Eterniseed › Curriculum › Tit
Tit 1 — cu Benson
Deschidere
Iubiților, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Iosif Benson asupra Vechiului și Noului Testament despre capitolul 1 din Tit. În această scrisoare pastorală apostolul expune rânduiala casei lui Hristos și caracterul cerut de la supraveghetorii ei. Benson ne călăuzește cu o claritate wesleyană statornică, arătând cum doctrina sănătoasă și viața sfântă aparțin împreună. Duhul care a inspirat aceste cuvinte să ne deschidă inimile pentru a le primi ca adevăr viu pentru biserică în orice veac.
Citește
Citire
Să auzim acum cuvântul Domnului din capitolul 1 al Epistolei către Tit. Ascultați chemarea apostolică de a rândui ce mai lipsește, de a numi prezbiteri cu caracter dovedit și de a păzi turma de orice învățătură care abate sufletele de la adevăr. Citiți cu încetineală și rugați Duhul să facă pasajul viu și lucrător în inima voastră.
Studiu
Benson începe prin a tâlcui felul în care Pavel se descrie pe sine ca rob și apostol.
Versetul 1. Tit 1:1. Pavel, rob al singurului Dumnezeu viu și adevărat. În unele din celelalte epistole ale sale, Pavel se numește rob al lui Iisus Hristos; dar aceasta este singura în care se numește rob al lui Dumnezeu: o numire pe care unii o socotesc că a luat-o pentru că învățătorii iudaizanți din Creta afirmau că el s-a lepădat de Dumnezeu, primind în biserica sa pe neamurile netăiate împrejur și eliberându-le astfel de ascultarea de Legea lui Moise, ca termen al mântuirii. Și apostol al lui Iisus Hristos. Prin acest titlu se deosebește de alți oameni evlavioși și sfinți, care erau toți robi ai lui Dumnezeu; și își afirmă apostolia, nu ca să se înalțe în ochii lui Tit, ci ca să-i facă pe învățătorii mincinoși din Creta și pe toți cei din orice veac care vor citi această scrisoare să înțeleagă că tot ce a poruncit el lui Tit să învețe are autoritate dumnezeiască. Potrivit credinței aleșilor lui Dumnezeu, adică a adevăratei Sale popor; răspândirea acestei credințe era lucrarea proprie a unui apostol. Și cunoașterea adevărului, adică a doctrinei Evangheliei, numită aici adevărul, pentru a o deosebi de rătăcirile păgânismului și de umbrele Legii lui Moise; și pentru că ea învață calea adevărată și singura cale adevărată a mântuirii pentru iudei și neamuri; care este după evlavie, care în orice punct se potrivește și susține adevărata, vie și duhovnicească închinare și slujire a lui Dumnezeu; și într-adevăr nu are alt scop sau țintă. Aceste două versete cuprind suma creștinismului, pe care Tit trebuia să o aibă mereu în vedere.El detaliază apoi calitățile cerute unui episcop.
Căci un episcop sau prezbiter, cum este numit, Tit 1:5, trebuie să fie fără prihană, pentru a fi de folos; ca iconom al lui Dumnezeu, încredințat de Dumnezeu cu grija de suflete nemuritoare și cu împărțirea tainelor Evangheliei; nu încăpățânat, αὐθάδη, literal, mulțumindu-și sieși; ci pe toți oamenii spre binele lor spre zidire; nu iute la mânie sau lesne provocat: cum înseamnă ὀργίλον; nu dat la vin, etc. Vezi la 1 Timotei 3:2-7; cumpătat sau prudent: cum poate fi tradus în mod potrivit σώφρονα. Aceasta implică, în special, stăpânirea cuvenită a patimilor noastre mâniose; astfel încât în toate împrejurările să ne purtăm cu prudență; cumpătat în folosirea oricărei plăceri trupești; unul care are atâta stăpânire de sine încât își ține toate poftele sub cuvenita înfrânare. Ținând cu tărie cuvântul credincios, adică cuvântul adevărului Evangheliei. Este o mare frumusețe, spune Macknight, în cuvântul ἀντεχόμενον, așa cum este folosit aici.Apoi se ocupă de învățătorii nestăpâniți care tulbură bisericile.
Versetele 10-11. Tit 1:10-11. Căci sunt mulți nesupuși, supuși nici unei rânduieli; și vorbitori deșerți, ματαιολόγοι, persoane care rostesc o mulțime de lucruri nebunești și de nimic, mai ales despre genealogii și fabule; și înșelători, φρεναπάται, înșelați în mințile lor proprii sau înșelători ai minților altora; care își amăgesc ucenicii cu păreri mincinoase, pentru a le împăca conștiințele cu fapte rele; mai ales cei din tăierea împrejur, adică învățătorii iudei, care, deși convertiți la creștinism, învățau necesitatea păzirii Legii iudaice, împreună cu credința în Hristos, Faptele 21:20. Ale căror guri trebuie oprite, adică prin convingere din rațiune și Scriptură; care răstoarnă case întregi, doborând credința unor familii întregi prin doctrina lor mincinoasă și, după cum pare să însemne, îi atrag la iudaism; învățând lucruri pe care nu trebuie să le învețe, care sunt cu totul mincinoase și vătămătoare; pentru câștig urât, cu scopul josnic de a scoate bani de la ucenicii lor.
Considerați
Cugetare
Benson încheie prin a pune în contrast pe cei curați și pe cei întinați.
Versetele 15-16. Tit 1:15-16. Pentru cei curați, adică credincioșii ale căror inimi sunt curățite prin credință, Faptele 15:9, toate lucrurile sunt curate, toate felurile de mâncăruri sunt îngăduite a fi folosite; dar pentru cei care sunt întinați, care sunt încă sub vinovăția și puterea păcatului; și necredincioși, lipsiți de credința adevărată și mântuitoare care să-i curățească, nimic nu este curat, nimic din ce fac, se bucură sau posedă: ei sunt încă întinați de vinovăție și sunt expuși osândirii și mâniei lui Dumnezeu. Apostolul unește pe întinați și pe necredincioși, pentru a arăta că nimic nu poate fi curat fără credința adevărată. Căci chiar și mintea lor, înțelegerea prin care ar trebui să deosebească ce este îngăduit și ce nu este îngăduit, și conștiința lor, prin care ar trebui să judece propriile fapte, este întinată, orbită, pervertită și pângărită de vinovăția trecută și de depravarea prezentă; și, în consecință, așa sunt și ei și tot ce fac. Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu și se laudă cu legătura lor cu El ca popor al Său deosebit și se fălesc că au cunoștința adevărată a voii Sale din revelația lui Moise; vezi Romani 2:17; dar prin fapte Îl tăgăduiesc, trăind în contradicție cu însăși Legea pe care mărturisesc că o cunosc, ca și cum ar fi cu totul necunoscători de El și de ea; fiind urâcioși, vrednici de a fi urâți și evitați de toți; și neascultători de cele mai limpezi îndemnuri ale datoriei față de Dumnezeu și de oameni; și față de, sau cu privire la, orice lucrare cu adevărat bună, netrebnici, ἀδόκιμοι, fără discernământ; nici judecând drept, nici făcând drept: sau dezaprobați și osândiți, când sunt aduși la măsura Cuvântului lui Dumnezeu, deși aproape primii care osândesc pe alții.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața mea mă cheamă Domnul să țin cu și mai mare statornicie cuvântul credincios? Cum aș putea să-i sprijin mai bine pe cei care păstoresc turma lui Hristos printre noi? În ce feluri sunt ispitit să despart doctrina sănătoasă de sfințenia pe care o produce?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule milostiv, Îți mulțumim pentru mărturia apostolică păstrată pentru noi în Tit. Dă-ne să o primim cu inimi blânde și ascultătoare. Plămădește în noi caracterul fără prihană pe care îl ceri de la cei care conduc și de la toți cei care urmează. Ferește-ne de orice vorbitor deșert și înșelător și fă-ne sănătoși în credința care lucrează prin dragoste. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →