← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Numeri

Numeri 35-36 — cu Clarke

Numeri 35-36Comentariul lui Adam Clarke la Biblie20 min
Deschidere
În tăria liniştită a harului wesleyan deschidem Comentariul lui Adam Clarke la întreaga Biblie pentru capitolele 35 şi 36 din Numeri. Expunerea simplă, condusă de Duhul a lui Clarke invită pe fiecare credincios să urmărească modelul sfânt al dreptăţii, al milei şi al moştenirii pe care Dumnezeu l-a aşezat înaintea lui Israel. Cuvintele sale deschid cetăţile de scăpare, hotarele îngrijite ale leviţilor şi ocrotirile gingaşe care au păstrat partea fiecărui seminţiu în siguranţă. Ascultăm cu inimi gata să primească atât litera cât şi duhul acestor rânduieli străvechi, încrezându-ne că acelaşi Domn care a călăuzit pe Israel îi conduce şi astăzi pe poporul său spre sfinţenie practică.
Citește

Citire

Cu Bibliile deschise şi cu inimi cu luare-aminte, să citim Numeri 35 şi 36. Auziţi cum Domnul dă cetăţi şi păşuni leviţilor, stabileşte şase cetăţi de scăpare pentru ucigaşul neintenţionat şi păzeşte moştenirea fiecărui seminţiu prin rânduieli înţelepte de căsătorie. Duhul să facă citirea vie şi personală, ca să primim atât avertizare cât şi făgăduinţă din mărturia limpede a Scripturii.
Studiu
Clarke îşi începe notele îndreptându-se spre rânduirea cetăţilor de scăpare. Versetul 11. Versetul Numeri 35:11. Să rânduţi cetăţi de scăpare. Cetăţile de scăpare la israeliţi erau cu totul diferite de azilurile grecilor şi romanilor, precum şi de altarele privilegiate la catolici. Cele de la evrei erau numai pentru ocrotirea celor ce omorâseră pe cineva fără voie. Templele şi altarele la ceilalţi slujeau adesea la ocrotirea celor mai desfrânaţi. Cetăţile de scăpare la evrei erau necesare, pentru că legea patriarhală veche rămăsese în vigoare, anume că cea mai apropiată rudă avea dreptul să răzbune moartea rudei sale omorând pe ucigaş; căci legea originară poruncea ca oricine va vărsa sânge de om, prin om să i se verse sângele, Geneza 9:6, şi nimeni nu era socotit mai potrivit să împlinească această lege decât omul cel mai apropiat de cel răposat. Fiindcă multe execuţii pripite ale acestei legi puteau avea loc, din însăşi firea lucrului, s-a socotit necesar să se limiteze pretenţiile ei şi să se împiedice nedreptatea; iar cetăţile de scăpare au fost socotite potrivite pentru acest scop. Nici nu citim vreodată că ar fi fost vreodată ineficiente sau că ar fi fost vreodată abuzate. Clarke apasă apoi înţelesul tipologic legat de moartea marelui preot. Versetul 32. Versetul Numeri 35:32. Până la moartea preotului. Probabil s-a intenţionat să preînchipuie că nici un păcătos nu poate fi eliberat din surghiunul său de la Dumnezeu sau să-şi recapete moştenirea pierdută până când Isus Hristos, marele preot, nu va fi murit pentru greşelile lui şi nu va fi înviat pentru îndreptăţirea lui. Clarke arată apoi cum fiecare rânduială dumnezeiască poartă aceeaşi dublă pecete a harului şi a dreptăţii. Pavel pare să le fi avut în vedere pe ele şi altarul lui Dumnezeu, care era un loc de scăpare generală, căci este destul de limpede că le avea în vedere când a scris următoarele cuvinte: 'Dumnezeu, vrând mai din belşug să arate moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea sfatului Său, l-a întărit printr-un jurământ, pentru ca prin două lucruri nestrămutate, în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să avem o puternică mângâiere noi, care am fugit să ne apucăm de nădejdea pusă înaintea noastră', Evrei 6:17-18. Independent de aceasta, era un institut politic foarte înţelept; şi cât timp legea patriarhală pe acest punct a rămas în vigoare, această lege a avut tendinţa directă de a răci şi modera duhul răzbunării, de a asigura împlinirea cuvenită a scopurilor dreptăţii şi de a face loc fiecărei cereri a milei şi a echităţii.
Considerați

Cugetare

Clarke încheie întreaga carte cu un ultim apel pastoral. Pretutindeni şi în orice împrejurare, Dumnezeu Se arată; şi totuşi nu este nici o împrejurare sau ocazie care să nu îndreptăţească acele arătări semnate ale harului şi dreptăţii Sale. Adevărata istorie a providenţei lui Dumnezeu trebuie căutată numai în această carte şi, deoarece fiecare întâmplare s-a petrecut ca un exemplu, avem autoritate să concluzionăm că în orice caz în care slava Sa proprie şi mântuirea omului sunt interesate, El va interveni şi va da cele mai depline dovezi că este acelaşi astăzi cum a fost ieri şi va rămâne neschimbat în veci. Cititorule, sunt aceste lucruri pilde pentru tine? Eşti tu, ca israeliţii, ajuns în câmpiile Moabului, chiar la marginea ţării promise? Iordanul singur te desparte de moştenirea promisă. O, priveghează şi roagă-te, ca să nu rămâi în urma slavei lui Dumnezeu.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în umblarea mea zilnică am cea mai mare nevoie de scăparea care arată spre Hristos? 2. Cum mă îndeamnă păstrarea moştenirii seminţiilor să păzesc credinţa odată încredinţată sfinţilor? 3. În ce fel practic pot trăi astăzi ca unul care a fugit la scăpare spre nădejdea pusă înaintea noastră?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, Îţi mulţumim pentru îndurările sigure descoperite în Cuvântul Tău şi deschise nouă de slujitorul Tău Adam Clarke. Dă ca cetăţile de scăpare să ne amintească mereu de Isus, locul nostru de ascundere, şi ca rânduiala îngrijită a moştenirii lui Israel să ne înveţe să ţinem cu tărie partea noastră în Hristos. Păzeşte-ne să nu ne bizuim pe milă sau să ne jucăm cu dreptatea. Umple-ne de acea sfinţenie practică care curge din credinţa care lucrează prin dragoste. Fie ca fiecare seminţiu al poporului Tău răscumpărat să-şi păstreze moştenirea nepătată până când marele Preot Se va întoarce. În numele Lui ne rugăm. Amin.

Comentariul lui Adam Clarke la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →