Eterniseed › Curriculum › Matei
Milostivirea și trestia zdrobită: Domnul Sabatului
Deschidere
Fariseii obiectează că ucenicii smulg spice în ziua de Sabat și că Domnul vindecă o mână uscată în ziua sfântă — iar Hristos răspunde că milostivirea, nu ritualul, este inima legii, căci 'Fiul Omului este Domn și al zilei de sabat'. Când nu pot nega puterea Sa, ei îi calomniază izvorul, spunând că El scoate demoni cu Beelzebul. Prin toate acestea, Evanghelia ne ține înainte o profeție plină de gingășie: 'trestie zdrobită nu va frânge'. Sfântul Ioan Gură de Aur scoate în evidență blândețea lui Hristos, invidia care îi mână pe vrăjmașii Săi și gravitatea cercetătoare a limbii care se întoarce împotriva Lui.
Citește
Citire
Citește Matei 12:1-37 — spicele smulse în ziua de Sabat, 'Milostivire voiesc, iar nu jertfă', vindecarea mâinii uscate, Slujitorul blând care nu va frânge trestia zdrobită, acuza cu Beelzebul și împărăția dezbinată împotriva ei înseși, avertismentul despre păcatul împotriva Duhului și socoteala pe care o vom da pentru orice cuvânt deșart. Citește mai departe până la 12:38-50 pentru semnul lui Iona și cuvintele Domnului despre adevărata rudenie.
Studiu
Ucenicii nu sunt preoți ai templului, totuși Gură de Aur spune că ei sunt ceva mai mare, pentru că Domnul templului umblă lângă ei:
Căci Însuși Domnul templului este aici: adevărul, nu chipul.Și el dezvăluie ce anume stă cu adevărat în spatele obiecției privitoare la Sabat — nu râvna pentru Dumnezeu, ci vrăjmășia față de milostivire:
Căci acolo unde nu se face nimic mare și nobil, ei sunt liniștiți; dar când văd pe cineva vindecat, devin sălbatici și se frământă, și nimeni nu este atât de de nesuferit ca ei: atât de vrăjmași sunt ei mântuirii oamenilor.Împotriva împietririi lor stă blândețea Slujitorului, pe care Gură de Aur ne îndeamnă să-L privim vindecând în mijlocul lor:
Vedeți milostivirea cea mare a Domnului. L-a pus în mijloc, ca prin vedere să-i plece; ca, biruiți de priveliște, să lepede răutatea și, dintr-un fel de rușine față de om, să înceteze de la purtările lor sălbatice.
Considerați
Cugetare
În spatele certurilor despre Sabat și a calomniei cu Beelzebul, Gură de Aur numește adevărata boală — invidia, care îl distruge pe cel invidios mai mult decât pe cel invidiat:
Așa este invidia, decât care nu poate exista rău mai mare. Căci desfrânatul se bucură de oarecare plăcere, oricât de mică, și într-un timp scurt își săvârșește păcatul său; dar cel invidios se pedepsește pe sine și se răzbună pe sine mai mult decât pe cel pe care îl invidiază și nu încetează niciodată de la păcatul său, ci este necontenit angajat în săvârșirea lui.El explică, de asemenea, de ce păcatul împotriva Duhului este atât de grav: ei puteau invoca necunoașterea dumnezeirii ascunse a Fiului, dar nu și pe a Duhului, a cărui putere o văzuseră de veacuri:
Căci pe El Însuși nu-L cunoșteau cine ar fi, dar de Duhul au primit experiență deplină.Iar capitolul se întoarce în cele din urmă la limbă, care dezvăluie comoara ascunsă a inimii și este cântărită la judecată. Gură de Aur întoarce frica: nu cel împotriva căruia se vorbește trebuie să tremure, ci cel care vorbește —
De aceea nu cei care sunt calomniați, ci calomniatorii au nevoie să fie îngrijorați și să tremure.
Răspunde
Răspuns
Două oglinzi sunt ridicate în acest capitol. Prima: porți vreodată râvna religioasă ca pe o mască pentru ceva mai rece — iritare față de binele altcuiva, un resentiment tăcut față de milostivirea arătată unei persoane pe care o socotești nedemnă? Gură de Aur numește aceasta invidie, cel mai rău dintre rele, singurul păcat care îl pedepsește pe păcătos fără măcar plăcerea scurtă pe care o oferă celelalte vicii; și tocmai aceasta i-a înarmat pe vrăjmașii lui Hristos. A doua oglindă sunt cuvintele tale. Domnul spune că vom da socoteală pentru ele, iar Gură de Aur avertizează că cel care calomniază își face sieși cel mai mult rău. Veghează în această săptămână la fitilul care fumegă și la trestia zdrobită din jurul tău — cei care abia cred, cei aproape zdrobiți — și hotărăște-te să fii, asemenea Stăpânului tău, unul care nu stinge, ci aprinde, care vindecă mai degrabă decât expune.
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne al Sabatului, Slujitor blând care nu vei frânge trestia zdrobită și nu vei stinge fitilul care fumegă: curățește inima mea de invidie, cel mai rău dintre rele care se răzbună pe cel ce o poartă, și de orice râvnă care nu este decât o mască a răcelii față de binele aproapelui meu. Fă-mă, asemenea Ție, pornit să fac binele și nu să expun pe alții. Pune o strajă gurii mele, ca cuvintele mele să nu mă osândească la judecata Ta, ci să dezvăluie o inimă plină de comoară bună. Și să fac voia Tatălui Tău, ca să fiu socotit fratele Tău. Ție fie slava, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →