Eterniseed › Curriculum › 2 Samuel
2 Samuel 1-2 — cu Brown
Deschidere
În această lecție ne întoarcem la Comentariul asupra întregii Biblii al lui Robert Jamieson, A.R. Fausset și David Brown pentru tratamentul său măsurat, verset cu verset, al cărții 2 Samuel 1-2. Cei trei exegeți îi călăuzesc pe cititori prin delicata tranziție de la moartea lui Saul la ungerea lui David, subliniind respectul tânărului conducător față de unsul Domnului și încrederea sa răbdătoare în călăuzirea divină. Lucrarea lor modelează lectura istorică și devoțională atentă care a slujit îndelung bisericilor protestante ce caută să înțeleagă cum rându iește Dumnezeu treburile poporului său.
Citește
Citire
Cu inimi gata să primească atât istoria cât și învățătura, să citim 2 Samuel capitolele 1 și 2. Ascultați durerea lui David pentru Saul și Ionatan, cercetarea sa atentă a Domnului și primii pași ai domniei sale în Iuda. Cereți Duhului să deschidă aceste evenimente străvechi astfel încât ele să întărească credința și să modeleze purtarea de astăzi.
Studiu
Jamieson, Fausset și Brown își încep tratarea capitolului 1 prin examinarea raportului amalekitului.
Versetul 2. 2-12. un om a ieșit din tabără de la Saul — Deoarece relatarea morții lui Saul, dată în capitolul precedent, este inspirată, ea trebuie considerată relatarea adevărată, iar povestea amalekitului o ficțiune a sa, inventată pentru a se face pe plac lui David, succesorul prezumtiv la tron. Întrebarea lui David: „Cum a mers lucrul?” arată interesul profund pe care îl avea față de război, un interes izvorât din sentimente de patriotism înalt și generos, nu din ambiție. Amalekitul, însă, judecând că el era mânat de un principiu egoist, a născocit o poveste improbabilă și inconsistentă, despre care credea că îi va aduce o răsplată. Probabil că a fost martor la actul sinucigaș al lui Saul, s-a gândit să-l folosească în propriul folos și a suferit pedeapsa pentru calculul său grav greșit (compară 2 Samuel 1:9; 1 Samuel 31:4; 1 Samuel 31:5).Ei iau în considerare apoi elegia lui David pentru regele și prințul căzuți.
Versetul 17. 17, 18. David a plâns cu această plângere — A fost întotdeauna obiceiul popoarelor orientale, la moartea marilor regi și războinici, să le celebreze calitățile și faptele în cântece funerare. Această elegie patetică de neegalat este socotită de mulți scriitori că a devenit un cântec de război național și că a fost învățat tinerilor israeliți sub numele de „Arcul”, în conformitate cu practica scriitorilor evrei și a multor scriitori clasici de a da titluri cântărilor lor după tema principală (Psalmii 22:1; Psalmii 56:1; Psalmii 60:1; Psalmii 80:1; Psalmii 100:1). Deși cuvintele „folosirea” sunt un adaos al traducătorilor noștri, ele pot fi introduse pe bună dreptate, căci sensul firesc al acestui verset paranteză este că David a luat măsuri imediate pentru a-i învăța pe oameni cunoașterea și practica arcului, inferioritatea lor mare față de dușman în această armă militară fiind cauza principală a recentei nenorociri naționale.Trecând la capitolul 2, comentariul îl urmează pe David în căutarea călăuzirii Domnului pentru următoarea sa mișcare.
Versetul 1. 1-4. David a întrebat pe Domnul — Prin Urim (1 Samuel 23:6; 1 Samuel 23:9; 1 Samuel 30:7; 1 Samuel 30:8). El își cunoștea destinația, dar știa de asemenea că providența lui Dumnezeu va netezi calea. De aceea nu voia să facă niciun pas într-o asemenea criză a istoriei sale și a națiunii fără a cere și a obține îndrumarea divină. I s-a spus să meargă în Iuda și să-și fixeze cartierul general la Hebron, unde s-a dus în consecință cu forța sa acum considerabilă. Acolo interesele sale erau foarte puternice; căci nu era doar în propriul său trib și aproape de căpetenii cu care avusese relații îndelungate de prietenie (vezi 1 Samuel 30:8- :), dar Hebron era capitala și centrul Iudei și una dintre cetățile levitice; locuitorii acesteia îi erau puternic atașați, atât din simpatie față de cauza sa încă de la masacrul de la Nob, cât și din perspectiva realizării în persoana sa a preeminenței promise printre seminții. Prinții lui Iuda i-au oferit deci coroana peste seminția lor, iar ea a fost acceptată. Mai mult nu se putea face cu prudență în împrejurările țării (1 Cronici 11:3).
Considerați
Considerare
Autorii își încheie observațiile despre amalekit subliniind respectul statornic al lui David față de unsul Domnului.
Versetul 13. 13-15. David a zis tânărului... De unde ești? — Omul declarase de la început cine era. Dar întrebarea a fost acum pusă în mod formal și judiciar. Pedeapsa aplicată amalekitului poate părea prea aspră, dar respectul acordat regilor în Apus nu trebuie privit ca standard pentru ceea ce Răsăritul consideră cuvenit rangului regal. Respectul lui David față de Saul, ca uns al Domnului, era în mintea sa un principiu după care acționase cu credincioșie în mai multe ocazii de mare ispită. În împrejurările prezente era deosebit de important ca acest principiu să fie cunoscut public; iar a se elibera de imputarea că ar fi fost în vreun fel părtaș la execrabila crimă de regicid era partea unui judecător drept, nu mai puțin decât a unui bun politician. :- . DAVID PLÂNGE PE SAUL ȘI IONATAN.Ei încheie secțiunea despre prima ciocnire urmărind cu durere urmărirea lui Asael.
Versetul 19. 19-32. Asael a urmărit pe Abner — Să obții armura generalului era socotit cel mai mare trofeu. Asael, ambițios să-și asigure pe a lui Abner, îi depășise pe toți ceilalți urmăritori și se apropia rapid de comandantul care se retrăgea. Abner, conștient că posedă mai multă putere fizică și nedorind să fie „sânge” între el și Ioab, fratele lui Asael, l-a îndemnat de două ori să renunțe. Tânărul soldat impetuos fiind surd la generoasa remonstranță, veteranul a ridicat capătul ascuțit al lăncii sale, așa cum fac arabii moderni când sunt urmăriți, și, cu o lovitură bruscă pe la spate, l-a străpuns pe loc, astfel încât a căzut și a zăcut scăldat în sângele său. Dar Ioab și Abisai au continuat urmărirea pe alt drum până la apusul soarelui.
Răspunde
Răspuns
1. Cum provoacă refuzul lui David de a pune mâna pe tron prin violență propriile noastre ambiții? 2. În ce feluri am putea cultiva aceeași cercetare răbdătoare a Domnului pe care a arătat-o David la Hebron? 3. Unde vedem costul rivalității printre poporul lui Dumnezeu și cum ar trebui aceasta să ne modeleze purtarea față de frații credincioși?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, pe măsură ce ne gândim la reverența lui David față de cel pe care L-ai uns, învață-ne să cinstim rânduielile Tale suverane și să așteptăm îndrumarea Ta, în loc să ne grăbim înainte din ambiție egoistă. Prin Duhul Tău, păzește-ne de judecăți pripite și dă-ne inimi care să plângă cu cei ce plâng, în timp ce căutăm pacea care Îți este plăcută. Fie ca doar Hristos să fie înălțat în toate căile noastre. Amin
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →