Eterniseed › Curriculum › Iosua
Grâul Canaanului după Despărțirea Iordanului
Deschidere
În scrierile sale despre Iosua 7-8, Aimee Semple McPherson urmărește călătoria bisericii de la hrana din pustie spre moștenirea Canaanului plină de Duhul. Ea prezintă revărsarea mult promisă ca adevărata intrare în țara unde mana încetează și grâul, untdelemnul și vinul Duhului abundă. Mărturia ei evidențiază două lucrări distincte ale harului pe care numai Căpitanul oștirii le poate împlini. Prin cuvintele ei, mesajul cvadrangular răsună clar: Isus ca Mântuitor care desparte Marea Roșie și ca Botezător care desparte Iordanul. Ascultăm astăzi aceeași chemare de a merge înainte în deplina stăpânire a ceea ce El a promis.
Citește
Întoarce-te acum la Iosua capitolele 7 și 8. Citește încet, ascultând ecourile traversării lui Israel, pietrele de aducere-aminte de la Ghilgal și primele biruințe în țară. Lasă narațiunea să trezească foamea pentru aceeași eliberare și împuternicire în două etape pe care Aimee Semple McPherson le-a văzut împlinite la Cincizecime.
Studiu
Studiază
La sosirea în Canaan și la mâncarea grâului său ea reflectează:
Luca 24:49; Ioan 14, 15, 16; Faptele Apostolilor 1:5 și 8) țara promisă fusese atinsă. Adevărat, Dumnezeu îi ținuse în pustie, iar mana venise peste ei, după cum cuvintele inspirate cădeau din gurile sfinților profeți din vechime, mișcați de Duhul Sfânt — adevărat, cuvintele lui Isus fuseseră ca mana din cer, în timp ce El umbla pe acest pământ în trupul de carne, dar acum — acum — Duhul Sfânt venise — A-C-U-M — ei intraseră în țara Canaanului și, în loc de mana care fusese luată și nu mai cădea peste ei (Isus fiind întors la Tatăl și glasul Lui nefiind auzit), aveau grâu, untdelemn și vin (Ioel 2:19), pe măsură ce Duhul vorbea prin ei despre Isus și împărăția Sa care vine. „Și au mâncat din GRÂUL cel vechi al țării” (Ios. 5:11, 12) „și nu mai aveau mană, ci au mâncat din rodul țării Canaanului.” (Vezi roadele Duhului, Gal. 5:22.)După monumentul celor douăsprezece pietre ea se întoarce la cei doisprezece ucenici de la Cincizecime:
Ierusalimul (ca Ghilgalul de odinioară) a răsunat de laudele Domnului și de pașii de marș ai noilor convertiți, oameni noi de război, care au ieșit să-L urmeze pe Căpitanul oștirii. În ziua Cincizecimii trei mii de suflete au fost adăugate la biserică; cu inimi curate, revărsându-se de bucurie și cu picioarele descălțate, poporul Lui a umblat cu blândețe înaintea Lui și a căzut cu fețele la pământ în închinare. Așa cum cele douăsprezece seminții și-au ridicat monumentul de douăsprezece pietre, tot așa cei doisprezece ucenici au stat ca un monument al puterii mari și sfinte a Celui care despărțise apele Mării Roșii — „Mântuirea” — și despărțise apele Iordanului ca să-i aducă în țara Canaanului — „Botezul cu Duhul Sfânt”. De fiecare dată Domnul Însuși a trebuit să despartă apele înainte ca copiii Lui să poată trece în noua experiență.Ea arată din nou spre deschiderea miraculoasă a căii de către Domnul:
Omenirea nu putea nici să înoate, nici să treacă Marea Roșie — Domnul Însuși a deschis în mod minunat,Despre cele două experiențe pe care numai El le putea oferi ea stăruie:
prin sângele Lui, o cale — mântuirea — care a însemnat deodată eliberare și Viață pentru credincioșii pocăiți — și Moarte pentru necredincioșii nepocăiți. Omenirea nu putea trece judecata valurilor vechiului Iordan, nici nu se putea face vrednică să intre în Canaan și, din nou prin apele despărțite (HARUL Lui și VREDNICIA Lui, care se înălțau de o parte și de alta), El și-a condus poporul spre țara promisă și l-a umplut cu Duhul. Iată două experiențe — Mântuirea și Botezul cu Duhul Sfânt — pe care nu ni le-am fi putut aduce singuri, de aceea a despărțit El apele de fiecare dată. Binecuvântat să fie Numele Lui.
Considerați
Cugetă
Asupra sângelui, harului și vredniciei care singure Îl aduc pe poporul Lui ea se odihnește:
prin sângele Lui, o cale — mântuirea — care a însemnat deodată eliberare și Viață pentru credincioșii pocăiți — și Moarte pentru necredincioșii nepocăiți. Omenirea nu putea trece judecata valurilor vechiului Iordan, nici nu se putea face vrednică să intre în Canaan și, din nou prin apele despărțite (HARUL Lui și VREDNICIA Lui, care se înălțau de o parte și de alta), El și-a condus poporul spre țara promisă și l-a umplut cu Duhul. Iată două experiențe — Mântuirea și Botezul cu Duhul Sfânt — pe care nu ni le-am fi putut aduce singuri, de aceea a despărțit El apele de fiecare dată. Binecuvântat să fie Numele Lui.
Răspunde
Unde a încetat mana în umblarea ta și grâul proaspăt al Duhului a devenit partea ta? Ce pietre de aducere-aminte marchează cele două traversări pe care Domnul le-a împlinit deja pentru tine? Cum vei umbla cu blândețe înaintea Lui în timp ce Îl urmezi pe Căpitan spre următoarea biruință?
Roagă-te
Doamne Isuse, Mântuitor care ai despărțit marea și Botezător care ai despărțit Iordanul, Îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a lui Aimee Semple McPherson. Dă-ne har să lăsăm pustia în urmă și să ne ospătăm din grâul Duhului Tău. Păzește-ne de păcatul ascuns care aduce înfrângere la Ai. Umple-ne din nou ca viețile noastre să devină monumente vii ale mântuirii și puterii Tale. Același Duh care a vorbit prin ea să Se odihnească acum peste noi până Te vom vedea pe Tine, Împăratul care vine. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →