Eterniseed › Curriculum › 1 Ioan
1 Ioan 3 — cu Barnes
Deschidere
În maniera exegetică clară care a servit de mult timp cititorilor presbiterieni și evanghelici americani, Notele asupra Bibliei ale lui Albert Barnes deschid 1 Ioan capitolul 3 urmărind dovezile adevăratei evlavii. Astăzi ascultăm cum Barnes parcurge argumentul apostolului că cei născuți din Dumnezeu sunt deja copiii Lui, poartă speranța de a fi făcuți asemenea lui Hristos și, prin urmare, urmăresc sfințenia prezentă. Expunerea sa măsurată păzește împotriva atât a prezumției cât și a disperării, îndreptând fiecare cititor către semnele practice ale credinței autentice.
Citește
Citire
Să citim acum 1 Ioan capitolul 3 în întregime, luând seama la chemarea repetată a apostolului de a ne cerceta pe noi înșine prin dubla încercare a dreptății și a dragostei. Pe măsură ce auzim textul, ne pregătim inimile să primească expunerea atentă care urmează, cerând Duhului să facă limpezi atât privilegiile cât și datoriile celor ce sunt numiți copiii lui Dumnezeu.
Studiu
Barnes deschide tratarea versetului 1 arătând dăruirea de către Tatăl a calității de fiu.
Un principe nu ar putea arăta o dragoste mai mare față de un băiat orfan rătăcitor, zdrențăros și vicios, găsit pe străzi, decât adoptându-l în propria sa familie și primindu-l la aceleași privilegii și onoruri ca pe fiii săi; și totuși aceasta ar fi un lucru mărunt în comparație cu onoarea pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o nouă. Tatăl ne-a dăruit nouă — Dumnezeu, privit ca Tată, sau ca fiind la capul universului considerat ca o singură familie. Ca să fim numiți fiii lui Dumnezeu — Adică să „fim” fiii lui Dumnezeu — cuvântul „numiți” fiind adesea folosit în sensul de „a fi”. Despre natura și privilegiile adopției, vezi notele la Romani 8:15-17; nota la 2 Corinteni 6:18 și observațiile practice la acel capitol. De aceea lumea nu ne cunoaște — Nu înțelege principiile noastre; motivele purtării noastre; izvoarele mângâierilor și bucuriilor noastre.El desfășoară apoi făgăduința că vom fi asemenea lui Hristos când El va apărea.
Poate, (1) nu ar fi putut fi descoperit astfel încât să-l putem înțelege, căci acea stare poate fi atât de diferită de cea prezentă încât niciun cuvânt nu ar transmite pe deplin concepția minții noastre. Poate, (2) este necesar pentru starea noastră de aici, ca fiind în probă, ca să nu ni se dea mai multă lumină cu privire la viitor decât cea care să ne stimuleze să facem eforturi pentru a ajunge într-o lume unde totul este lumină. Pentru o ilustrare a sentimentului exprimat aici de apostol, compară notele la 2 Petru 1:4. Dar știm că, atunci când El va apărea, vom fi asemenea Lui — Ni s-a descoperit că vom fi făcuți asemenea lui Hristos; adică în trupurile cu care vom fi înviați, în caracter, în fericire, în slavă. Compară nota la Filipeni 3:21; nota la 2 Corinteni 3:18. Aceasta este de ajuns pentru a mulțumi pe creștin în privința perspectivelor sale pentru lumea viitoare. A fi asemenea lui Hristos este obiectul țelului său suprem.Barnes arată apoi cum această speranță îl determină pe credincios să se curățească pe sine chiar acum.
Versetul 3. Și orice om care are această speranță în el — Această speranță de a-L vedea pe Mântuitorul și de a fi făcut asemenea Lui; adică orice creștin adevărat. Despre natura și influența speranței, vezi notele la Romani 8:24-25. Se curățește pe sine — Se face sfânt. Adică, sub influența acestei speranțe de a fi asemenea Mântuitorului, el depune acele eforturi în lupta împotriva păcatului și în biruirea înclinațiilor sale rele, care sunt necesare pentru a-l face curat. Apostolul nu ar nega că pentru succesul acestor eforturi depindem de ajutorul divin; dar el aduce în vedere, așa cum se face adesea în scrierile sfinte, lucrarea omului însuși ca fiind esențial legată de succes. Compară Filipeni 2:12. Gândul particular de aici este că speranța de a fi asemenea lui Hristos și de a fi îngăduit să locuiești cu El îl va determina pe om la eforturi stăruitoare de a deveni sfânt și va fi urmată în fapt de un astfel de rezultat.
Considerați
Considerare
Barnes încheie secțiunea afirmând desăvârșirea ultimă care așteaptă fiecare copil al lui Dumnezeu.
Dar nimeni, se presupune, nu va socoti aceasta o doctrină adevărată. Un creștin adevărat nu păcătuiește, într-adevăr, în mod obișnuit și voit; dar nimeni nu poate pretinde că toți creștinii ajung la o stare de desăvârșire fără de păcat pe pământ sau sunt, în fapt, la fel de curați ca Mântuitorul. Dar dacă pasajul nu dovedește că fiecare creștin devine absolut desăvârșit în viața prezentă, atunci nu dovedește că în fapt vreunul devine. El dovedește: (1) Că tendința, sau influența dreaptă a acestei speranțe, este de a-l face pe creștin curat; (2) Că toți cei ce o prețuiesc vor ținti, în fapt, să devină la fel de sfinți ca Mântuitorul; și (3) Că acest obiect va fi împlinit la un moment viitor. Există o lume unde toți cei răscumpărați vor fi desăvârșiți de sfinți.
Răspunde
Răspuns
Cum modelează demnitatea prezentă de a fi numit copil al lui Dumnezeu purtarea ta zilnică? În ce feluri speranța de a fi făcut asemenea lui Hristos oprește păcatul și grăbește sfințenia? Unde vezi dovada cea mai clară că această speranță îți curățește în mod activ viața?
Roagă-te
Rugăciune
Tată preabun, Îți mulțumim pentru dragostea care ne-a făcut copiii Tăi și ne-a dat o speranță atât de mare. Dăruiește ca așteptarea de a fi asemenea Fiului Tău să ne curățească zilnic inimile și să ne țină departe de orice păcat cunoscut. Întărește-ne să umblăm în dreptate și dragoste, ca lumea să știe că Îi aparținem Ție. Păzește-ne de orice asigurare falsă și călăuzește-ne la urmă în acea sfințenie desăvârșită pe care ai pregătit-o pentru cei ce Te iubesc. O cerem pentru numele lui Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →