← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Efeseni

Prin har sunteți mântuiți: Morți în păcate, Făcuți vii în Hristos

Efeseni 2Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur22 min
Deschidere
Dacă Efeseni 1 ne-a înălțat în locurile cerești, Efeseni 2 ne arată mai întâi groapa din care am fost scoși. „Și pe voi, care erați morți în greșelile și în păcatele voastre, v-a înviat.” Diagnosticul lui Pavel este dur: nu bolnavi, nu slabi, ci morți — și apoi, între acea moarte și nădejdea noastră, el așază două dintre cele mai frumoase cuvinte din Scriptură, „Dar Dumnezeu.” „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit… ne-a înviat împreună cu Hristos.” De aici vine versetul pe care Biserica l-a purtat ca pe un steag: „Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” Hrisostom ține cele două adevăruri împreună: am fost cu adevărat morți și suntem cu adevărat mântuiți prin har — totuși același har ne creează „spre fapte bune”, ca să umblăm în ele.
Citește

Citire

Citește Efeseni 2 — odinioară morți în greșeli, „copii ai mâniei, ca și ceilalți”; „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare… chiar când eram morți în greșelile noastre, ne-a înviat împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți)”, și ne-a înviat și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești în Hristos; „căci prin har sunteți mântuiți prin credință; și aceasta nu vine de la voi: este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni”; căci suntem lucrarea Lui, zidiți în Hristos Iisus spre fapte bune; apoi neamurile, odinioară „depărtate”, au fost făcute „apropiate prin sângele lui Hristos”, căci El este pacea noastră, care „a făcut din doi una și a surpat zidul de la mijloc care ne despărțea”, împăcând pe amândoi cu Dumnezeu într-un singur trup prin cruce; astfel ei „nu mai sunt străini și străini de cetățenie, ci împreună-cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu”, „Iisus Hristos însuși fiind piatra din capul unghiului.”
Studiu
Inima capitolului este „prin har sunteți mântuiți prin credință… nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Ar fi ușor să auzi aceasta ca și cum credința ar fi o mică faptă pe care o aducem ca să câștigăm restul. Hrisostom închide această ușă: chiar și credința mântuiește numai pentru că Dumnezeu a voit ca ea să mântuiască, nu pentru că credința este o plată pe care am dat-o. Expresia lui este că credința mântuiește, dar aceasta este pentru că Dumnezeu așa voiește, ca credința să mântuiască. Mântuirea este dar de la început până la sfârșit. Totuși Hrisostom este atent: Dumnezeu nu ne-a mântuit pentru că nu aveam fapte de adus; El i-a mântuit pe înșiși oamenii care nu aveau niciuna, tocmai ca harul singur să strălucească: Nu ne-a lepădat ca având fapte, ci ca fiind lipsiți de fapte ne-a mântuit prin har. De aceea „nimeni să nu se laude.” Eram morți, iar morții nu-și câștigă propria înviere; nu aducem nimic la mormânt decât nevoia noastră, iar harul ne întâmpină acolo cu viața.
Considerați

Considerare

Harul nu ne lasă acolo unde ne-a găsit. Pavel trece imediat de la individul salvat la poporul reclădit: neamurile, odinioară „depărtate”, sunt făcute „apropiate prin sângele lui Hristos”, zidul despărțitor este dărâmat, iudeu și neam sunt zidiți într-un „om nou.” Iar scopul a tot este o clădire — „un templu sfânt în Domnul”, cu Hristos ca piatra din capul unghiului care leagă fiecare zid. Hrisostom stăruie asupra minunii că acest templu este în același timp obștesc și personal: Căci fiecare dintre voi, în parte, este un templu, și voi toți împreună sunteți un templu. Nimeni nu este doar o cărămidă în zidul altuia; fiecare suflet este el însuși un loc de locuit al lui Dumnezeu, și totuși niciunul nu stă singur. A fi mântuit prin har nu este niciodată o chestiune particulară; înseamnă a fi zidiți, împreună cu toți sfinții, în casa unde Dumnezeu Însuși a ales să locuiască.
Răspunde

Răspuns

Începe de unde începe Pavel — cu cuvântul cinstit „mort.” Nu luptând, nu doar cu defecte, ci mort în păcate până când harul te-a atins. Acest cuvânt nu este menit să te zdrobească, ci să te elibereze, căci îndepărtează ultima iluzie că ai fi putut vreodată să te mântuiești singur. Amintirea lui Hrisostom este eliberarea ta: credința mântuiește „pentru că Dumnezeu așa voiește,” și El „ne-a mântuit prin har,” nu ca o răsplată pentru fapte pe care le-ai lipsit. Așa că încetează să încerci să câștigi ceea ce poate fi doar primit; întinde mâini goale și lasă îndurarea să-și facă lucrarea. Apoi amintește-ți în ce ai fost mântuit: nu o salvare solitară, ci un templu — „în parte un templu,” și „împreună un templu” cu toți sfinții. Ia-ți locul în casa lui Dumnezeu, sprijină-te pe piatra din capul unghiului și lasă harul care te-a înviat să te zidească într-un loc de locuit pentru Dumnezeu în Duhul.
Roagă-te

Rugăciune

O, Dumnezeule, care ești bogat în îndurare, care m-ai iubit cu o dragoste atât de mare încât chiar când eram mort în păcatele mele m-ai făcut viu împreună cu Hristos: să nu uit niciodată că nu-Ți aduc nimic decât nevoia mea și că sunt mântuit prin har și nu prin vreo faptă a mea. Păzește-mă de orice laudă de sine și învață-mă să primesc darul Tău cu mâini goale și recunoscătoare. Zidește-mă, împreună cu toți sfinții Tăi, în templul cel sfânt al cărui Fiu este piatra din capul unghiului; fă-mă un loc de locuit al Duhului Tău și unește-mă cu casa lui Dumnezeu, nelăsându-mă străin, ci împreună-cetățean cu sfinții. Umblă-mă în faptele bune pentru care m-ai creat din nou. Ție, care învii pe morți și împaci pe cei depărtați prin sângele lui Hristos, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →