Eterniseed › Curriculum › Efeseni
Efeseni 4 — cu Simeon
Deschidere
În paginile lui Charles Simeon din Horae Homileticae, chemarea apostolului la unitate și sfințenie primește o expunere răbdătoare și profundă. Lecția de astăzi se inspiră din tratarea sa a Efeseni 4, unde Simeon dezvăluie mersul consistent care se potrivește celor care au fost chemați la viața lui Hristos. Cu reverența caracteristică, el trece de la chemarea generală la harurile particulare care o împodobesc și, în final, la mizele veșnice ale unei astfel de fidelități. Ascultăm din nou vocea măsurată și afectuoasă care a ghidat generații de cititori anglicani prin inima practică a epistolei.
Citește
Citire
Să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu din Efeseni capitolul 4. Pe măsură ce pasajul este citit, luați aminte la apelul urgent, dar tandru al apostolului ca credincioșii să umble vrednici de chemarea lor, păstrând unitatea Duhului în legătura păcii. Primiți textul ca pe chemarea vie care rămâne pentru Biserică astăzi.
Studiu
Simeon începe prin a aminti rugămintea apostolului din închisoare.
Pavel, intrând în partea practică a acestei epistole, îi roagă pe convertiții efeseni să acorde o atenție deosebită acestor haruri și să le considere drept cele mai clare dovezi ale sincerității lor și cele mai strălucite podoabe ale profesiei lor. El era în acest timp prizonier la Roma: dar nici o considerație personală nu îi ocupa mintea. Nu avea nici o cerere de făcut pentru sine; nici o dorință ca ei să facă vreun efort pentru a-l elibera din închisoare: era gata să sufere pentru Domnul său; și căuta doar să își folosească suferințele ca pe un argument prin care să le impună mai puternic minților lor marele subiect care îi stătea la inimă, înaintarea lor progresivă în adevărata evlavie. Cu un scop similar, am dori acum să vă atragem atenția asupra, I. Exhortației sale generale— Mai întâi, să ne facem o idee clară despre ce este „chemarea” creștinului— [Este o chemare de la moarte la viață, de la păcat la sfințenie, de la iad la cer.El dezvăluie apoi îndatoririle particulare care împodobesc profesia creștină.
Ar trebui ca ceva mai puțin decât desăvârșirea absolută să vă mulțumească? Nu ar trebui să vă străduiți să „stați desăvârșiți și împliniți în toată voia lui Dumnezeu [Notă: Coloseni 4:12 .]”? Aceasta este deci ceea ce aș dori să vă îndemn cu ardoare pe toți să căutați, și anume să umblați vrednici de chemarea voastră înaltă sau, mai degrabă, „vrednici de Domnul însuși”, care v-a „chemat din întuneric la lumina sa minunată”.] Dar ca să ajungem mai aproape de subiect, vom atrage atenția asupra, II. Îndatoririle particulare pe care le învață— Pentru a împodobi profesia noastră creștină, trebuie să avem în vedere în mod deosebit, 1. 1. Cultivarea temperamentelor sfinte în noi înșine— [Fără aceasta, nimic nu poate prospera vreodată în sufletele noastre. „Smerenia și blândețea” sunt virtuți neostentative; dar au o valoare preeminentă în ochii lui Dumnezeu [Notă: 1 Petru 3:4 .]. Ele constituie cea mai strălucită podoabă a „omului ascuns al inimii”, care singur atrage privirile lui Dumnezeu care cercetează inimile.Apoi abordează cultivarea temperamentelor sfinte în suflet.
În primul rând, deci, faceți ca sufletele voastre să fie profund impresionate de simțământul propriei nevrednicii și al totalei lipse de înțelepciune, sau dreptate, sau putere, sau orice lucru bun. Nici un om nu este atât de cu adevărat bogat ca cel care este „sărac în duh”; nici un om nu este atât de prețuit în ochii lui Dumnezeu ca cel care este cel mai smerit în ai săi. Cu smerenia trebuie asociată blândețea. Aceste două calități l-au caracterizat în mod deosebit pe Domnul nostru binecuvântat [Notă: 2 Corinteni 10:1 .]: despre care suntem din acest motiv încurajați să învățăm [Notă: Matei 11:29 .]; și pe care în aceste privințe suntem obligați să îl imităm, „având aceeași minte care era în el [Notă: Filipeni 2:5 .]”. Să fie cultivate atunci aceste dispoziții cu grijă deosebită, după cum ne-a îndemnat Sfântul Iacov; „Cine este un om înțelept și înzestrat cu cunoștință printre voi? Să-și arate din buna purtare lucrările sale cu blândețea înțelepciunii [Notă: Iacov 3:13 .].”El trece la promovarea păcii și a unității printre toți membrii lui Hristos.
Dar oricare ar fi cauza acestor încercări, ar trebui să arătăm îngăduință față de cel care greșește, dintr-un principiu de iubire; fără a ne simți ofensați de el, fără a-i atribui intenții rele, fără a permite ca respectul nostru față de el să scadă; ci suportând slăbiciunile lui, așa cum dorim ca Dumnezeu să suporte pe ale noastre. Acum, este în păstrarea unei astfel de stări de spirit în noi înșine și în manifestarea ei față de alții că vom împodobi în mod deosebit Evanghelia lui Hristos: și de aceea, în eforturile noastre de a umbla vrednici de chemarea noastră înaltă, trebuie să fim în mod deosebit în gardă ca nici un temperament contrar acestora să nu izbucnească în faptă sau să fie adăpostit în minte.] 2. Promovarea păcii și a unității în toți cei din jurul nostru— [Ca aparținând Bisericii lui Hristos, avem îndatoriri față de toți membrii trupului său mistic.
Considerați
Considerare
Simeon apasă pretenția acestui mers asupra fericirii personale.
] Și acum, lăsați-mă, asemenea Apostolului, să fac din aceasta subiectul rugăminții mele celei mai stăruitoare și afectuoase. Luați în considerare, „vă rog”, 1. Aspectul ei asupra fericirii voastre— [Numai creștinul consistent poate fi fericit. Dacă există mândrie, mânie sau vreo patimă urâtă îngăduită, „va mânca ca o cangrenă” și va distruge toată mângâierea sufletului; îl va face pe Dumnezeu să își ascundă fața de la noi și va slăbi dovezile acceptării noastre la el. Dacă atunci nu consultați decât propria voastră fericire, aș spune: „Umblați vrednici de chemarea cu care ați fost chemați; și mai ales în exercitarea constantă a smereniei și a iubirii”.] 2. Aspectul ei asupra Bisericii din care sunteți membri— [Este imposibil să folosiți Biserica, dacă aceste haruri nu sunt cultivate cu cea mai mare grijă.El încheie îndreptând atenția spre bunăstarea veșnică care atârnă de o astfel de consecvență.
Nu se poate: iubirea voastră unul față de altul este cea mai indispensabilă dovadă a unirii voastre cu el: și, dacă nu sunteți uniți împreună în legăturile iubirii în Biserica de jos, nu puteți fi niciodată uniți în slavă în Biserica de sus. Dacă vreodată doriți să vă alăturați acelui cor de sfinți și îngeri care sunt în jurul tronului lui Dumnezeu, fiți consecvenți, fiți uniformi, fiți smeriți; și lăsați ca iubirea să aibă o stăpânire deplină și necontestată asupra inimilor și vieților voastre.
Răspunde
Răspuns
Unde în mersul vostru actual au nevoie harurile smereniei și ale blândeții de o atenție proaspătă? Cum ar putea fi întărită legătura păcii în această zi în cadrul comuniunii pe care o împărtășiți? În ce măsură speranța unității veșnice vă modelează deja relațiile cu cei care diferă de voi?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care ne-ai chemat din întuneric la lumina minunată, dă-ne să umblăm vrednici de o chemare atât de înaltă. Formează în noi temperamentul smerit și răbdător al lui Hristos, ca să ne îngăduim unii pe alții în iubire și să păstrăm unitatea Duhului neîntreruptă. Să nu răsară printre noi nici o rădăcină de amărăciune, ci mai degrabă să ne unească împreună în aceeași minte și judecată. Astfel, viața noastră comună să dea mărturie despre un singur Domn, o singură credință și un singur botez pe care le mărturisim, până când vom fi adunați în cele din urmă în comuniunea desăvârșită a împărăției tale cerești; prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →