← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa

Deschiderea Peceților: Evanghelia Merge Biruitoare

Apocalipsa 6Comentariu la Apocalipsă de Sfântul Andrei al Cezareei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)21 min
Deschidere
Când Mielul începe să deschidă cele șapte peceți, Occidentul a citit adesea călăreții și socotelile ca pe un calendar al catastrofei. Sfântul Andrei al Cezareei, marele interpret patristic al Apocalipsei în Răsăritul creștin, le citește altfel — cu sobrietate, cu speranță și punând pe Hristos pe primul loc. Urmându-l pe Metodie, el refuză să facă din calul alb un portret al dezastrului. Călărețul său cu arcul este însăși propovăduirea apostolică, evanghelia întinsă ca un arc împotriva demonilor, mergând biruitoare și ca să biruiască. Caii roșu, negru și palid care urmează nu sunt profeții sumbre ale nenorocirii de dragul ei, ci încercările, ispitirile și pedepsele prin care credincioșii lui Hristos sunt dovediți, iar cei nepocăiți sunt chemați la pocăință. Chiar și sufletele de sub altar, strigând 'Cât timp?', sunt citite cu reținere: ele nu tânjesc după răzbunare, ci după desăvârșirea fraților lor și împlinirea lumii. Sfântul Andrei ne învață să auzim dezlegarea peceților ca desfășurarea biruinței lui Hristos și a îndelungatei răbdări a milei lui Dumnezeu.
Citește
Citește Apocalipsa 6 — Mielul deschide primele șase din cele șapte peceți. La prima, Ioan aude o făptură vie spunând 'Vino și vezi' și vede un cal alb al cărui călăreț are un arc și o coroană, mergând 'biruind și ca să biruiască'. La a doua, iese un cal roșu, iar călărețului i se dă putere să ia pacea de pe pământ și o sabie mare. La a treia, apare un cal negru, călărețul său ținând o pereche de balanțe, și un glas strigă: 'O măsură de grâu pentru un ban... și vezi să nu strici untdelemnul și vinul'. La a patra, iese un cal palid, și 'numele celui care ședea pe el era Moartea, iar Hadesul îl urma', dându-i-se putere peste a patra parte a pământului să ucidă cu sabie, foamete, moarte și fiare. La pecetea a cincea, Ioan vede sub altar sufletele celor uciși pentru cuvântul lui Dumnezeu, strigând cu glas mare: 'Cât timp, Doamne, sfânt și adevărat, nu judeci și nu răzbuni sângele nostru?'; li se dau haine albe și li se spune să se odihnească încă puțin timp până când vor fi împliniți tovarășii lor de slujire și frații. La pecetea a șasea, un mare cutremur zguduie lumea, soarele se întunecă, luna devine ca sângele, stelele cad, cerul se depărtează ca un sul, iar împărații și oamenii mari se ascund, strigând munților: 'Cădeți peste noi și ascundeți-ne... căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui'.
Studiu

Studiază

Totul depinde de felul în care este citită prima pecete. Sfântul Andrei respinge explicit interpretarea care leagă fiecare pecete de un episod din viața pământească a lui Hristos și urmează un părinte mai vechi: Noi, însă, îl urmăm pe Metodie, care a spus textual că nu este nevoie să ne gândim aici la Hristos Însuși ca născut, căci cu mult înainte de Apocalipsă taina întrupării Cuvântului lui Dumnezeu fusese împlinită. Calul alb și arcașul său sunt, așadar, însăși evanghelia ieșind să rănească și să câștige: prin dezlegarea primei peceți înțelegem nașterea apostolilor, care, întinzând propovăduirea evanghelică ca un arc împotriva demonilor, au adus la Hristos pe cei răniți de săgețile mântuitoare și au primit o coroană pentru că prin adevăr l-au biruit pe autorul rătăcirii. Pecețile care urmează continuă această lucrare apostolică prin suferință. Calul roșu este propovăduirea purtată de martiri, iar Andrei aude în ea cuvântul Domnului însuși despre sabie: Considerăm că aceasta semnifică a doua învățătură a apostolilor, împlinită prin martiri și învățători. Prin ea, propovăduirea fiind acum răspândită, pacea lumii a fost dizolvată, natura fiind dezbinată împotriva ei înseși, așa cum Domnul Însuși a prevestit despre venirea evangheliei.
Considerați

Consideră

A treia și a cincea pecete arată cel mai clar reținerea pastorală a Sfântului Andrei. Calul negru și balanțele sale nu sunt cruzime, ci cântărirea sufletelor care s-au poticnit, iar porunca de a cruța untdelemnul și vinul este o poruncă de a ține ușa pocăinței deschisă: Faptul că se poruncește să nu se strice vinul și untdelemnul semnifică faptul că vindecarea lui Hristos care vine prin pocăință nu trebuie pusă deoparte, prin care El poate vindeca pe cei care au căzut printre tâlhari și au fost răniți, și că moartea nu trebuie lăsată să răpească pe cei care, prin îndelungă răbdare, erau pe cale să câștige biruința. Iar când sufletele de sub altar strigă 'Cât timp?', Andrei nu lasă strigătul lor să se preschimbe în sete de sânge; îl citește ca răbdare și mijlocire: sfinții par a cere împlinirea lumii; de aceea li se poruncește să fie îndelung răbdători până la desăvârșirea fraților lor, ca, după Apostol, să nu fie desăvârșiți fără ei. Chiar și la grozăviile peceții a șasea el ține ușa milei deschisă: pedepsele sunt prevestite ca oamenii, meditând asupra lor dinainte, să se facă mai buni și să se întoarcă înainte de sfârșit.
Răspunde
Sfântul Andrei ne înmânează un mod de a citi cele mai grele pagini ale Scripturii — și cele mai grele anotimpuri ale vieților noastre — fără a aluneca în frică sau fascinație față de dezastru. Primul lucru pe care îl descoperă pecețile nu este catastrofa, ci evanghelia mergând biruitoare: arcul propovăduirii apostolice se mai încordează încă, iar tu ai fost rănit de săgețile ei mântuitoare și adus la Hristos. Când vin încercările, amintește-ți de calul negru și de untdelemnul și vinul cruțate: Dumnezeu cântărește chiar și căderile noastre cu milă și nu va lăsa moartea să răpească pe cei care prin îndelungă răbdare erau pe cale să biruiască. Când te doare nedreptatea lumii și strigi 'Cât timp?', lasă-ți strigătul să fie ca al sufletelor de sub altar — nu o cerere de răzbunare, ci o dorire după mântuirea fraților tăi și împlinirea lumii, mulțumit să te odihnești încă puțin timp în haina ta albă. Pecețile sunt deschise de Mielul care a fost junghiat. În mâna Lui, chiar și ziua mâniei este îndreptată spre pocăință.
Roagă-te
Doamne Iisuse Hristoase, Mielule al lui Dumnezeu, care singur deschizi cartea pecetluită a judecăților Tatălui: Tu ai trimis pe apostolii Tăi ca un arc împotriva puterilor întunericului, iar prin săgețile mântuitoare ale evangheliei ne-ai rănit spre viață și ne-ai adus acasă. Fă-ne ostași ai aceluiași cuvânt biruitor; și când ni se ia pacea și sabia desparte, dă-ne curajul martirilor ca să mărturisim numele Tău. Când cădem printre tâlhari, cruță-ne untdelemnul și vinul vindecării Tale și nu lăsa moartea să ne răpească înainte ca pocăința să-și fi făcut lucrarea. Învață-ne, împreună cu sufletele de sub altar, să nu tânjim după răzbunare, ci după desăvârșirea fraților noștri și împlinirea tuturor lucrurilor, odihnindu-ne cu răbdare în haina strălucitoare a virtuților Tale. Cruță-ne în ziua mâniei și numără-ne printre cei pe care îndelunga Ta răbdare îi întoarce și îi mântuiește. Ție, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, slavă și stăpânire, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Comentariu la Apocalipsă de Sfântul Andrei al Cezareei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →