← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iacov

Iacov 2 — cu Simeon

Iacov 2Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În paginile lui Charles Simeon din Horae Homileticae Biserica este invitată să zăbovească asupra epistolei lui Iacov cu atenție răbdătoare și plină de rugăciune. Discursurile lui Simeon despre capitolul doi desfășoară învățătura apostolului despre parțialitate, legea libertății și credința vie care justifică. Această lecție ne atrage în același spirit omiletic, permițând cuvintelor lui Simeon să vorbească în timp ce ne pregătim inimile să le primim.
Citește

Citire

Să dăm acum ureche capitolului al doilea din epistola lui Iacov. Citiți capitolul încet și cu voce tare, oprindu-vă după fiecare paragraf pentru ca cadența măsurată a îndemnurilor apostolului să se așeze în inimă. Cereți Duhului Sfânt să pregătească solul pentru sămânța pe care Simeon o va semăna în curând.
Studiu
Simeon deschide stabilind datoria slujitorilor de a aborda erorile cu fidelitate tandră. Versetul 5. DISCOURSE: 2363 PRIVIREA DISTINSĂ A LUI DUMNEZEU PENTRU CEI SĂRACI Iacov 2:5. Ascultați, frații mei iubiți, nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci ai acestei lumi bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care a promis-o celor ce îl iubesc? ESTE o datorie care revine tuturor slujitorilor să descurajeze orice erori, fie de credință fie de practică, care s-ar fi strecurat în Biserică. Dar când sunt constrânși de necesitate să mustre ceea ce este greșit, ei ar trebui să arate prin dovezi cât se poate de incontestabile că există un motiv întemeiat de mustrare; și, prin felul lor tandru de a mustra, ar trebui să dovedească faptul că sunt mânați doar de simțul datoriei față de Dumnezeu și de dragostea față de om. Sfântul Iacov văzuse o parțialitate foarte rușinoasă răspândită în Biserică în favoarea celor bogați, în timp ce cei săraci erau prea adesea neglijați și disprețuiți. Împotriva acestui mare rău el își aduce mărturia, nu doar cu fidelitate, ci cu o tandrețe neofensatoare și cu o înțelepciune de necontestat. Apoi se întoarce să explice legea libertății ca adevăratul caracter al Evangheliei. Versetul 12. DISCOURSE: 2364 LEGEA LIBERTĂȚII Iacov 2:12. Așa să vorbiți și așa să faceți, ca unii care vor fi judecați prin legea libertății. Legea faptelor cuprinsă în Cele Zece Porunci este menținută în vigoare sub dispensațiunea Evangheliei, ca o regulă de viață. Acest lucru reiese din referințele frecvente care se fac la ea în Noul Testament în acest scop anume. Sfântul Pavel, în Epistola sa către Romani, când învață datoria dragostei, spune: 'Nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții: căci cel ce iubește pe altul a împlinit legea... căci dragostea este împlinirea legii [Notă: Romani 13:8-10.]'. În același fel Sfântul Iacov, condamnând o respectare nepotrivită a persoanelor care se răspândise într-o mare măsură în Biserica Creștină, spune: 'Dacă aveți respect față de persoane, comiteți păcat și sunteți convinși de lege ca niște călcători [Notă: ver. 9.]'. În cele din urmă examinează argumentul pentru justificarea prin fapte în contextul său scriptural. Versetul 24. DISCOURSE: 2365 JUSTIFICAREA PRIN FAPTE EXPLICATĂ Iacov 2:24. Vedeți deci că omul este justificat prin fapte și nu numai prin credință. CU SIGURANȚĂ, dintre toate întrebările care pot ocupa mintea omenească, prima și cea mai mare este: 'Cum va fi omul drept înaintea lui Dumnezeu [Notă: Iov 9:2.]?' Pe acest subiect oamenii au diferit unii de alții cât de departe este răsăritul de apus. La această diferență pasajul dinaintea noastră a contribuit nu puțin. Este deci cât se poate de de dorit să intrăm cu sinceritate în cercetarea lui și să ne străduim să stabilim cu toată precizia posibilă ceea ce este atât de indispensabil pentru bunăstarea noastră veșnică. Este evident că cuvintele pe care vi le-am citit sunt o deducție dintr-un argument precedent. Trebuie deci să examinăm cu grijă argumentul însuși; căci numai printr-o cunoaștere temeinică a premiselor putem înțelege concluzia trasă din ele.
Considerați

Considerare

Simeon încheie îndemnând credincioșii să țină mereu în vedere judecata viitoare. Acceptarea voastră, este adevărat, va fi doar din pricina a ceea ce Domnul Isus Hristos a făcut și a suferit pentru voi: dar adevărul credinței voastre va fi încercat prin faptele pe care le-a produs: și după măsura și calitatea lor va fi răsplata voastră. Vă spun deci, în tot ce spuneți și faceți, aveți respect față de judecata viitoare, când 'Dumnezeu va aduce la lumină lucrurile ascunse ale întunericului și va face vădite sfaturile inimii': și pentru ca să fiți aprobați de Dumnezeu în ziua aceea, 'umblați în dragoste, după cum Hristos v-a iubit [Notă: Efeseni 5:2.]'; și, în timp ce vă străduiți să 'umblați în pașii Lui' 'aveți și voi aceeași gândire care a fost și în Hristos Isus [Notă: Filipeni 2:5.]'.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în propria mea viață mai arăt parțialitatea pe care Iacov și Simeon o mustră cu atâta ardoare? 2. Cum mă eliberează și mă leagă în același timp legea libertății în vorbirea și purtarea mea zilnică? 3. În ce feluri este credința mea dovedită ca fiind autentică prin faptele pe care dragostea le produce?
Roagă-te

Rugăciune

O Doamne, care ai ales pe săracii lumii acesteia să fie bogați în credință și moștenitori ai împărăției Tale, dă-ne harul să păzim legea împărătească de a iubi pe aproapele nostru ca pe noi înșine, fără părtinire. Desăvârșește astfel credința noastră prin fapte de milostenie, ca să nu fie moartă sau stearpă, ci roditoare în orice faptă bună, ca cei ce vor fi judecați prin legea libertății; prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →