu împotriva părinților.
Mâniat a fost Iehova cu mânie împotriva părinților voștri [10] Profetul se referă aici la severitatea pedepsei cu care au fost vizitați iudeii, pentru ca posteritatea să știe că Dumnezeu, care pedepsește atât de riguros pe disprețuitorii Cuvântului și învățăturii Sale, nu trebuie provocat. Căci spunând că Dumnezeu a fost mâniat cu mânie, înseamnă că Dumnezeu a fost ofensat cu iudeii într-o măsură deloc obișnuită și că însăși gravitatea pedepsei lor era o dovadă clară cât de nemulțumit era Dumnezeu de ei. Dar scopul Profetului era să trezească pe iudei, ca să înceapă să-L teamă serios pe Dumnezeu văzând cât de înfricoșătoare este mânia Sa. Apostolul o afirmă ca un adevăr general, că este un lucru înfricoșător să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu (Evrei 10:30); tot așa vorbește Scriptura pretutindeni. Dar Zaharia menționează aici poporului său o dovadă clară a mâniei lui Dumnezeu, care ar fi trebuit să-i umple pe toți de groază. El nu vorbește aici despre un lucru necunoscut, ci îi amintește să reflecteze serios cât de teribilă este răzbunarea lui Dumnezeu; ca dovadă a acestui lucru, părinții lor fuseseră lipsiți de moștenirea lor veșnică, suferiseră multe degradări și fuseseră, de asemenea, hărțuiți și asupriți de tirani; pe scurt, fuseseră aproape scufundați în adâncurile cele mai de jos. Deoarece Dumnezeu a tratat atât de aspru pe părinții lor, Profetul îi îndeamnă să știe că Dumnezeu trebuie temut, ca nu cumva să devină nesăbuiți sau să se lase în voia obiceiului lor obișnuit, ci să se pocăiască din inimă și să nu provoace intenționat mânia lui Dumnezeu, de care părinții lor avuseseră o experiență atât de aspră.Calvin se îndreaptă apoi spre chemarea la pocăință din versetul 3.
Urmează apoi: Să le spui: Întoarceți-vă la Mine și Mă voi întoarce la voi [11] Profetul exprimă acum mai clar în ce scop vorbise despre răzbunarea lui Dumnezeu, cu care vizitase poporul Său ales, anume ca posteritatea lor să fie atentă la sine; căci proverbul obișnuit 'Nebunii devin înțelepți prin nenorocire' ar fi trebuit în acest caz să se adeverească. Căci acolo unde există cu adevărat un spirit învățabil, oamenii devin instantaneu atenți la ceea ce spune Dumnezeu; dar chiar și atunci când sunt leneși și nepăsători, este de mirare că, atunci când sunt loviți, loviturile pe care le simt nu le scutură măcar într-o oarecare măsură toropeala. De aceea Profetul, după ce a vorbit despre pedepsele pe care Dumnezeu le-a aplicat, îi îndeamnă pe iudei la pocăință.
Considerați
Considerare
Calvin explorează adevărata natură a pocăinței și răspunsul lui Dumnezeu.
Trebuie observat în același timp că nu ne putem bucura de favoarea lui Dumnezeu, chiar atunci când El oferă cu bunătate să Se împace cu noi, decât dacă ne pocăim din inimă. Oricât de plin de har ne-ar invita Dumnezeu la Sine și ar fi gata să ne ierte păcatele, totuși nu putem îmbrățișa favoarea Sa oferită decât dacă păcatele noastre ne devin urâte; căci Dumnezeu nu încetează să fie Judecătorul nostru decât dacă Îl anticipăm, ne condamnăm pe noi înșine și ne rugăm împotriva pedepsei păcatelor noastre. De aceea Îl liniștim pe Dumnezeu atunci când o durere reală ne rănește și astfel ne întoarcem cu adevărat la Dumnezeu, fără prefăcătorie sau falsitate. Acum, experiența mâniei lui Dumnezeu ar trebui să ne conducă la aceasta; căci sunt extrem de nepăsători cei care, după ce L-au găsit pe Dumnezeu ca Judecător, disprețuiesc cu nepăsare mânia Sa, care ar fi trebuit să le umple inimile de teamă. 'Să nu vă înșele nimeni cu cuvinte deșarte', spune Pavel, 'căci din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste copiii neascultării' sau peste toți cei necredincioși. (Efeseni 5:6.) Pavel ne îndeamnă să luăm în considerare toate dovezile pe care Dumnezeu le dă despre mânia Sa în lume, ca ele să ne instruiască cu privire la teama de Dumnezeu; cu cât mai mult ar trebui atunci să fie remarcate de noi exemplele domestice? Căci Profetul nu vorbește aici despre națiuni străine; ci spune: mâniat a fost Dumnezeu cu mânie împotriva părinților voștri. Deoarece, atunci, a apărut clar că Dumnezeu nu a cruțat nici măcar poporul Său ales, ei ar fi trebuit, dacă nu ar fi fost extrem de îndărătnici, să continue cu grijă în ascultare de lege. De aceea Profetul condamnă aici încetineala lor, întrucât au făcut atât de puțin progres sub mustrările lui Dumnezeu.Calvin abordează o interpretare greșită obișnuită a chemării de a se întoarce.
Papistașii invocă acest pasaj în apărarea liberului arbitru; dar este o sofismă extrem de copilărească. Ei spun că întoarcerea lui Dumnezeu la oameni este aceeași cu întoarcerea lor la El, ca și cum Dumnezeu ar promite harul Duhului Său ca ajutor, atunci când oamenii Îl anticipează. Ei își imaginează atunci că liberul arbitru precede și apoi că ajutorul Duhului urmează. Dar acest lucru este foarte grosolan și absurd. Profetul înseamnă într-adevăr că Dumnezeu s-ar întoarce la iudei; căci arată că Dumnezeu ar fi în orice privință un tată pentru ei, atunci când se arătau a fi copii ascultători și respectuoși. Trebuie deci să ne amintim că Dumnezeu nu promite aici ajutorul Duhului Său pentru a asista liberul arbitru și a ajuta eforturile omului, așa cum își imaginează acești învățători nebuni și lipsiți de sens, ci că promite să Se întoarcă la iudei pentru a-i binecuvânta. De aceea întoarcerea lui Dumnezeu aici nu este altceva decât prosperitatea pe care o doreau; ca și cum ar fi spus: 'Temeți-vă de Mine din inimă și nu veți munci sub foame și sete; căci vă voi sătura, deoarece nici câmpurile voastre, nici viile voastre nu vă vor mai dezamăgi speranțele. Mă veți găsi pe Mine cel mai darnic, atunci când vă veți purta cu Mine într-un mod credincios.' Acesta este sensul.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața mea simt că Dumnezeu mă invită să mă întorc la El astăzi?
2. Cum au modelat exemplele trecute de disciplină receptivitatea mea actuală față de Cuvântul lui Dumnezeu?
3. Cum ar arăta pentru mine să trec de la a auzi la o pocăință autentică în această săptămână?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne suveran, care chemi poporul Tău să se întoarcă la Tine cu toată inima, dă-ne har să luăm aminte la Cuvântul Tău și să părăsim împietrirea care a provocat pe părinții voștri. Prin Duhul Tău, lucrează în noi pocăința care primește îndurarea legământului Tău și umblă în ascultarea care se bucură de favoarea Ta. Stabilește locuința Ta printre noi, ca binecuvântarea Ta să se odihnească peste Biserica Ta și slava Ta să umple pământul, prin Isus Hristos, Răscumpărătorul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →