Eterniseed › Curriculum › Ezechiel
Ezechiel 17-18 — cu Simeon
Deschidere
În ritmul măsurat al căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de căldură exegetică în care evanghelicul și catolicul se întâlnesc. În Ezechiel 17–18 Simeon urmărește plantarea suverană de către Domnul a unui cedru tânăr și balanța dreaptă a judecății divine, invitând Biserica să se odihnească sub ramurile milei în timp ce tremură la echitatea Judecătorului. Cuvintele sale, rostite din inima unei amvoane anglicane, ne cheamă și astăzi la veghere și nădejde.
Citește
Citire
Să ascultăm acum cuvântul Domnului din capitolele 17 și 18 ale lui Ezechiel, unde prorocul înfățișează atât taina cedrului plantat pe muntele lui Israel cât și apărarea de către Domnul a căilor sale drepte. Ascultați cu inimi liniștite, ca Duhul să ne pregătească să primim învățătura pe care Simeon o dezvăluie din aceste oracole.
Studiu
Simeon dezvăluie mai întâi prorocia ca fiind deja împlinită în creșterea smerită, dar de neînvins a Bisericii.
De aici s-ar putea presupune că tronul lui David nu va mai fi restabilit niciodată; dar Dumnezeu promite, sub aceeași figură folosită pentru a reprezenta aceste lucruri, că va restaura împărăția lui David, parțial sub Zorobabel, dar mai ales sub Mesia, Domnul Iisus Hristos; și că, în loc să fie vreodată răsturnată, asemenea rânduielii iudaice sau împărățiilor acestei lumi, ea va dăinui în veci, un monument slăvit al puterii și al adevărului Său. Ne propunem să considerăm această prorocie, I. Ca fiind deja împlinită — Biserica, deși umilă la origine, a devenit foarte mare — [Domnul Iisus Hristos, Întemeietorul ei, a venit în lume când familia lui David fusese redusă la o stare foarte smerită și umilă. El este numit pe bună dreptate „O odraslă din tulpina lui Iesei [Note: Isaia 11:1 .]”, care „a crescut ca o odraslă fragedă, ca o rădăcină dintr-un pământ uscat [Note: Isaia 53:2 .]”.El enunță apoi adevărul solemn că un om drept se poate abate de la dreptate și poate pieri.
Prorocul a fost deci instruit să le vorbească despre interpretarea greșită a cuvântului lui Dumnezeu și să le declare că, deși în această lume copiii trebuie să participe inevitabil la judecățile părinților lor, nu va fi așa în lumea viitoare: acolo fiul nu va purta în niciun fel nelegiuirea tatălui, nici tatăl pe cea a fiului; ci „sufletul care a păcătuit, acela va muri”. În confirmarea acestui adevăr, prorocul argumentează cu ei în acest capitol, unde întregul plan al lucrărilor divine, cu privire la caracterele diferite ale omenirii, este enunțat, apărat și aplicat. El este, I. Enunțat — Dacă omul drept se abate de la dreptatea sa și moare în păcatele sale, va pieri — [Acesta este un adevăr solemn, pe care oamenii caută prin orice mijloc posibil să-l evite.Apoi declară făgăduința că omul nelegiuit care se întoarce și face ce este drept va trăi.
Trebuie să vă întoarceți cu adevărat de la nelegiuirile voastre și mai ales de la păcatul vostru obișnuit, plângând pentru el, luptând împotriva lui, supunându-l. Trebuie de asemenea să faceți tot ce vă cere Dumnezeu în Cuvântul Său binecuvântat. Trebuie să fugiți la Hristos ca la un adăpost de mânia unui Dumnezeu răzbunător: trebuie să vă încredeți cu totul în moartea și patima Sa meritorii: trebuie să renunțați la orice altă nădejde; și trebuie să căutați „să fiți găsiți în El, fără dreptatea voastră proprie care este din Lege, ci aceea care este prin credința în Hristos, dreptatea care este de la Dumnezeu prin credință”. Trebuie de asemenea, în dependență de Duhul Său cel Sfânt, să vă străduiți să împliniți toată voia lui Dumnezeu și să „umblați în toate lucrurile așa cum a umblat Hristos”. Iar dacă veți face astfel, declarăm, în numele lui Dumnezeu Atotputernic, că „nu veți pieri niciodată, ci veți avea viață veșnică”.
Considerați
Considerare
Simeon încheie primul discurs îndemnându-ne să venim și să ne odihnim sub umbra cedrului cel bun.
Dar dacă simțim nevoia noastră de un Mântuitor, dacă suntem conștienți că fără o legătură cu El trebuie să pierim pentru totdeauna, atunci să ascultăm glasul Său care ne cheamă: „Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă!” — — —] 2. Dați-I Lui slava pentru toată odihna de care ne bucurăm — [Nimic nu poate fi mai ofensator pentru Dumnezeu decât „a jertfi la mreaja noastră și a arde tămâie la năvodul nostru”. Aceasta este o provocare pe care Dumnezeu nu o va îndura: El nu-Și va da slava altuia și nu va îngădui „niciunui trup să se laude înaintea Lui”. Să ne aducem aminte în mod deosebit că, prin legea credinței, adică prin Evanghelie, „lăudăroșia este și trebuie să fie pentru totdeauna exclusă”. Pentru Mântuitorul pe care ni L-a dat, pentru înclinarea și puterea pe care o avem de a ne încrede în El și pentru tot harul pe care l-am primit de la El, trebuie să spunem: „Nu nouă, Doamne, ci numelui Tău fie lauda”.El încheie al doilea îndemnând la încurajarea că nelegiuirea pocăită nu va fi pieirea noastră.
De încurajare; „Așa că nelegiuirea nu va fi pieirea voastră” — [Nelegiuirea trebuie să fie pieirea noastră, dacă nu ne pocăim astfel: nimic nu ne poate mântui: Dumnezeu Însuși, dacă putem spune așa, nu ne poate mântui; pentru că nu poate să se abată de la regulile pe care Și le-a prescris pentru purtarea Sa în ziua de pe urmă. Oricât de mult ar dori să ne întindă mila, nu o va face spre necinstirea propriilor Sale desăvârșiri și spre distrugerea tuturor principiilor stabilite ale guvernării Sale morale. Nu: „dacă nu ne pocăim, vom pieri” cu toții în mod inevitabil și veșnic. Dar dacă ne pocăim astfel, totul va fi bine: nelegiuirile noastre, oricare ar fi fost ele, vor fi îndepărtate de la noi, cât de departe este răsăritul de apus.
Răspunde
Răspuns
Unde simt în propria mea viață că rădăcinile cedrului se întind spre un alt vultur decât numai spre Domnul? Cum mă mișcă avertizarea că cel drept poate cădea la veghere fără deznădejde? În ce măsură sunt pregătit să mă întorc de la orice fărădelege ca nelegiuirea să nu-mi fie pieire?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care ai plantat Biserica Ta ca un cedru bun pe înălțimea lui Israel, dă-ne harul să rămânem sub umbra lui și să ne lăudăm numai cu puterea și adevărul Tău. Păzește-ne de orice îndoire trădătoare a rădăcinii spre încrederi mai mici și păstrează-ne de mândria care ar numi judecățile Tale nedrepte. Prin același Duh care a ridicat copacul uscat să înflorească, întoarce inimile noastre zilnic de la orice fărădelege, ca să umblăm în dreptatea căilor Tale și la urmă să fim adunați în adunarea cea una luminoasă unde Tu ești slăvit în sfinții Tăi; prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →