Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 141-142 — cu Coke
Deschidere
În spiritul metodismului timpuriu, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie. Ca asociat de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist, Coke aduce inima unui păstor psalmilor, îndrumând credincioșii spre rugăciune din inimă și încredere statornică. Reflecțiile sale asupra capitolelor 141 și 142 ne invită să urmăm exemplul lui David de a striga către Domnul în necaz, ținând totodată de credincioșia legământului. Ascultăm ca același Duh care l-a întărit pe psalmist să ne întărească și pe noi, pentru ca propriile noastre rugăciuni de seară să se înalțe ca tămâie primită și sufletele noastre să rămână păzite de orice cursă.
Citește
Citire
Cu atenție liniștită citim acum Psalmii 141 și 142. Lăsăm cuvintele să se așeze în inimă, pe măsură ce David își varsă rugăciunea de seară și strigătul din peșteră. Primim fiecare verset ca o invitație de a aduce propriile temeri ascunse și doruri înaintea Domnului care aude. Îngăduim Duhului să ne pregătească pentru a primi perspectivele care urmează din expunerea credincioasă a lui Coke.
Studiu
Coke începe prin a situa psalmul în fuga lui David.
Versetul 1. Psalmii 141:0. David se roagă ca cererea sa să fie primită, conștiința sa sinceră și viața sa ferită de curse. Un psalm al lui David. Titlu. לדוד מזמור mizmor ledavid. — Este probabil ca David să fi compus acest psalm chiar înainte de fuga sa la Achiș, regele Gatului, când a cruțat a doua oară viața lui Saul (1 Samuel 26:0.), dar nu mai putea avea încredere în el: după care ia hotărârea menționată în 1 Samuel 26:1-2. Deoarece hotărârea sa era să fugă grabnic, nu încape îndoială că a făcut-o, fie în aceeași noapte după despărțirea de Saul, fie la prima lumină a dimineții: și era în seara acelei zile, când era deja pe aripi, ca să zicem așa; purtarea sa recentă plină de respect față de Saul și cruzimea de neînduplecat a celuilalt față de el și de ai săi, încă proaspete în gândurile sale; și, mai mult, reflectând asupra primejdiilor și ispitelor la care religia sa l-ar expune într-o țară păgână, varsă înaintea lui Dumnezeu următoarea rugăciune sau solilocviu; căci faptul că a fost compus seara reiese din dorința sa, Psalmii 141:2, ca să fie primit ca o jertfă de seară. Peters despre Iov, p. 336, de la care sunt luate în principal notele următoare. Psalmii 141:1. Doamne, strig către Tine, etc. — Acest verset este o invocare a adevăratului Dumnezeu, prin numele Său incomunicabil Iehova; ca singura ființă veșnică, existentă prin sine și neschimbătoare; creator și conducător al tuturor lucrurilor: iar chemarea stăruitoare și repetată folosită aici de psalmist, grăbește-Te spre mine, declară îndeajuns că el se afla într-o situație de mare necaz.El parafrazează apoi rugămintea pentru vorbire păzită în mijlocul închinătorilor la idoli.
Versetele 3-4. Psalmii 141:3-4. Pune o strajă, Doamne, etc. — Domnul Peters parafrazează aceste două versete astfel: 'Sunt pe cale să caut un refugiu de persecuțiile stăpânului meu Saul, în mijlocul unui neam de închinători la idoli, care vor fi curioși să observe toate cuvintele și faptele mele și vor încerca să mă atragă ca să fiu părtaș cu ei la închinarea la idoli, sau mă vor bănui ca spion sau dușman dacă refuz să mă supun. Dar Tu, Doamne, pune o strajă înaintea gurii mele, o pază la ușa buzelor mele; ca să nu-mi pun în primejdie propria siguranță prin purtarea mea necugetată, nici să-mi încalc religia prin vreo slăbiciune de a mă conforma. Păzește-mă de acel cel mai mare dintre toate relele, lepădarea de Tine pentru a urma dumnezei deșarți și străini. Să nu fiu vinovat de acest păcat groaznic și îndrăzneț, nici măcar în gând. Să urăsc să joc rolul de ipocrit, alăturându-mă la urâciunile păgânilor, chiar dacă doar în chip și înfățișare: și să nu fiu niciodată atras de ritualurile lor dulci sau de carnea lor îmbelșugată, ca să mă amestec în sărbătorile lor religioase.' Facem trimitere la critica laborioasă și ingenioasă a scriitorului învățat în apărarea acestei parafraze.Trecând la psalmul următor, Coke identifică decorul din peșteră.
Versetul 1. Psalmii 142:0. David arată că, în necazul său, toată mângâierea sa era în rugăciune către Dumnezeu. Maschil al lui David; O rugăciune când era în peșteră. Titlu. לדוד משׂכיל maskiil ledavid. — Acest psalm a fost compus de David când se afla în acea situație nenorocită din peștera Adullam, 1 Samuel 22:0, sau cea din En-Ghedi, 1 Samuel 24:0. El ne învață, prin propriul său exemplu, să ne încredințăm cu totul lui Dumnezeu, în mijlocul celor mai mari greutăți. Psalmul constă din trei părți; prima ne descrie înclinarea religioasă a minții sale, în toate necazurile variate la care era supus și cele mai amenințătoare rele care îl înconjurau. El își vărsa cererile înaintea lui Dumnezeu, Psalmii 142:1-2. A doua parte arată mărimea primejdiei sale și nădejdea tainică pe care o avea în acel Dumnezeu care îi vedea situația și pe care Îl alesese ca parte a sa; Psalmii 142:3-5. Ultima parte cuprinde cererile sale stăruitoare către Dumnezeu ca să-l scoată din peșteră și să-i dea lui și prietenilor săi prilej proaspăt de recunoștință și laudă.
Considerați
Cugetare
Coke încheie evidențiind virtuțile arătate în rugăciunea lui David.
Rugăciunile unui om bun ne dau cea mai dreaptă și vie impresie despre caracterul său. Dacă vreodată își dezvăluie cele mai ascunse gânduri sau adevărata stare și fire a inimii sale, este în retragerile sale evlavioase, unde se deschide și se destăinuiește înaintea Făcătorului său. Și ce adunare de virtuți dintre cele mai substanțiale ni se descoperă în această scurtă rugăciune sau solilocviu a lui David! Credința și încrederea sa în Dumnezeu; datoria sa față de domnitorul său; oroarea sa față de idolatrie; aderarea sa strictă la ceea ce era drept și just, împotriva tuturor convingerilor prietenilor săi și a tuturor provocărilor dușmanilor săi; o mărinimie care s-a arătat în clipa primejdiei și a necazului; însoțită de o nădejde, rod al religiei, și nu mai puțin eroică pentru că era insuflată.În cele din urmă, el afirmă siguranța găsită în a-și aținti privirea asupra lui Dumnezeu.
Să cadă cei răi în propriile lor curse, răsplata dreaptă pentru nelegiuirea lor; în timp ce eu, de asemenea, scap nevătămat de planurile lor vătămătoare. Notă: (1.) Cât timp ochiul nostru este îndreptat spre Dumnezeu, picioarele noastre nu vor aluneca. (2.) Pieirea celor răi este hotărâtă, iar uneltirile lor de a vătăma pe alții nu vor face decât să grăbească propria lor pieire.
Răspunde
Răspuns
1. Unde, în împrejurările mele actuale, am cea mai mare nevoie ca Domnul să pună o strajă înaintea gurii mele? 2. Cum aș putea primi mustrarea binevoitoare a celui drept ca un untdelemn vindecător, în loc să i mă împotrivesc? 3. În ce loc ascuns sunt invitat să strig către Dumnezeu singur, ca singurul meu refugiu și parte?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, așa cum Thomas Coke i-a îndrumat odinioară pe primii metodiști, îndrumă-ne și pe noi acum prin acești psalmi sfinți. Învață-ne să ridicăm mâini sfinte în ceasul de seară și să ne ținem privirea ațintită asupra Ta când orice alt ajutor dă greș. Păzește buzele noastre de orice cursă și inimile noastre de desfătările celor răi. Când suntem copleșiți, amintește-ne că Tu cunoști calea noastră și că îndurarea Ta ne va înconjura totuși cu cântări. Să se bucure cei drepți împreună cu noi când Tu ne vei face bine, și toată viața noastră să devină o jertfă vie, primită prin Hristos, altarul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →