Eterniseed › Curriculum › Galateni
Galateni 2 — cu Gill
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică Eterniseed extrasă din Expunerea întregii Biblii a lui John Gill, baptist particular. Astăzi ne întoarcem la capitolul 2 din Galateni, unde Gill explică cu atenție relatarea apostolului Pavel despre vizita sa la Ierusalim, apărarea libertății Evangheliei și unitatea atinsă între apostoli. Comentariile verset cu verset ale lui Gill luminează contextul istoric și mizele doctrinare cu precizie și perspectivă pastorală. Pe măsură ce urmăm expunerea sa, suntem invitați să vedem cum adevărul justificării prin credință doar a fost păstrat pentru biserici atunci și acum.
Citește
Citire
Luați câteva clipe liniștite pentru a citi capitolul 2 din Galateni în traducerea preferată. Observați călătoria lui Pavel, însoțitorii săi, confruntarea cu frații falși și dreapta de părtășie întinsă de Iacov, Chefa și Ioan. Lăsați fluxul capitolului să vă pregătească inima pentru expunerea care urmează.
Studiu
Gill începe prin a relata împrejurările versetului 1.
Versetul 1. Apoi, după paisprezece ani, m-am suit iarăși la Ierusalim,.... Adică, fie după ce i-a plăcut lui Dumnezeu să-l cheme prin harul Său și să-i descopere pe Fiul Său în el; fie mai degrabă după ce fusese la Ierusalim să-l vadă pe Petru, cu care a stat cincisprezece zile, și apoi a plecat în Siria și Cilicia; astfel că au trecut șaptesprezece ani de la convertirea sa când a făcut această călătorie la Ierusalim despre care vorbește aici; și pare să se refere la vremea când el și Barnaba au plecat de la biserica din Antiohia la apostoli și bătrâni despre întrebarea dacă circumcizia era necesară pentru mântuire, Fapte 15:1, ceea ce se potrivește pe deplin cu relatarea pe care apostolul o dă aici despre această călătorie, și la care nu a mers singur, ci cu Barnaba: și l-am luat și pe Tit cu mine; Barnaba este menționat în relatarea lui Luca ca mergând cu el în acest timp, dar Tit nu este; care, deși nu a fost trimis de biserică, totuși apostolul ar fi putut considera potrivit și prudent să-l ia cu el, care fusese convertit de el, era un slujitor al Evangheliei și rămăsese necircumcis; și mai degrabă ar fi putut alege să-l aibă alături, parțial ca să fie întărit în credința pe care apostolul i-o învățase; și parțial ca să fie o mărturie vie a acordului dintre principiile și practica apostolului; și avându-l pe el și pe Barnaba, să aibă un număr competent de martori care să mărturisească doctrinele pe care le predica, minunile pe care le săvârșea și succesul care îl însoțea printre neamuri; și să relateze, la întoarcere, ce s-a petrecut între el și bătrânii din Ierusalim; căci prin gura a doi sau trei martori se întărește orice lucru.Gill abordează apoi revelația care a determinat călătoria în versetul 2.
Versetul 2. Și m-am suit prin revelație,.... Nu a fost chemat de apostolii din Ierusalim, nici nu a mers de la sine, nici doar prin votul bisericii din Antiohia, ci printr-o revelație divină; nu o revelație făcută bisericii sau de profeții de acolo, ci de Dumnezeu însuși lui; a avut un impuls secret de la Duhul lui Dumnezeu și o indicație privată că era voia lui Dumnezeu să se suie în acest timp; ceea ce nu este deloc incompatibil cu faptul că a fost trimis de biserică, ci i-a servit ca o confirmare că ceea ce au hotărât ei era drept și după mintea lui Dumnezeu: și le-am comunicat acea Evanghelie pe care o propovăduiesc printre neamuri; aceeași Evanghelie pe care o propovăduise și continua să o propovăduiască neamurilor; referitoare la iertarea deplină și liberă a păcatului prin sângele lui Hristos, justificarea prin neprihănirea Lui fără faptele Legii și libertatea de toate ritualurile și robia dispensației mozaice: căci, cum Evanghelia pe care o propovăduia era întreagă, uniformă și consistentă, tot așa nu propovăduia un fel de doctrină neamurilor și alta iudeilor; ci aceleași adevăruri care erau subiectul slujirii sale în lumea neamurilor, care erau un Hristos răstignit și mântuirea doar prin El, pe acestea le-a comunicat, le-a pus înainte și le-a expus atenției bătrânilor și apostolilor din Ierusalim; nu cu scopul de a da sau de a primi instrucțiuni, ci de a compara sentimentele și principiile lor; astfel încât să apară că era o armonie și un acord deplin între ei; și aceasta nu a făcut-o public, întregii biserici, cel puțin la început, și mai ales articolul libertății creștine, care privește libertatea iudeilor credincioși de jugul Legii; căci încă nu erau în stare să suporte această doctrină; puteau accepta destul de ușor că neamurile nu erau obligate la ea, dar nu puteau crede că ei înșiși erau liberi de ea; de aceea apostolul, cu mare prudență, nu a afirmat aceasta în adunarea publică: ci în particular celor care erau de reputație; sau 'care păreau a fi', i.Gill se îndreaptă apoi spre cazul lui Tit în versetul 3.
Versetul 3. Dar nici Tit, care era cu mine, fiind grec,.... A existat un astfel de acord între apostol și apostolii săi de la Ierusalim, chiar și despre acest articol al necesității circumciziei și al altor ritualuri ale Legii lui Moise pentru mântuire; încât Tit, pe care l-a adus cu el, un tovarăș intim al său în călătorii, un colaborator cu el în slujire, și acum pe loc, deși era un neam, o persoană necircumcisă, totuși nici el nu a fost silit să fie circumcis: bătrânii nu au insistat asupra ei, nici nu au considerat-o potrivită și necesară; au privit-o ca pe un lucru indiferent, l-au lăsat în libertatea sa și nu au folosit metode forțate pentru a-l obliga la ea; ba chiar au fost de părere, așa cum Petru și Iacov au declarat în sinod, că un astfel de jug nu trebuia pus pe gâtul ucenicilor și că cei care se întorceau la Dumnezeu dintre neamuri nu trebuiau tulburați cu aceste lucruri. întoarce-te la 'Vârful paginii'Gill procedează la expunerea tacticilor fraților falși în versetul 4.
Versetul 4. Și aceasta din cauza fraților falși,.... Aceasta este rațiunea pentru care bătrânii nu au insistat asupra circumciziei lui Tit, de ce el nu s-a supus și de ce apostolul nu a admis-o: dacă ar fi fost lăsată ca un lucru indiferent sau dacă ar fi fost propusă pentru a satisface unele minți slabe, ar fi putut fi acceptată, ca în cazul lui Timotei; dar acești oameni au insistat asupra ei ca fiind necesară pentru mântuire; erau oameni vicleni, șireți, cu intenții ascunse; dacă ar fi putut câștiga punctul într-un astfel de caz; dacă ar fi putut obține un astfel de precedent la un astfel de moment, când această chestiune era dezbătută, ar fi făcut mare uz de ea în bisericile neamurilor, din care cauză nu a fost considerat deloc potrivit și oportun.
Considerați
Considerare
Gill încheie secțiunea subliniind acordul deplin al apostolilor.
Sau poate acești învățători falși i-au obiectat că acești oameni de valoare fuseseră cu Hristos de la început, erau martori oculari ai maiestății Sale, auziseră doctrinele Evangheliei de pe buzele Lui și văzuseră minunile Lui, avuseseră o conversație similară cu El, pe când el era un propovăduitor de dată mult mai recentă și nu putea pretinde astfel de avantaje, și de aceea nu trebuia să fie egalat cu ei: răspunsul său este că, oricare ar fi privilegiile de acest fel de care se bucuraseră, cum nu se putea nega că erau considerabile, totuși aceasta nu conta, nici nu făcea vreo mare diferență între el și ei; și el văzuse pe Hristos, deși ca unul născut prematur; primise de la El o însărcinare imediată de a propovădui Evanghelia Sa și fusese numit apostol de El ca și ei, fără respect de persoane: și întrucât s-ar fi putut obiecta că acești oameni avuseseră sentimente diferite de ale lui anterior, cu privire la observarea Legii, el arată că nu avea nimic de-a face cu asta, stăteau înaintea Stăpânului lor, căruia trebuiau să dea socoteală, care, fără respect de persoane, va răsplăti fiecărui om după faptele sale: și, adaugă el, căci cei care păreau a fi ceva în conferință nu mi-au adăugat nimic; oricare ar fi fost opiniile pe care le adoptaseră anterior, în conversația cu el, când le-a comunicat Evanghelia pe care o propovăduia, nu au găsit nicio greșeală în ea; nu au încercat să o corecteze; nici nu au făcut nicio adăugire la ea; schema de adevăruri pe care le-a pus înaintea lor, care fusese subiectul slujirii sale, era atât de completă și perfectă, cuprinzând tot sfatul lui Dumnezeu, încât nu aveau nimic de adăugat la ea; ceea ce arată acordul dintre ei, că nu și-a primit Evanghelia de la ei, desăvârșirea slujirii sale și că nu era cu nimic în urma lor în cunoștință și daruri.Gill încheie discuția notând singura cerere care a rămas.
Întrucât apostolii din Ierusalim nu au dorit nimic altceva decât aceasta și nu au spus niciun cuvânt despre observarea riturilor și ceremoniilor Legii, și nici nu au găsit greșeală, nici nu au adăugat la Evanghelia pe care apostolul le-a comunicat-o, era un caz clar că exista un acord deplin între ei, în principiu și practică, și că el nu și-a primit Evanghelia de la ei.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în propria ta umblare simți îndemnul Duhului la un pas de ascultare similar cu călătoria lui Pavel? 2. Cum modelează libertatea pe care o avem în Hristos felul în care rezistăm astăzi presiunilor subtile spre legalism? 3. În ce relații ai putea întinde dreapta de părtășie pentru a întări unitatea Evangheliei?
Roagă-te
Rugăciune
Tată plin de har, Te lăudăm pentru Evanghelia harului vestită în Cuvântul Tău, prin care suntem îndreptățiți prin credința în Hristos singur și nu prin faptele Legii. Întărește-ne să stăm tari în libertatea pe care El a cumpărat-o, umblând în acea libertate fără compromis și întinzând adevărata părtășie tuturor celor ce se încred în El. Păstrează-ne inimile ațintite pe adevărul care ne face liberi, ca să trăim numai spre slava Ta. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →