Eterniseed › Curriculum › Eclesiastul
Eclesiastul 3-4 — cu Barnes
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la Notele lui Albert Barnes asupra Bibliei pentru o expunere atentă a capitolelor 3 și 4 din Eclesiastul. Barnes călăuzește cititorii prin reflecțiile lui Solomon asupra ordinii divine, a muncii omenești și a limitelor înțelegerii pământești. Comentariul său subliniază cum fiecare anotimp și lucrare se află sub rânduiala suverană a lui Dumnezeu, îndreptând totodată spre venerație și încredere smerită. Pe măsură ce urmăm pașii săi exegetici, suntem invitați să primim înțelepciunea Scripturii cu aceeași atenție reverentă care a marcat de mult studiul prezbiterian și evanghelic al Cuvântului.
Citește
Citire
Cu Bibliile deschise citim acum în întregime capitolele 3 și 4 din Eclesiastul. Ascultăm cu rugăciune temele recurente ale vremurilor rânduite, ale poverii muncii și ale anomaliilor dreptății sub soare. Lăsăm textul să vorbească înainte de a ne întoarce la comentariu, cerând Duhului să pregătească inima pentru observațiile atente care urmează.
Studiu
Barnes începe prin a expune principiul care guvernează capitolul 3.
Introducere. Din Eclesiastul 2:26 rezultă că lucrările oamenilor sunt supuse în rezultatele lor unei alte voințe (a lui Dumnezeu) în afară de cea a celui care le săvârșește. Aici se află germenele marii întrebări a vremurilor de mai târziu - cum să împăcăm voința liberă a omului cu hotărârile lui Dumnezeu. Felul lui Solomon de a o enunța este că pentru fiecare lucrare separată, care alcătuiește marele ansamblu al activității omenești ('truda', Eclesiastul 3:10), există un anotimp, un timp potrivit pe care Dumnezeu îl rânduiește pentru împlinirea ei Eclesiastul 3:1-8. La întrebarea Eclesiastul 3:9 'Ce folos?' el răspunde că lucrările oamenilor, dacă sunt făcute potrivit rânduielii lui Dumnezeu, fac parte din acea schemă frumos aranjată a Proniei divine care, în ansamblu, este de neînțeles pentru noi din pricina întinderii și duratei sale Eclesiastul 3:11. Binele omului este să se bucure și să facă bine în timpul vieții sale, ceea ce poate face numai așa cum rânduiește Dumnezeu Eclesiastul 3:12-13. Lucrarea lui Dumnezeu, din care aceasta ar face parte, este veșnică, este desăvârșită (și deci nu supusă deșertăciunii) și este menită să-i învețe pe oameni să-L venereze Eclesiastul 3:14. Lucrarea Sa, care a început cu mult timp în urmă, se desfășoară acum spre împlinire; lucrarea Sa de mai târziu va fi o completare a ceva ce a fost făcut anterior; iar El recheamă trecutul pentru a-i adăuga ceea ce o va face deplină și desăvârșită Eclesiastul 3:15. Principiul conducerii divine - că orice lucrare, pentru a fi permanentă și reușită, trebuie să fie lucrarea lui Dumnezeu tot atât cât și lucrarea omului - este declarat și în Psalmii 127:1-2 (atribuiți lui Solomon).Barnes dezvăluie apoi înțelesul veșniciei așezate în inima omului.
Versetul 11. Mai degrabă, El a făcut toate (truda, Eclesiastul 3:10) frumoase (potrivite, în armonie cu întreaga lucrare a lui Dumnezeu) la timpul lor; de asemenea, a pus veșnicia în inima lor (adică inima fiilor oamenilor, Eclesiastul 3:10). Cuvântul tradus 'lume' în text și 'veșnicie' în această notă este folosit de șapte ori în Eclesiastul. Interpretarea 'veșnicie' este concepută în sensul unei perioade lungi nedefinite de timp, în acord cu folosirea cuvântului în întreaga carte și în restul Vechiului Testament. Dumnezeu a așezat în constituția înnăscută a omului capacitatea de a concepe veșnicia, lupta de a înțelege ceea ce este veșnic, dorul după o viață veșnică. Cu celălalt înțeles 'lumea', adică lumea materială sau universul în care locuim, contextul este explicat ca referindu-se fie la cunoașterea obiectelor cu care este umplută această lume, fie la iubirea plăcerilor lumii. Acest înțeles pare a fi mai puțin în armonie cu contextul decât celălalt: dar obiecția principală la el este că atribuie cuvântului din original un sens pe care, deși se găsește în ebraica rabinică, nu îl poartă niciodată în limba Vechiului Testament. Așa... găsi - adică fără a-l face pe om să găsească. Compară Eclesiastul 7:13; Eclesiastul 8:17.Barnes introduce apoi mai multe întâmplări care întrerup mulțumirea în capitolul 4.
Introducere. Ajuns la Eclesiastul 3:22 la un răspuns parțial la întrebarea sa Eclesiastul 1:3; și anume că există un bine pozitiv (o parte) în acea mulțumire care se găsește în lucrare, Solomon se întoarce acum la cazul în care o astfel de fericire este întreruptă și redusă la deșertăciune de diverse întâmplări - prin asuprire Eclesiastul 4:1-3; prin invidie Eclesiastul 4:4-6; prin singurătate Eclesiastul 4:7-12; și prin slăbirea puterii de a lucra Eclesiastul 4:13-16. Primele două cazuri par luate din rândurile de jos ale vieții, iar ultimele două derivate din rândurile de sus ale vieții.
Considerați
Considerare
Barnes insistă asupra efectului moral intenționat de faptul conducerii divine.
Versetul 14. Ultima propoziție a acestui verset depășește o declarație a faptului conducerii lumii de către Dumnezeu Eclesiastul 2:26 prin adăugarea efectului moral pe care acest fapt este menit să-l producă asupra celor care îl văd. Este prima indicație a concluziei practice Eclesiastul 12:13 a cărții.Barnes încheie recunoscând limitele cunoașterii prezente cu privire la suflet.
Mai mult, este evident din referințele marginale că Solomon nu se îndoia de existența și destinația viitoare a sufletului. Acest verset poate fi interpretat doar ca o mărturisire a unei mari necunoașteri în privința subiectului. Eclesiastul 3:22 Ce va fi după el - adică ce se va întâmpla cu rezultatele lucrării sale după ce va muri. Compară Eclesiastul 2:19; Eclesiastul 6:12.
Răspunde
Răspuns
1. Cum modelează recunoașterea rânduielii lui Dumnezeu a vremurilor munca și odihna ta zilnică?
2. În ce feluri stârnește dorul de veșnicie speranța ta chiar în mijlocul nesiguranțelor prezente?
3. Unde ar putea invidia sau izolarea să diminueze partea pe care ți-a dat-o Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
Tată milostiv, dă-ne inimi smerite ca să primim vremurile pe care le-ai rânduit și să ne găsim partea în osteneala și bucuria pe care le hotărăști. Pune veșnicia în noi ca să cinstim lucrarea Ta desăvârșită care dăinuiește în veci și să ne odihnim în dreptatea pe care Hristos o va aduce într-o zi. Umple-ne cu Duhul Tău ca să umblăm în dependență numai de Tine.
Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →