Eterniseed › Curriculum › Coloseni
Coloseni 1 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În tăria liniștită a dimineții timpurii, ne întoarcem la scrisoarea apostolului Pavel către Coloseni, având pe Ioan Calvin ca ghid de încredere. Expunerea atentă a lui Calvin deschide bogățiile acestui capitol, arătând cum fiecare salut și mulțumire ne îndreaptă spre suficiența lui Hristos. Cuvintele sale ne invită să zăbovim asupra textului, permițând Duhului să ne adâncească înțelegerea harului. Prin Calvin descoperim că Evanghelia nu este doar informație, ci puterea vie care modelează vieți credincioase. Să ascultăm cu atenție cum comentariul său ne conduce într-o comuniune mai profundă cu Domnul care ne-a chemat.
Citește
Citire
Ia Biblia ta și citește Coloseni capitolul 1 încet și cu rugăciune. Observă cum Pavel începe cu mulțumire și trece repede la supremația lui Hristos. Lasă cuvintele să se așeze în inima ta înainte de a ne întoarce la perspectivele lui Calvin. Pe măsură ce citești, cere Duhului să evidențieze ceea ce Domnul dorește să-ți imprime astăzi.
Studiu
Calvin începe prin a explica scopul salutului apostolic al lui Pavel.
1 Pavel, apostol. Am explicat deja, în mai multe rânduri, scopul unor astfel de inscripții. Totuși, deoarece colosenii nu-l văzuseră niciodată și, din această cauză, autoritatea lui nu era încă atât de ferm stabilită printre ei încât numele său privat [278] să fie suficient prin sine, el precizează că este un apostol al lui Hristos, pus deoparte prin voia lui Dumnezeu. Din aceasta a urmat că nu a acționat cu imprudență scriind unor persoane care nu-i erau cunoscute, întrucât își îndeplinea o misiune cu care Dumnezeu îl încredințase. Căci el nu era legat de o singură biserică, ci apostolatul său se extindea la toate. Termenul sfinți pe care li-l aplică este mai onorabil, dar numindu-i frați credincioși, îi atrage mai degrabă să-l asculte. Cât despre alte lucruri, ele pot fi găsite explicate în epistolele precedente.Calvin arată apoi cum mulțumirea pentru credința și dragostea colosenilor stimulează perseverența.
3. Noi mulțumim lui Dumnezeu. El laudă credința și dragostea colosenilor, pentru ca acestea să-i încurajeze mai mult la promptitudine și constanță în perseverență. Mai mult, arătând că are o astfel de convingere despre ei, își câștigă bunăvoința lor, pentru ca ei să fie mai înclinați și mai receptivi să primească învățătura lui. Trebuie să observăm întotdeauna că el folosește mulțumirea în locul felicitării, prin care ne învață că în toate bucuriile noastre trebuie să ne amintim cu ușurință de bunătatea lui Dumnezeu, întrucât tot ceea ce ne este plăcut și agreabil este o bunătate conferită de el. În plus, ne avertizează, prin exemplul său, să recunoaștem cu recunoștință nu doar acele lucruri pe care Domnul ni le conferă nouă, ci și acele lucruri pe care le conferă altora.Despre versetul 4 Calvin scrie despre obiectul și întinderea dragostei creștine autentice.
4. Auzind de credința voastră. Aceasta a fost un mijloc de a-i stârni dragostea față de ei și grija pentru bunăstarea lor, când a auzit că se disting prin credință și dragoste. Și, fără îndoială, darurile lui Dumnezeu atât de excelente ar trebui să aibă un astfel de efect asupra noastră încât să ne stârnească să-i iubim oriunde apar. El folosește expresia credință în Hristos, pentru ca noi să ne amintim întotdeauna că Hristos este obiectul propriu al credinței.
Considerați
Considerare
Calvin leagă apoi speranța de puterea activă a dragostei în viața credinciosului.
5. Pentru speranța care este păstrată pentru voi în ceruri. Căci speranța vieții veșnice nu va fi niciodată inactivă în noi, astfel încât să nu producă dragoste în noi. Căci este necesar ca omul care este pe deplin convins că o comoară de viață este păstrată pentru el în ceruri să aspire acolo, privind în jos la această lume. Meditația, totuși, asupra vieții cerești ne stârnește afecțiunile atât la închinarea lui Dumnezeu, cât și la exercițiile dragostei. Sofiștii pervertesc acest pasaj pentru a exalta meritele faptelor, ca și cum speranța mântuirii ar depinde de fapte. Raționamentul, totuși, este zadarnic. Căci nu urmează că, deoarece speranța ne stimulează să țintim o viață dreaptă, ea este deci întemeiată pe fapte, întrucât nimic nu este mai eficace pentru acest scop decât bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, care răstoarnă complet orice încredere în fapte.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața ta te cheamă Hristos să te odihnești mai deplin în Evanghelie mai degrabă decât în propriile tale eforturi? Cum ar putea mulțumirea regulată pentru alții să-ți adâncească propria credință astăzi? În ce fel speranța păstrată în ceruri îți remodelează afecțiunile și alegerile zilnice?
Roagă-te
Rugăciune
Tată Suveran, Te adorăm pentru credința și dragostea pe care le-ai lucrat în mod suveran în poporul Tău prin Evanghelie și pentru nădejdea sigură a moștenirii păstrate în ceruri. Fixează-ne inimile asupra lui Hristos, în care locuiește toată plinătatea, ca să umblăm vrednici de harul legământului Tău și să prisosim în orice lucrare bună prin puterea Duhului Tău. Ține-ne statornici până vom intra în odihna aceea veșnică. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →