Eterniseed › Curriculum › 1 Petru
1 Petru 1 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa a capitolului 1 din 1 Petru, Maclaren dezvăluie identitatea credincioșilor ca străini ai Diasporei și păstrarea divină care îi păzește spre mântuire. Expunerea sa atentă trece de la viața risipită a credinței la puterea, credința și moștenirea finală care o susțin. Pe măsură ce ascultăm, suntem invitați să vedem propriul nostru pelerinaj prin cuvintele sale clare și pătrunzătoare.
Citește
Citire
Luați câteva clipe liniștite pentru a citi integral capitolul 1 din 1 Petru. Lăsați salutul de început al apostolului și marile teme ale speranței vii, ale moștenirii și ale credinței păzite să se așeze în inima voastră. Observați mai ales limbajul despre străini, încercări și mântuirea gata să fie descoperită. Citiți încet, permițând textului să vă pregătească pentru expunerea lui Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a examina expresia 'străini ai Diasporei' și sensul ei creștin mai profund.
Toți cei care au cu adevărat credință în Isus Hristos sunt 'străini ai Diasporei'; risipiți în întreaga lume și locuind în mod risipit într-o ordine a lucrurilor căreia nu îi aparțin, 'căutând o cetate care are temelii'. Cuvântul 'străini' înseamnă, inițial, persoane care locuiesc pentru o vreme într-un oraș străin. Și aceasta este ideea pe care Apostolul ar dori să ne-o imprime ca fiind adevărată pentru fiecare dintre noi, în măsura în care creștinismul nostru este real. Căci, amintiți-vă, deși toți oamenii pot fi numiți cu adevărat 'pelerini și străini pe pământ' din cauza atât a scurtei durate a cursului lor pământesc, cât și a disproporției dintre partea lor nemuritoare și lucrurile materiale printre care locuiesc, Petru se gândește la ceva foarte diferit de fie scurtimea vieții pământești, fie necesitățile infinite ale unui spirit nemuritor atunci când își numește frații creștini străini.Maclaren expune apoi îndatoririle consecutive care decurg din această viață risipită, dar păzită.
II. Unele dintre îndatoririle clare consecutive care decurg din această caracteristică a vieții creștine.Maclaren desfășoară apoi imaginea militară a credincioșilor fiind păziți în puterea lui Dumnezeu.
Versiunea revizuită înlocuiește 'păzit' în loc de 'ținut', iar schimbarea, deși ușoară, este importantă, căci nu numai că păstrează mai exact sensul cuvântului folosit, dar păstrează și metafora militară care se află în el. Forța expresiei va apărea dacă mă refer, într-o propoziție, la alte cazuri în care este folosită în Noul Testament. De exemplu, citim că guvernatorul Damascului 'a păzit cetatea cu o garnizoană', care este același cuvânt, iar în folosirea sa pur metaforică Pavel îl folosește când spune că 'pacea lui Dumnezeu va păzi'--păzi, garnizoană--'inimile și mințile voastre în Hristos Isus'. Trebuie să ne gândim la o poziție fără apărare, la un sat fără ziduri în câmp deschis, cu o forță puternică în jurul lui, prin care niciun atacator nu poate pătrunde, și în mijlocul căreia cel mai slab poate sta în siguranță. Petru crede că fiecare creștin are atacatori pe care niciun creștin de unul singur nu îi poate respinge, dar că el poate, dacă dorește, să aibă un inel de apărare de nepătruns tras în jurul lui, care să arunce înapoi în stropi fără folos cel mai sălbatic atac al valurilor, așa cum ar putea face un dig sau o stâncă.Maclaren urmărește cele trei prepoziții 'de', 'prin' și 'spre' care modelează păstrarea.
Așadar, Apostolul nostru privește această păstrare în trei aspecte, sugerate de cele trei cuvinte ale sale 'de', 'prin', 'spre', care exprimă respectiv cauza sau puterea reală, condiția sau ocazia în care lucrează acea putere, și scopul sau finalitatea spre care lucrează. Astfel, aceste trei cuvinte mici vor servi drept linii pe care să ne rulăm acum gândurile--'de', 'prin', 'pentru'.
Considerați
Considerare
Maclaren încheie prin a declara mântuirea desăvârșită pentru care este dată păzirea.
Pentru aceasta sunteți 'păziți'. Pentru aceasta a murit Hristos ca să vă aducă. Pentru aceasta Dumnezeu, ca un lucrător răbdător care scoate modelul în războiul său de țesut prin multe aruncări ale unei navete ascuțite și multă răsucire a firelor în modele, încearcă să facă din voi, și pentru aceasta Hristos pe cruce a murit ca să realizeze. Fraților, să ne gândim mai mult decât o facem nu numai la începuturile parțiale de aici, ci la acea mântuire desăvârșită pentru care oamenii creștini sunt 'păziți' și păziți, și care, dacă voi și eu vom respecta condițiile, este la fel de sigură să vină ca și cum X, Y, Z urmează după A, B, C. Pentru aceasta suntem păziți.Maclaren încheie secțiunea arătând cum doar credința deschide ușa puterii de păstrare a lui Dumnezeu.
Așadar, frate, credința ta, credința mea, credința oricui nu este nimic în sine. Este doar supapa care se deschide și lasă aburul să intre. Este doar robinetul pe care îl întorci ca să lași apa din Thirlmere să intre în bazinele tale. Nu tu te mântuiești pe tine însuți. Nu credința ta te păzește, mai mult decât mâna întinsă cu care un om, gata să se poticnească, apucă mâna unui om puternic și statornic de pe trotuar lângă el îl ține în sus. Este mâna celuilalt om care te ține sus, dar este mâna ta care se prinde de el. Dumnezeu este cel care mântuiește, Dumnezeu este cel care păzește, Dumnezeu este cel care poate să ne păzească de cădere și să ne dea o moștenire printre toți cei care sunt sfințiți. El va face aceasta dacă ne întoarcem la El și Îl rugăm și așteptăm ca El să o facă. Dacă veți respecta condițiile și nu altfel, El Își va împlini promisiunea și Își va împlini scopul. Dar necredința mea poate zădărnici Atotputernicia și poate neutraliza dragostea lui Hristos, așa cum pe pământ citim că 'El nu a putut face acolo lucrări puternice din cauza necredinței lor'. Sunt sigur că sunt oameni aici care toată viața și-au împiedicat astfel Atotputernicia și au neutralizat dragostea lui Hristos și au făcut jertfa Sa neputincioasă și dorința Sa de a-i mântui zadarnică. Întindeți-vă mâinile așa cum a făcut odată acest Petru, strigând: 'Doamne, mântuiește-mă, sau pier' și El va răspunde, nu doar prin cuvânt, ci prin faptă: 'După credința ta să ți se facă ție'. Mântuirea, aici și dincolo, este doar lucrarea lui Dumnezeu. Ea nu poate fi exercitată față de un om care nu are credință. Ea va fi cu siguranță exercitată față de orice om care are.
Răspunde
Răspuns
Unde în circumstanțele voastre actuale simțiți cel mai mult tensiunea de a trăi ca un străin? Cum ar putea imaginea de a fi păziți în puterea lui Dumnezeu să schimbe felul în care întâmpinați presiunile de astăzi? Ce pas de încredere ar permite ca păzirea lui Dumnezeu să lucreze mai deplin în voi în această săptămână?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, Îți mulțumim pentru cuvântul care ne numește străini și totuși ne păzește în siguranță. Învață-ne să ținem cu ușurință de această lume trecătoare în timp ce ne odihnim ferm în puterea Ta. Păzește-ne inimile când mulțimea apasă aproape și căile vechi cheamă. Întărește credința care deschide ușa păzirii Tale și adu-ne la urmă la mântuirea gata să fie descoperită. Fă-ne să trăim astăzi ca cei ale căror nume sunt scrise în cetatea de sus, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →