Eterniseed › Curriculum › Daniel
Daniel 4 — cu Simeon
Deschidere
În spiritul căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de înțelepciune omiletică anglicană. Despre al patrulea capitol al lui Daniel, Simeon ne călăuzește prin smerirea și restaurarea lui Nebucadnețar, arătând cum cei mândri sunt coborâți și cei pocăiți sunt restaurați. Discursul său ne invită să urmărim aceeași mână suverană la lucru în viețile noastre, ca să învățăm atât să ne temem, cât și să adorăm pe Împăratul cerului.
Citește
Citire
Să auzim acum cuvântul lui Dumnezeu în Daniel capitolul 4. Pe măsură ce ascultăm mărturia regelui smerit, Duhul Sfânt să ne pregătească inimile să primim învățătura pe care Simeon o trage din această veche consemnare, ca și noi să ne ridicăm ochii spre cer și să binecuvântăm pe Cel Preaînalt.
Studiu
Simeon începe prin a prezenta istoria extraordinară consemnată în acest capitol.
Acum eu, Nebucadnețar, laud, preamăresc și cinstesc pe Împăratul cerului, ale cărui lucrări sunt toate adevărate, iar căile Lui sunt judecată: și pe cei ce umblă în mândrie El este în stare să-i coboare. O istorie mai remarcabilă decât aceasta nu se găsește în analele lumii. Niciodată nu s-a auzit de o asemenea trecere, de la o asemenea înălțare la o stare de o asemenea degradare extraordinară, ca aceea consemnată în acest capitol. Relatarea este scrisă de Nebucadnețar însuși; și, fără îndoială, prin îndrumare divină, a fost încorporată în scrierile lui Daniel și a devenit parte din volumul inspirat. Nebucadnețar era cel mai mare monarh care trăia atunci în lume: el supusese multe țări sub jugul său; și le stăpânea cu putere despotică. Dar din pricina mândriei sale excesive, Dumnezeu a hotărât să-l smerească și să-l facă pildă pentru toate veacurile viitoare.El dezvăluie apoi prima mare lecție trasă din experiența lui Nebucadnețar.
El Îl recunoaște pe Dumnezeu ca Suveran Rânduitor al tuturor evenimentelor — [De-a lungul întregii sale vieți de mai înainte, el lăsase în afara cugetării sale gândurile la o Pronie care stăpânește peste toate și atribuise toate victoriile sale propriei înțelepciuni și puteri. Dacă dăduse vreo cinste altuia, aceasta fusese idolului său, Bel. Dar acum vedea că Iehova era Dumnezeul întregului pământ: că, oricât ar părea oamenii să producă mari schimbări pe pământ, ei erau în realitate „nimic”; erau simple unelte în mâinile lui Dumnezeu; securea sau ferăstrăul cu care El își împlinea propriile planuri [Notă: Isaia 10:15]. Aceasta i-a fost dovedită limpede în rânduiala care avusese loc; căci, atât în judecata pe care o suferise, cât și în îndurarea pe care o primise, numai Dumnezeu lucrase; „și nimeni nu putea să-I oprească mâna sau să-I spună: Ce faci?”Apoi se îndreaptă spre răspunsul de adorare al regelui față de lucrările divine.
]:” nici căderea unei vrăbii nu are loc decât „după sfatul hotărât și preștiința lui Dumnezeu”. Aceasta, deși nu diminuează deloc responsabilitatea oamenilor ca agenți morali [Notă: Faptele Apostolilor 2:23], tinde mult să liniștească mintea sub toată varietatea rânduielilor care se succed; și să ne întipărească ideea că, oricare ar fi planurile sau faptele oamenilor, Dumnezeu „Își va dobândi cinste”, așa cum a făcut cu Faraon, și va fi în cele din urmă slăvit.] II. El Îl adoră pe Dumnezeu pentru rânduielile Sale față de el — [Acestea fuseseră umilitoare peste măsură: totuși el vorbește despre ele la începutul acestui capitol cu uimire și admirație: „Am socotit că este bine să arăt semnele și minunile pe care le-a făcut Dumnezeul Preaînalt față de mine: cât de mari sunt semnele Lui! și cât de puternice sunt minunile Lui [Notă: Daniel 4:2-3]!”
Considerați
Considerare
În cele din urmă, Simeon insistă asupra avertismentului durabil și asupra chemării la autoexaminare.
Pe unii, ca pe Manase, îi va lua printre spini: pe alții, ca pe Petru, îi va lăsa să cadă și să-și păteze sfânta mărturisire: iar pe alții, ca pe Faraon sau Irod, îi va arunca în adâncul fără fund al iadului. „În tot ce se poartă cu mândrie, El Se va arăta mai presus de ei”. Să nu uităm niciodată, atunci, că „cei mândri la inimă sunt o urâciune pentru Domnul”: că „în timp ce dă har celor smeriți, le va sta împotrivă”: și în timp ce îi satură pe cei flămânzi cu bunătăți, îi risipește pe cei mândri în închipuirea inimilor lor.”] Îi îndemnăm pe toți, așadar, 1. Să-și cerceteze inimile cu privire la acest păcat — [Oamenii care sunt sub influența acestui păcat găsesc întotdeauna mijloace să-l ascundă de propriii ochi. Dar nu folosește la nimic să ne înșelăm pe noi înșine: Dumnezeu nu va fi impus prin nume înșelătoare: El vede răul, oriunde există; și îl urăște cu o ură desăvârșită.El încheie cu o triplă îndemnare pentru toți cei ce vor să umble cu smerenie înaintea lui Dumnezeu.
Nu înțelegem că este necesar să ne publicăm păcatele întregii lumi; dar este necesar să ne mărturisim greșelile celor care au fost mai îndeaproape afectați de ele. În orice caz, trebuie să facem mărturisire înaintea Dumnezeului nostru; căci de aceasta depinde primirea noastră prezentă și veșnică de la El: este cu neputință, „dacă ne împietrim împotriva Lui, să prosperăm”: ba încă „vom fi nimiciți deodată și fără leac”. „Oricine se înalță pe sine va fi smerit; dar cel ce se smerește pe sine va fi înălțat.”
Răspunde
Răspuns
Unde, în umblarea mea zilnică, atribui în tăcere înțelepciunii mele mai degrabă decât mâinii suverane a lui Dumnezeu? Cât de gata sunt să sărut nuiaua când vine necazul, mai degrabă decât să murmure împotriva ei? În ce colț ascuns al inimii mele șoptește încă mândria că sunt cumva o excepție de la regula că Dumnezeu îi coboară pe cei mândri?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne Preaînalt, a cărui stăpânire este o stăpânire veșnică, dă-ne har să vedem mâna Ta în fiecare pronie. Unde mândria ne-a înălțat, coboară-ne; unde necazul ne-a smerit deja, învață-ne să binecuvântăm numele Tău. Fă-ne mulțumitori pentru fiecare cuvânt credincios care ne avertizează împotriva noastră înșine și dă-ne curaj să ne mărturisim greșelile înaintea Ta și înaintea celor pe care i-am nedreptățit. Astfel să umblăm în smerenia lui Hristos, care pentru noi S-a făcut ascultător până la moarte și care trăiește și împărățește cu Tine și cu Duhul Sfânt, un singur Dumnezeu, în veci. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →