Eterniseed › Curriculum › 2 Corinteni
2 Corinteni 1 — cu Matei Henry
Deschidere
Comentariul clasic al lui Matei Henry asupra Scripturii continuă să hrănească credincioșii cu înțelepciunea sa pastorală clară. În tratarea sa asupra capitolului 1 din 2 Corinteni, Henry urmărește cu atenție mișcarea lui Pavel de la salut la mulțumire, de la încercare personală la integritate apostolică. Reflecțiile sale ne amintesc că fiecare necaz și fiecare izbăvire sunt menite să mărească mângâierea lui Dumnezeu și să întărească Biserica. În timp ce ascultăm astăzi glasul lui Henry, cerem Duhului să traducă aceste perspective străvechi în speranță vie pentru propriile noastre anotimpuri de presiune și har. Fie ca acest studiu să ne apropie de Dumnezeul a toată mângâierea, care își susține poporul.
Citește
Citire
Acordă câteva clipe de liniște pentru a citi 2 Corinteni 1 în traducerea preferată. Observă cum Pavel trece de la salut la mulțumire pentru mângâierea divină în mijlocul suferinței, apoi își apără propria sinceritate înaintea corintenilor. Lasă cuvintele să se așeze; observă interacțiunea dintre încercare, mângâiere și promisiuni demne de încredere. Cere Domnului să-ți pregătească inima pentru perspectivele pe care le va dezvolta Matei Henry.
Studiu
Henry începe prin a examina inscripția și destinatarii epistolei.
I. Inscripția; și în ea, 1. Persoana de la care a fost trimisă, și anume Pavel, care se numește apostol al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu. Apostolatul însuși a fost rânduit de Isus Hristos, potrivit voii lui Dumnezeu; iar Pavel a fost chemat la el de Isus Hristos, potrivit voii lui Dumnezeu. El îl alătură pe Timotei cu sine în scrierea acestei epistole; nu pentru că ar fi avut nevoie de ajutorul acestuia, ci pentru ca din gura a doi martori cuvântul să fie întărit; iar această cinstire a lui Timotei cu titlul de frate (fie în credința comună, fie în lucrarea slujirii) arată smerenia acestui mare apostol și dorința sa de a-l recomanda pe Timotei (deși era atunci un tânăr) la stima corintenilor și de a-i da o reputație printre Biserici. 2. Persoanele cărora le-a fost trimisă această epistolă, și anume Biserica lui Dumnezeu din Corint: și nu numai lor, ci și tuturor sfinților din toată Ahaia, adică tuturor creștinilor care locuiau în regiunea din jur. Observă, în Isus Hristos nu se face nicio deosebire între locuitorii orașului și ai țării; toată Ahaia stă pe același nivel în socoteala Lui.Henry continuă prin a identifica obiectul mulțumirii apostolului.
I. Obiectul mulțumirii apostolului, căruia îi aduce binecuvântare și laudă, și anume Dumnezeul binecuvântat, care singur este vrednic de laudă, pe care îl descrie prin mai multe titluri glorioase și plăcute. 1. Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos: ho Theos kai pater tou Kyriou hemon Iesou Christou. Dumnezeu este Tatăl firii dumnezeiești a lui Hristos prin naștere veșnică, al firii omenești prin zămislire minunată în pântecele fecioarei și al lui Hristos ca Dumnezeu-om și Răscumpărătorul nostru, prin relație de legământ, și în El și prin El ca Mijlocitor Dumnezeul și Tatăl nostru, Ioan 20,17. În Vechiul Testament întâlnim adesea acest titlu, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, pentru a arăta relația de legământ a lui Dumnezeu cu ei și cu sămânța lor; iar în Noul Testament Dumnezeu este numit Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, pentru a arăta relația Sa de legământ cu Mijlocitorul și cu sămânța Sa duhovnicească. Galateni 3,16. 2. Tatăl îndurărilor. Există o mulțime de îndurări gingașe în Dumnezeu în mod esențial, și toate îndurările vin de la Dumnezeu în mod originar: îndurarea este odrasla Sa adevărată și desfătarea Sa. El își găsește plăcerea în îndurare, Mica 7,18. 3. Dumnezeul a toată mângâierea; de la El purcede Mângâietorul, Ioan 15,26. El dă arvuna Duhului în inimile noastre, v. 22. Toate mângâierile noastre vin de la Dumnezeu, iar cele mai dulci mângâieri ale noastre sunt în El.Henry dezvoltă apoi încurajarea și edificarea oferite corintenilor.
În aceste versete apostolul vorbește spre încurajarea și edificarea corintenilor; și le spune (v. 7) despre convingerea sau nădejdea sa statornică că ei vor primi folos din necazurile pe care el și tovarășii săi de muncă și călătorie le-au întâlnit, că credința lor nu va fi slăbită, ci mângâierile lor vor spori. Pentru aceasta le spune, 1. Care au fost suferințele lor (v. 8): Nu vrem să fiți în necunoștință de necazul nostru. Era potrivit ca Bisericile să știe care erau suferințele slujitorilor lor. Nu este sigur la ce necazuri anume din Asia se face referire aici; fie la tulburarea stârnită de Dimitrie la Efes, menționată în Faptele Apostolilor 19, fie la lupta cu fiarele la Efes, menționată în epistola anterioară (cap. 15), fie la vreo altă necaz; căci apostolul era adesea în primejdii de moarte. Totuși, este evident că erau mari necazuri. Au fost împinși peste măsură, într-un grad cu totul extraordinar, peste puterea obișnuită a oamenilor sau a creștinilor obișnuiți, de a le purta, încât au deznădăjduit chiar de viață (v. 8) și au crezut că vor fi uciși sau că vor leșina și vor muri. 2. Ce au făcut în necazul lor: Au nădăjduit în Dumnezeu. Și au fost aduși la această extremitate pentru ca să nu nădăjduiască în ei înșiși, ci în Dumnezeu, v. 9. Observă, Dumnezeu își aduce adesea poporul în mari strâmtorări, ca ei să-și înțeleagă propria neputință de a se ajuta și să fie îndemnați să-și pună încrederea și nădejdea în atotsuficiența Sa. Extremitatea noastră este ocazia lui Dumnezeu. În munte va fi văzut Domnul; și putem nădăjdui în siguranță în Dumnezeu, care înviază morții, v. 9. Învierea morților de către Dumnezeu este o dovadă a puterii Sale atotputernice. Cel ce poate face aceasta poate face orice, poate face toate lucrurile și este vrednic de încredere în orice vreme. Credința lui Avraam s-a prins de acest exemplu al puterii dumnezeiești: El a crezut în Dumnezeu care înviază morții, Romani 4,17. Dacă am fi aduși atât de jos încât să deznădăjduim chiar de viață, totuși atunci putem nădăjdui în Dumnezeu, care poate aduce înapoi nu numai de la porțile, ci de la fălcile morții. 3. Care a fost izbăvirea pe care au primit-o; și aceasta a fost la timp și continuă. Nădejdea și încrederea lor nu au fost în zadar, și niciunul care nădăjduiește în El nu va fi rușinat. Dumnezeu i-a izbăvit și îi izbăvește și acum, v. 10. Dobândind ajutor de la Dumnezeu, au continuat până în ziua aceea, Faptele Apostolilor 26,22. 4. Ce folos au făcut din această izbăvire: Nădăjduim că ne va mai izbăvi (v. 10), că Dumnezeu va izbăvi până la sfârșit și va păstra pentru Împărăția Sa cerească. Observă, experiențele trecute sunt mari încurajări pentru credință și nădejde, și ele pun mari obligații de a nădăjdui în Dumnezeu pentru viitor. Ne reproșăm experiențele dacă ne pierdem încrederea în Dumnezeu în viitoarele strâmtorări, El care ne-a izbăvit în necazurile de mai înainte. David, chiar când era tânăr și avea doar un mic stoc de experiențe, a argumentat în felul apostolului aici, 1 Samuel 17,37. 5. Ce s-a cerut corintenilor din această pricină: Ca ei să ajute împreună prin rugăciune pentru ei (v. 11), prin rugăciune comună, înțelegându-se și unindu-se în rugăciune pentru ei. Observă, încrederea noastră în Dumnezeu nu trebuie să înlăture folosirea oricărui mijloc potrivit și rânduit; iar rugăciunea este unul dintre aceste mijloace. Trebuie să ne rugăm pentru noi înșine și unii pentru alții. Apostolul avea el însuși un mare interes la tronul harului, totuși dorește ajutorul rugăciunilor altora. Dacă ne ajutăm astfel unii pe alții prin rugăciuni, putem nădăjdui o ocazie de a mulțumi prin mulți pentru răspunsul la rugăciune. Și este datoria noastră nu numai să ne ajutăm unii pe alții cu rugăciune, ci și cu laudă și mulțumire, și astfel să facem întoarceri potrivite pentru binefacerile primite.Henry atestă apoi integritatea purtării și conștiinței apostolului.
I. El face apel la mărturia conștiinței cu bucurie (v. 12), în care observă, 1. Martorul la care se face apel, și anume conștiința, care ține loc de o mie de martori. Aceasta este locțiitorul lui Dumnezeu în suflet, iar glasul conștiinței este glasul lui Dumnezeu. Ei s-au bucurat de mărturia conștiinței, când vrăjmașii îi ocărau și se înfuriau împotriva lor. Observă, mărturia conștiinței pentru noi, dacă aceasta este dreaptă și pe temeiuri bune, va fi pricină de bucurie în orice vreme și în orice condiție. 2. Mărturia pe care a dat-o acest martor. Și aici ia aminte, conștiința a mărturisit, (1.) Despre purtarea lor, cursul și felul constant al vieții lor: prin aceasta ne putem judeca pe noi înșine, și nu prin acest sau acel act izolat. (2.) Despre natura sau felul purtării lor; că a fost în simplitate și sinceritate evlavioasă. Acest apostol binecuvântat era un adevărat israelit, un om al tratării drepte; puteai ști unde să-l ai. Nu era un om care părea a fi un lucru și era altul, ci un om al sincerității. (3.) Despre principiul din care au acționat în toată purtarea lor, atât în lume cât și față de acești corinteni; și acela nu era înțelepciunea trupească, nici politica carnală și vederile lumești, ci era harul lui Dumnezeu, un principiu vital și plin de har în inimile lor, care vine de la Dumnezeu și tinde spre Dumnezeu. Atunci purtarea noastră va fi bine rânduită când vom trăi și vom acționa sub influența și porunca unui astfel de principiu plin de har în inimă.
Considerați
Considerare
Henry se îndreaptă spre stabilitatea promisiunilor lui Dumnezeu în Hristos.
II. El nu ar fi vrut ca corintenii să deducă că Evanghelia sa era falsă sau nesigură, nici că era contradictorie în sine sau cu adevărul, v. 18, 19. Căci dacă ar fi fost așa, că el ar fi fost nestatornic în scopurile sale, sau chiar fals în promisiunile pe care le-a făcut de a veni la ei (ceea ce nu putea fi acuzat pe drept, și astfel unii înțeleg expresia sa, v. 18, Cuvântul nostru către voi nu a fost da și nu), totuși nu ar urma că Evanghelia propovăduită nu numai de el, ci și de alții în deplin acord cu el, era fie falsă, fie îndoielnică. Căci Dumnezeu este adevărat, iar Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, este adevărat. Adevăratul Dumnezeu și viața veșnică. Isus Hristos, pe care l-a propovăduit apostolul, nu este da și nu, ci în El a fost da (v. 19), nimic altceva decât adevăr infailibil. Iar promisiunile lui Dumnezeu în Hristos nu sunt da și nu, ci da și amin, v. 20. Există o statornicie inviolabilă și o sinceritate și certitudine neîndoielnică în toate părțile Evangheliei lui Hristos. Dacă în promisiunile pe care slujitorii Evangheliei le fac ca oameni obișnuiți și despre propriile lor treburi văd uneori pricină să se abată de la ele, totuși promisiunile legământului Evangheliei, pe care îl propovăduiesc, rămân ferme și inviolabile. Oamenii răi sunt falși; oamenii buni sunt nestatornici; dar Dumnezeu este adevărat, nici nestatornic, nici fals. Apostolul, după ce a menționat stabilitatea promisiunilor dumnezeiești, face o digresiune pentru a ilustra acest mare și dulce adevăr, că toate promisiunile lui Dumnezeu sunt da și amin. Căci, 1. Ele sunt promisiunile Dumnezeului adevărului (v. 20), al Celui ce nu poate minți, al cărui adevăr ca și îndurarea dăinuiește în veci. 2. Ele sunt făcute în Isus Hristos (v. 20), Aminul, martorul adevărat și credincios; El a cumpărat și a ratificat legământul promisiunilor și este chezășul legământului, Evrei 7,22. 3. Ele sunt confirmate de Duhul Sfânt. El îi întărește pe creștini în credința Evangheliei; i-a uns cu harul Său sfințitor, care în Scriptură este adesea asemănat cu untdelemnul; i-a pecetluit, pentru siguranța și confirmarea lor; și este dat ca arvună în inimile lor, v. 21, 22. O arvună asigură promisiunea și este parte din plată. Iluminarea Duhului este o arvună a vieții veșnice; iar mângâierile Duhului sunt o arvună a bucuriei veșnice. Observă, veracitatea lui Dumnezeu, mijlocirea lui Hristos și lucrarea Duhului sunt toate angajate ca promisiunile să fie sigure pentru toată sămânța, iar împlinirea lor va fi spre slava lui Dumnezeu (v. 20) pentru slava harului Său bogat și suveran și a adevărului și credincioșiei Sale neșovăielnice.Henry încheie prin a explica pricina tandră a apostolului pentru amânarea vizitei sale.
III. Apostolul dă o pricină bună pentru care nu a venit la Corint, așa cum se aștepta, v. 23. A fost ca să-i cruțe. Ei trebuie deci să recunoască bunătatea și gingășia sa. El știa că erau lucruri nepotrivite printre ei și care meritau mustrare, dar dorea să arate gingășie. El îi asigură că aceasta este pricina adevărată, după acest mod foarte solemn: Îl chem pe Dumnezeu ca martor asupra sufletului meu — un mod de a vorbi care nu este justificabil când este folosit în lucruri triviale; dar acesta era foarte justificabil la apostol, pentru apărarea sa necesară și pentru creditul și folosul slujirii sale, care era lovită de potrivnicii săi. El adaugă, pentru a preveni greșelile, că nu a pretins să aibă vreo stăpânire asupra credinței lor, v. 24. Hristos singur este Domnul credinței noastre; El este autorul și desăvârșitorul credinței noastre, Evrei 12,2. El ne descoperă ce trebuie să credem. Pavel, Apolo și ceilalți apostoli nu erau decât slujitori prin care ei au crezut (1 Corinteni 3,5), și astfel ajutoare ale bucuriei lor, chiar bucuria credinței. Căci prin credință stăm cu tărie și trăim în siguranță și cu mângâiere. Puterea și capacitatea noastră se datorează credinței, iar mângâierea și bucuria noastră trebuie să curgă din credință.
Răspunde
Răspuns
1. Unde ai experimentat recent mângâierea lui Dumnezeu în necaz și cum ar putea acea mângâiere să te echipeze acum să slujești pe altcineva?
2. În ce domeniu al vieții tale te invită Duhul la o simplitate și sinceritate evlavioasă mai mare?
3. Care promisiune a lui Dumnezeu ți se pare astăzi în mod deosebit „da și amin” și cum te vei odihni în ea?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule al mângâierii tuturor, care învii morții și ne izbăvești din orice primejdie de moarte, învață-ne să ne punem nădejdea nu în noi înșine, ci cu totul în Tine. Prin Duhul Tău, întărește încrederea noastră în făgăduințele Tale, ca să trăim cu simplitate și sinceritate, devenind canale ale mângâierii Tale pentru cei ce suferă. Fă-ne grabnici să-Ți dăm toată slava pentru fiecare izbăvire și să slujim bucuria poporului Tău.
Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →