Eterniseed › Curriculum › Matei
Matei 21 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În această lecție ne întoarcem la comentariul perspicace al lui Ioan Calvin despre capitolul 21 din Matei. Calvin dezvăluie cu atenție intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, revelând straturi de sens în procesiunea umilă și strigătele mulțimii. Reflecțiile sale ne adâncesc în natura împărăției lui Hristos și împlinirea promisiunilor antice. Pe măsură ce urmăm îndrumarea sa, suntem invitați să vedem dincolo de suprafața evenimentelor realitățile spirituale la lucru. Cuvintele lui Calvin ne ajută să apreciem cum Iisus atât revendică onoarea regală cât și o redefinește în moduri care provoacă așteptările lumești. Să ne pregătim inimile să primim aceste adevăruri proaspăt astăzi.
Citește
Citire
Vă invităm acum să citiți capitolul 21 din Matei în întregime. Luați-vă timp cu relatarea apropierii lui Iisus de Ierusalim, instrucțiunile date ucenicilor, împrumutul măgarului și al mânzului și procesiunea plină de bucurie care urmează. Observați strigătele mulțimii și reacțiile cetății. Lăsați narațiunea să se desfășoare încet, pregătind calea pentru expunerea atentă a lui Calvin care urmează.
Studiu
Calvin începe prin a examina trimiterea celor doi ucenici.
Matei 21:1. Atunci Iisus a trimis doi ucenici Iisus își trimite ucenicii să-i aducă un măgar, nu pentru că era obosit de călătorie, ci dintr-un alt motiv; căci, deoarece timpul morții sale era aproape, a intenționat să arate, printr-o acțiune solemnă, care era natura împărăției sale. Începuse, într-adevăr, să facă aceasta la botezul său, dar mai rămânea ca această demonstrație să fie dată de el spre sfârșitul chemării sale: căci de ce s-a ferit el până acum de titlul de Împărat și acum în cele din urmă se declară deschis Împărat, dacă nu pentru că nu este departe de sfârșitul drumului său? [710] Așadar, deoarece mutarea sa în cer era aproape, a intenționat să înceapă domnia sa deschis pe pământ.Calvin continuă cu umila arătare pe animalul împrumutat.
Aceasta ar fi fost o arătare ridicolă, dacă nu ar fi fost în acord cu profeția lui Zaharia (9:9). Pentru a revendica onorurile regalității, el intră în Ierusalim călare pe un măgar. O arătare magnifică, într-adevăr! mai ales când măgarul era împrumutat de la cineva și când lipsa unei șeii și a echipamentului i-a silit pe ucenici să arunce hainele lor pe el, ceea ce era un semn de sărăcie umilă și rușinoasă. El este însoțit, recunosc, de un alai numeros; dar de ce fel de oameni? De cei care se adunaseră în grabă din satele vecine. Se aud sunete de primire tare și bucuroasă; [711] dar de la cine? De la cei mai săraci și de la cei care aparțin mulțimii disprețuite. S-ar putea crede, așadar, că el s-a expus intenționat ridicolului tuturor. Dar deoarece avea două lucruri de făcut în același timp -- să prezinte o dovadă a împărăției sale și să arate că ea nu seamănă cu împărățiile pământești și nu constă din bogățiile trecătoare ale acestei lumi -- era cu totul necesar să ia această cale.Calvin se îndreaptă apoi spre rolul cuvântului profetic.
Pentru oamenii răi, fără îndoială, aceasta ar fi putut fi foarte neplăcut, dacă Dumnezeu nu ar fi mărturisit cu mult înainte prin Profetul său că un astfel de împărat va veni să restaureze mântuirea poporului său. Așadar, pentru ca aspectul umil al lui Hristos să nu ne împiedice să percepem în această arătare [712] împărăția sa spirituală, să ținem înaintea ochilor noștri profeția cerească, prin care Dumnezeu a conferit mai multă onoare Fiului său sub aspectul respingător al unui cerșetor decât dacă ar fi fost împodobit cu toate podoabele orbitoare ale regilor. Fără acest condiment, nu vom avea niciodată niciun gust pentru această istorie; și de aceea cuvintele lui Matei au mare greutate, când spune că profeția Profetului s-a împlinit [713] Percepând că era greu posibil ca oamenii, care sunt prea dedicați bogăției și strălucirii, să tragă vreun folos din această narațiune, privită după simțirea cărnii, el îi îndepărtează de la contemplarea simplă a faptului spre considerarea profeției.Calvin continuă cu ascultarea promptă a ucenicilor.
6. Și ucenicii s-au dus S-a remarcat mai înainte că zelul și promptitudinea ucenicilor de a asculta sunt menționate aici cu laudă; căci influența lui Hristos nu era atât de mare, încât numele său singur să fie suficient pentru a produce o impresie asupra unor persoane necunoscute; și în plus, exista temerea că vor fi învinuiți de furt. Este, așadar, o dovadă a respectului pe care îl arătau Stăpânului lor, când nu dau niciun răspuns, ci merg prompt spre locul la care le-a poruncit să meargă, bazându-se pe porunca și promisiunea lui. Să învățăm și noi prin exemplul lor să înaintăm prin orice fel de dificultate, ca să dăm Domnului ascultarea pe care o cere de la noi; căci el va îndepărta obstacolele și va deschide o cale și nu va îngădui ca eforturile noastre să fie zadarnice.
Considerați
Considerare
Calvin reflectează asupra sensului strigătului Osana.
9. Osana Fiului lui David. Această rugăciune este luată din Psalmul 118:25. Matei relatează în mod expres cuvintele ebraice, pentru a ne informa că aceste aplauze nu au fost acordate lui Hristos în mod nechibzuit și că ucenicii nu au rostit fără considerație rugăciunile care le veneau pe buze, ci că au urmat cu reverență forma de rugăciune pe care Duhul Sfânt o prescrisese întregii Biserici prin gura Profetului. Căci, deși el vorbește acolo despre propria sa împărăție, totuși nu există niciun motiv să ne îndoim că el privește în principal și intenționează ca alții să privească la succesiunea veșnică pe care Domnul i-o promisese. El a întocmit o formă perpetuă de rugăciune, care avea să fie observată chiar și atunci când bogăția împărăției se ofilea; și de aceea era un obicei predominant ca rugăciunile pentru răscumpărarea promisă să fie prezentate în general în aceste cuvinte. Iar scopul lui Matei a fost, așa cum am sugerat, să citeze în ebraică un psalm binecunoscut, pentru a arăta că Hristos era recunoscut de mulțime ca Răscumpărător. Pronunția cuvintelor este, într-adevăr, oarecum schimbată; căci ar fi trebuit mai degrabă scris Hoshiana (hvsy n') Mântuiește acum, te rugăm; dar știm că este aproape imposibil să iei un cuvânt dintr-o limbă în alta fără a face vreo modificare în sunet. Și nu numai poporului antic i-a poruncit Dumnezeu să se roage zilnic pentru împărăția lui Hristos, ci aceeași regulă este stabilită acum pentru noi. Și cu siguranță, deoarece este voia lui Dumnezeu să domnească numai în persoana Fiului său, când spunem: Vie împărăția ta, sub această cerere este transmis același lucru care este exprimat mai clar în psalm. În plus, când ne rugăm lui Dumnezeu să-l mențină pe Fiul său ca Împărat al nostru, recunoaștem că această împărăție nu a fost înființată de oameni și nu este susținută de puterea oamenilor, ci rămâne invincibilă prin protecție cerească.Calvin leagă intrarea de împărăția promisă a lui David.
În numele Domnului. Se spune că vine în numele lui Dumnezeu cel care nu numai că se poartă, ci primește împărăția prin porunca și rânduiala lui Dumnezeu. Acest lucru poate fi dedus mai sigur din cuvintele lui MARCU, unde se adaugă o altă exclamație: Binecuvântată fie împărăția tatălui nostru David, care vine în numele Domnului; căci ei vorbesc astfel în referire la promisiuni; deoarece Domnul mărturisise că va fi în cele din urmă un eliberator al acelei națiuni și rânduise ca mijloc restaurarea împărăției lui David. Vedem atunci că onoarea de Mediator, de la care trebuia așteptată restaurarea tuturor lucrurilor și a mântuirii, este atribuită lui Hristos. Acum, deoarece erau oameni umili și needucați prin care împărăția lui Hristos era numită împărăția lui David, să învățăm de aici că această doctrină era bine cunoscută la acea vreme, ceea ce în ziua de azi pare multora forțat și aspru, deoarece nu sunt bine familiarizați cu Scriptura.
Răspunde
Răspuns
Cum provoacă maniera umilă a domniei lui Hristos propriile tale așteptări privind puterea și onoarea? În ce feluri ai putea practica ascultarea promptă modelată de ucenici în acest pasaj? Unde simți că Dumnezeu te invită să ai încredere în promisiunile sale chiar atunci când semnele exterioare par mici sau obișnuite?
Roagă-te
Rugăciune
O, Tată Suveran, care în credincioșia legământului ai trimis pe Fiul Tău să intre în Ierusalim în smerenie, împlinind Cuvântul Tău și descoperind o împărăție nu de splendoare pământească, ci de încredere în promisiunile Tale, dăruiește-ne harul de a-L primi pe Hristos ca Împărat cu inimi pline de laudă. Prin puterea Duhului, întărește credința noastră ca să-L urmăm în pregătire, odihnindu-ne cu totul în Cuvântul Tău suveran. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →