← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iosua

Căpitanul și zidurile care se prăbușesc

Iosua 5-6Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate20 min
Deschidere
În Patriarchs and Prophets Ellen G. White deschide povestea intrării lui Israel în Canaan cu relatarea sacră din Iosua 5 și 6. Pana ei se oprește asupra apariției Comandantului ceresc, a marșurilor tăcute în jurul Ierihonului și a credinței care a adus zidurile puternice la ruină. Prin aceste capitole ea arată cum Domnul Însuși își conduce poporul și cum încrederea doar în Cuvântul Său asigură victoria. Astăzi ascultăm din nou mărturia ei inspirată, permițând aceluiași Căpitan să vorbească inimilor noastre și să ne pregătească pentru conflictele care încă ne așteaptă.
Citește
Întoarce-te acum la capitolele 5 și 6 din Iosua și citește relatarea Paștelui de la Ghilgal, apariția războinicului ceresc și marșul de șapte ori care a doborât zidurile Ierihonului. Lasă narațiunea sacră să se așeze liniștit în mintea ta înainte de a ne întoarce la reflecțiile lui Ellen White asupra acestor evenimente.
Studiu

Studiază

White ne îndreaptă mai întâi privirea spre Căpitanul înălțat care îl întâlnește pe Iosua în afara taberei. Cucerirea Ierihonului a fost văzută de Iosua ca primul pas în cucerirea Canaanului. Dar mai întâi el a căutat o asigurare a călăuzirii divine și i-a fost acordată. Retrăgându-se din tabără pentru a medita și a se ruga ca Dumnezeul lui Israel să meargă înaintea poporului Său, a văzut un războinic înarmat, de statură înaltă și prezență impunătoare, „cu sabia scoasă în mână”. La provocarea lui Iosua: „Ești de partea noastră sau de partea [p. 488] vrăjmașilor noștri?”, răspunsul a fost: „Ca și Căpitan al oștirii Domnului am venit acum”. Aceeași poruncă dată lui Moise la Horeb: „Scoate-ți sandaua din picior, căci locul pe care stai este sfânt”, a revelat adevăratul caracter al străinului misterios. Era Hristos, Cel Înălțat, care stătea înaintea conducătorului lui Israel. Uimit, Iosua a căzut cu fața la pământ și s-a închinat și a auzit asigurarea: „Ți-am dat în mână Ierihonul și pe regele lui și pe vitejii lui de război” și a primit instrucțiuni pentru cucerirea cetății. Ea urmărește apoi procesiunea solemnă care a înconjurat cetatea în tăcere ascultătoare. În ascultare de porunca divină, Iosua a adunat armatele lui Israel. Nu trebuia făcut niciun asalt. Trebuiau pur și simplu să facă circuitul cetății, purtând chivotul lui Dumnezeu și suflând în trâmbițe. Mai întâi au venit războinicii, un corp de oameni aleși, nu acum ca să cucerească prin propria lor pricepere și vitejie, ci prin ascultare de îndrumările date lor de la Dumnezeu. Șapte preoți cu trâmbițe au urmat. Apoi chivotul lui Dumnezeu, înconjurat de o aureolă de slavă divină, a fost purtat de preoți îmbrăcați în veșmintele care le indicau slujba sfântă. Armata lui Israel a urmat, fiecare seminție sub steagul ei. Așa a fost procesiunea care a înconjurat cetatea sortită pieirii. Nu s-a auzit niciun sunet în afară de pașii acelei oștiri puternice și de sunetul solemn al trâmbițelor, răsunând printre dealuri și prin străzile Ierihonului. Circuitul încheiat, armata s-a întors în tăcere la corturile ei, iar chivotul a fost așezat la loc în cortul întâlnirii. White arată apoi cum marșurile repetate au hrănit credința în oștirile nevăzute ale cerului. „Prin credință au căzut zidurile Ierihonului.” Evrei 11:30. Căpitanul oștirii Domnului a comunicat doar cu Iosua; nu S-a descoperit întregii adunări și a stat în puterea lor să creadă sau să se îndoiască de cuvintele lui Iosua, să asculte poruncile date de el în numele Domnului sau să-i nege autoritatea. Ei nu puteau vedea oastea îngerilor care îi însoțea sub conducerea Fiului lui Dumnezeu. Ar fi putut raționa: „Ce mișcări fără sens sunt acestea și cât de ridicolă este îndeplinirea de a mărșălui zilnic în jurul zidurilor cetății, suflând în trâmbițe de corn de berbec. Aceasta nu poate avea niciun efect asupra fortificațiilor acelea înalte.” Dar însăși planul de a continua această ceremonie atât de mult timp înainte de prăbușirea finală a zidurilor a oferit ocazia dezvoltării credinței printre israeliți. Trebuia să li se întipărească în minte că puterea lor nu stătea în înțelepciunea omului, nici în tăria lui, ci numai în Dumnezeul mântuirii lor. Astfel ei trebuiau să se obișnuiască să se bizuie cu totul pe Conducătorul lor divin. În cele din urmă ea asigură fiecare inimă care se încrede că Dumnezeu lucrează încă cu putere pentru cei care se bizuie cu totul pe El. Dumnezeu va face lucruri mari pentru cei care se încred în El. Motivul pentru care poporul Său mărturisit nu are o putere mai mare este că se încred atât de mult în propria lor înțelepciune și nu Îi dau Domnului ocazia să-Și descopere puterea în favoarea lor. El îi va ajuta pe copiii Săi credincioși în orice situație de urgență dacă își vor pune întreaga încredere în El și Îl vor asculta cu credincioșie.
Considerați

Cugetă

White ne ridică privirile spre Cel Puternic al cărui singur cuvânt a doborât turnurile Ierihonului. Cât de ușor au doborât oștirile cerului zidurile [p. 493] Ierihonului, cetatea aceea mândră ale cărei fortificații, cu patruzeci de ani mai înainte, stârniseră groază în spionii necredincioși! Cel Puternic al lui Israel spusese: „Ți-am dat în mână Ierihonul.” Împotriva acelui cuvânt puterea omenească era neputincioasă. Ea revine din nou la Căpitanul divin care singur conduce cucerirea poporului Său. Cucerirea Ierihonului a fost văzută de Iosua ca primul pas în cucerirea Canaanului. Dar mai întâi el a căutat o asigurare a călăuzirii divine și i-a fost acordată. Retrăgându-se din tabără pentru a medita și a se ruga ca Dumnezeul lui Israel să meargă înaintea poporului Său, a văzut un războinic înarmat, de statură înaltă și prezență impunătoare, „cu sabia scoasă în mână”. La provocarea lui Iosua: „Ești de partea noastră sau de partea [p. 488] vrăjmașilor noștri?”, răspunsul a fost: „Ca și Căpitan al oștirii Domnului am venit acum”. Aceeași poruncă dată lui Moise la Horeb: „Scoate-ți sandaua din picior, căci locul pe care stai este sfânt”, a revelat adevăratul caracter al străinului misterios. Era Hristos, Cel Înălțat, care stătea înaintea conducătorului lui Israel. Uimit, Iosua a căzut cu fața la pământ și s-a închinat și a auzit asigurarea: „Ți-am dat în mână Ierihonul și pe regele lui și pe vitejii lui de război” și a primit instrucțiuni pentru cucerirea cetății.
Răspunde
Unde în propria mea viață mai încerc încă să lupt în puterea mea proprie în loc să mărșăluiesc la porunca Căpitanului? Ce ziduri din inima mea sau din împrejurările mele sunt tentat să cred că sunt prea puternice pentru cuvântul Domnului? Cum pot practica ascultarea liniștită și încrederea care au marcat marșurile lui Israel în jurul Ierihonului?
Roagă-te
Doamne Isuse, Căpitan al oștirii Domnului, ne plecăm înaintea Ta așa cum a făcut Iosua. Îți mulțumim că mergi înaintea noastră în fiecare bătălie și că dai victoria pe care n-am putea-o câștiga niciodată singuri. Învață-ne să ne încredem mai mult în Cuvântul Tău decât în zidurile înalte pe care le vedem. Ferește-ne de păcatul ascuns care aduce înfrângere întregii tabere și umple-ne cu credința care ascultă pur și simplu. Iubirea care a plănuit răscumpărarea noastră să fie puterea care nivelează fiecare obstacol până vom sta în pământul făgăduinței împreună cu Tine. În numele Tău puternic ne rugăm, amin.

Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →