Eterniseed › Curriculum › Isaia
Isaia 3-4 — cu Whedon
Deschidere
În spiritul cercetării metodiste episcopale și al încrederii arminiene în harul prevenient, deschidem Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. Expunerea verset cu verset a lui Whedon asupra Isaia 3–4 urmărește mișcarea profetului de la judecata prezentă la gloria viitoare, arătând cum disciplina divină pregătește un rest sfânt pentru domnia Mesiei. Citirea sa directă wesleyană ne invită să auzim atât avertismentul cât și promisiunea cu inimi atente.
Citește
Citire
Să citim acum cu glas tare capitolele 3 și 4 din Isaia, ascultând după Domnul care îndepărtează orice sprijin fals, dar promite o ramură de frumusețe pentru cei care rămân credincioși. Luați aminte la contrastul dintre pustiirea prezentă și ziua care vine când Sionul este curățit și acoperit de prezența Domnului însuși.
Studiu
Whedon deschide expunerea îndreptând atenția spre Domnul oștirilor care îndepărtează orice sprijin și toiag.
Versetele 1-7. 1-7. Încetați de la om este acum porunca. Căci iată, atenția este provocată. Domnul (Ha-Adon). „Domnul” ca suveran. Domnul oștirilor Dumnezeul cel care există prin sine, Dumnezeul revelat; Dumnezeu, ca și cum ar aduna toate forțele sale de îngeri și agenții subordonați de orice fel, căci aceasta este practic înțelesul lui „Iehova al oștirilor”. Ia să îndepărteze Este în curs de a lua sau este pe cale să ia. Sprijin… toiag Ambele aproape același cuvânt, dar de genuri diferite, unul masculin, celălalt feminin. Împreună înseamnă orice fel de sprijin pe care se bazaseră. Dumnezeu era adevăratul „sprijin” și „toiag”. Isaia 10:20; Isaia 50:10. Pâine… apă Hrana spirituală a lui Iuda simbolizată aici. Prosperitatea civilă depinde de aceasta. Isaia 3:9-10; Isaia 3:16-18. „Sprijinul” și „toiagul” sunt acum particularizate.Whedon afirmă apoi cauzele morale care au provocat ochii slavei divine.
Versetul 8. 8. Cauzele acestei prăbușiri sunt acum enunțate. Caracterul ei este implicat în cauzele ei. Este o prăbușire morală, atrăgând după sine, desigur, prăbușire politică și națională. „Ierusalimul se clatină, Iuda cade”, totul din cauza limbii și a faptelor lor. L-au batjocorit pe Dumnezeu în închinarea prefăcută din templu. L-au insultat în același timp prin fapte de idolatrie printre dealuri, dumbrăvi și grădini. Au provocat ochii slavei Lui. Au înfruntat cu obrăznicie „ochii slavei”, care revărsau dragoste pentru credincioșii Săi. Ochiul, ca simț exterior, este cel mai rapid în a indica gândul și emoția, a se lumina de bucurie sau a fulgera de indignare. Cuvântul „slavă” este o aluzie probabilă la shekinah, care, prin strălucirea și retragerea sau întunecarea sa, dădea expresie exterioară emoțiilor lui Iehova.Whedon extrage apoi principiul statornic că este bine cu cel drept și rău cu cel rău.
Versetele 10-11. 10, 11. Aceste versete exprimă adevăruri generale. Înțelesul lor este adânc. Tot ce este posibil să gândești sau să simți din cele două propoziții simple, „Este bine să fii drept”, „Este rău să fii rău”, nu poate depăși ceea ce înseamnă ele. Motivul acestor adevăruri aici poate fi acesta: Cuvântul „Sodoma” i-a adus profetului gândul la Avraam și Lot; acest gând a sugerat asemănare și contrast: asemănarea a scos în față pe oamenii răi din câmpie; contrastul, pe omul bun Lot; apoi ambele sugerează răsplățile cuvenite fiecăruia. Ca regulă după care Dumnezeu guvernează și răsplătește, principiul exprimat aici este adevărat pentru toți pe pământ, drepții și răii, dar este acum cu adevărat adevărat în mod special pentru evrei, la care profetul se întoarce imediat.Whedon reia în final viziunea mesianică începută în capitolul 2.
Versetul 2. 2. Și acum contraponderea la această profeție înfricoșătoare, care a început în cap. Isaia 2:1-5, este reluată și aduce acest lung discurs la încheiere. Isaia, ca printr-un singur salt, se retrage din scena mohorâtă pe care a zugrăvit-o și se bucură din nou, absorbit de vremurile mesianice viitoare. În ziua aceea Ziua lui Mesia, antitipul lui David. Va fi vlăstarul צמח (tzemach), vlăstarul, creșterea din Iehova. Ieremia 23:5; Ieremia 33:15. În aceste citate cuvântul „ramură” se referă direct, iar în alte pasaje indirect, în mod evident la Mesia. Este ceea ce se înalță sau încolțește din rădăcina unui copac. Despre Mesia se spune în cap. Isaia 11:1; Isaia 11:10 (unde vezi notele) că este o rădăcină a lui Iese. David este mereu tipul unui conducător mai glorios, a cărui domnie va fi peste tot pământul. Frumos… glorios Va fi spre podoabă și slavă. Substantive, în ebraică, expresive de calitate într-adevăr, dar cu înțeles mai puternic ca substantive decât ca adjective. Rod… excelent și plăcut Literal, spre maiestate și cinste. Domnia lui Mesia își va înnobila supușii prin frumusețea morală, slava, demnitatea și cinstea conferite lor. Cei scăpați ai lui Israel Restul, numărul mic care a scăpat de nenorociri. Accentul nu cade pe numărul mic, ci pe „scăpații lui Israel”. În sens figurat aceasta înseamnă cei care rămân credincioși lui Iehova; care, împotriva tuturor piedicilor, rămân urmașii săi fermi și credincioși, dintre care cei care au trecut proba la Babilon și au fost restaurați la Ierusalim au fost tipuri. Domnia lui Mesia se va extinde până la sfârșitul lumii.
Considerați
Considerare
Whedon încheie întregul discurs desfășurând siguranța desăvârșită pe care Mesia o oferă poporului Său curățit.
Versetul 6. 6. Cortul Acela al lui Moise în pustie prefigurează pavilionul lui Dumnezeu, pe care, prin Mesia, El îl întinde pretutindeni peste poporul Său. Ca mire al său, Mesia umbrește Biserica Sa. El este baldachinul ei (o idee al cărei simbol este baldachinul la nunta orientală) pentru a ocroti de arșițe aprige și ploi violente; cu alte cuvinte, El asigură ocrotire desăvârșită de toate dezastrele morale. Această siguranță o va bucura Ierusalimul înnoit sau Sionul pentru totdeauna, nu doar în zilele cele mai bune ale Bisericii pe pământ, ci în zilele veșnic mai bune ale Noului Ierusalim de sus. Apocalipsa 21:0. Profeția începută la capitolul II se încheie aici. Gândul ei principal este răsturnarea slavei false a lui Israel și stabilirea desăvârșită a slavei sale adevărate prin judecată și disciplină aspră. Fără îndoială profeția acoperă întreaga arie a istoriei lui Iuda ca națiune și o perspectivă nedefinită de acolo înainte în timpurile mesianice. Temele atinse aici sunt adesea o povară pentru acest profet în alte moduri de avertizare, ilustrare sau întărire, aproape toate având o încheiere mai mult sau mai puțin plină de nădejde.
Răspunde
Răspuns
1. Unde mi-am pus încrederea în sprijine omenești mai degrabă decât numai în Domnul? 2. Cum stârnește promisiunea curățirii prin duhul judecății nădejdea mea pentru sfințenie? 3. În ce feluri trăiesc astăzi ca unul scris printre cei vii în Sion?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv al oștirilor, care îndepărtezi orice sprijin fals ca să ne rezemăm numai pe Tine, dăruiește-ne harul fricii sfinte și al credinței statornice. Curățește Biserica Ta de orice mândrie și idolatrie; scrie numele noastre printre cei vii în Sion. Acoperă-ne cu baldachinul prezenței Tale, ca să umblăm în frumusețea sfințeniei până în ziua când Vlăstarul Domnului va sta în slavă. Prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →